keyboard_tab Digital Market Act 2022/1925 RO

(1)   Comisia poate efectua o investigație de piață cu scopul de a examina dacă unul sau mai multe servicii din sectorul digital ar trebui adăugate pe lista serviciilor de platformă esențiale prevăzute la articolul 2 punctul 2 sau cu scopul de a detecta practici care limitează contestabilitatea serviciilor de platformă esențiale sau care sunt neloiale și care nu sunt abordate în mod eficace de prezentul regulament. În evaluarea sa, Comisia ține seama de orice constatări relevante ale procedurilor în temeiul articolelor 101 și 102 din TFUE privind piețele digitale, precum și de orice alte evoluții relevante.

(2)   Atunci când efectuează o investigație de piață în temeiul alineatului (1), Comisia poate consulta terți, inclusiv utilizatorii comerciali și utilizatorii finali ai serviciilor din sectorul digital care fac obiectul investigației, precum și utilizatorii comerciali și utilizatorii finali care sunt supuși unor practici care fac obiectul investigației.

(3)   Comisia publică constatările sale în cadrul unui raport în termen de 18 luni de la data menționată la articolul 16 alineatul (3) litera (a).

Raportul este prezentat Parlamentului European și Consiliului și este însoțit, după caz, de:

(a)	o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament pentru a include servicii suplimentare din sectorul digital pe lista serviciilor de platformă esențiale prevăzută la articolul 2 punctul 2 sau pentru a include noi obligații în capitolul III; sau

(b)

un proiect de act delegat de completare a prezentului regulament în ceea ce privește obligațiile prevăzute la articolele 5 și 6 sau un proiect de act delegat de modificare sau de completare a prezentului regulament în ceea ce privește obligațiile prevăzute la articolul 7, astfel cum se prevede la articolul 12.

Dacă este cazul, propunerea legislativă de modificare a prezentului regulament în temeiul literei (a) de la paragraful al doilea poate propune, de asemenea, eliminarea unor servicii existente de pe lista serviciilor de platformă esențiale prevăzută la articolul 2 punctul 2 sau eliminarea unor obligații existente de la articolul 5, 6 sau 7.

(1)   În cazul în care intenționează să inițieze o procedură în vederea adoptării eventuale de decizii în temeiul articolelor 8, 29 și 30, Comisia adoptă o decizie de inițiere a unei proceduri.

(2)   În pofida alineatului (1), Comisia își poate exercita competențele de investigare în temeiul prezentului regulament înainte de a iniția proceduri în temeiul alineatului respectiv.

(1)   În cazul în care, în cursul unei proceduri inițiate în temeiul articolului 18, controlorul de acces în cauză propune angajamente cu privire la serviciile de platformă esențiale relevante pentru a asigura respectarea obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7, Comisia poate adopta un act de punere în aplicare prin care conferă angajamentelor respective un caracter obligatoriu pentru respectivul controlor de acces și prin care declară că nu există motive suplimentare pentru a acționa. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

(2)   Comisia, la cerere sau din proprie inițiativă, poate redeschide printr-o decizie procedura relevantă, în cazul în care:

(a)	a intervenit o schimbare substanțială cu privire la oricare dintre faptele pe care s-a fundamentat decizia;

(b)	controlorul de acces în cauză acționează contrar angajamentelor sale;

(c)	decizia a fost fundamentată pe informații incomplete, incorecte sau care induc în eroare furnizate de părți;

(d)	angajamentele nu sunt eficace.

(3)   În cazul în care Comisia consideră că angajamentele prezentate de controlorul de acces în cauză nu pot asigura respectarea efectivă a obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7, aceasta explică motivele pentru care nu conferă un caracter obligatoriu angajamentelor respective în decizia de încheiere a procedurii relevante.

(1)   Comisia adoptă un act de punere în aplicare care conține constatarea sa privind neconformitatea (denumită în continuare „decizia de neconformitate”) în cazul în care constată că un controlor de acces nu respectă una sau mai multe dintre următoarele:

(a)	oricare dintre obligațiile prevăzute la articolul 5, 6 sau 7;

(b)	măsurile specificate de Comisie într-o decizie adoptată în temeiul articolului 8 alineatul (2);

(c)	măsurile corective impuse în temeiul articolului 18 alineatul (1);

(d)	măsurile provizorii dispuse în temeiul articolului 24; sau

(e)	angajamentele cărora li s-a conferit un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic în temeiul articolului 25.

Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

(2)   Comisia depune eforturi pentru a-și adopta decizia de neconformitate în termen de 12 luni de la inițierea procedurilor în temeiul articolului 20.

(3)   Înainte de adoptarea deciziei de neconformitate, Comisia comunică constatările sale preliminare controlorului de acces în cauză. În respectivele constatări preliminare, Comisia explică măsurile pe care intenționează să le ia sau pe care consideră că ar trebui să le ia controlorul de acces pentru a da curs efectiv constatărilor preliminare.

(4)   În cazul în care intenționează să adopte o decizie de neconformitate, Comisia poate consulta terți.

(5)   În decizia de neconformitate, Comisia dispune ca controlorul de acces să pună capăt încălcării, într-un termen adecvat, și să furnizeze explicații cu privire la modul în care intenționează să se conformeze deciziei respective.

(6)   Controlorul de acces îi furnizează Comisiei descrierea măsurilor pe care le-a luat pentru a asigura respectarea deciziei de neconformitate.

(7)   În cazul în care Comisia hotărăște să nu adopte o decizie de neconformitate, aceasta încheie procedura printr-o decizie.

(1)   În decizia de neconformitate, Comisia poate aplica unui controlor de acces amenzi care nu depășesc 10 % din cifra de afaceri totală la nivel mondial a acestuia din exercițiul financiar precedent, în cazul în care constată că respectivul controlor de acces nu respectă, cu intenție sau din culpă:

(a)	oricare dintre obligațiile prevăzute la articolele 5, 6 și 7;

(b)	măsurile specificate de Comisie într-o decizie adoptată în temeiul articolului 8 alineatul (2);

(c)	măsurile corective impuse în temeiul articolului 18 alineatul (1);

(d)	măsurile provizorii dispuse în temeiul articolului 24; sau

(e)	angajamentele cărora li s-a conferit un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic în temeiul articolului 25.

(2)   În pofida alineatului (1) de la prezentul articol, prin decizia de neconformitate, Comisia poate impune unui controlor de acces amenzi de până la 20 % din cifra de afaceri totală la nivel mondial a acestuia din exercițiul financiar precedent în cazul în care constată că un controlor de acces a comis aceeași încălcare sau o încălcare similară a unei obligații prevăzute la articolul 5, 6 sau 7 în ceea ce privește același serviciu de platformă esențial în legătură cu care s-a constatat comiterea de către respectivul controlor de acces a unei încălcări printr-o decizie de neconformitate adoptată în cursul ultimilor opt ani.

(3)   Comisia poate adopta o decizie prin care să aplice întreprinderilor, inclusiv controlorilor de acces, în cazurile aplicabile, și asocierilor de întreprinderi amenzi care nu depășesc 1 % din cifra lor de afaceri totală la nivel mondial din exercițiul financiar precedent, în cazul în care acestea, cu intenție sau din culpă:

(a)	nu furnizează în termenul stabilit informațiile necesare pentru evaluarea desemnării acestora drept controlori de acces în temeiul articolului 3 sau furnizează informații incorecte, incomplete sau care induc în eroare;

(b)	nu respectă obligația de notificare a Comisiei în conformitate cu articolul 3 alineatul (3);

(c)	nu transmit informațiile solicitate în temeiul articolului 14 sau furnizează informații incorecte, incomplete sau care induc în eroare;

(d)	nu prezintă descrierea solicitată în temeiul articolului 15 sau furnizează informații incorecte, incomplete sau care induc în eroare;

(e)	nu oferă acces la baze de date, algoritmi și informații despre testare în răspunsul la o solicitare efectuată în conformitate cu articolul 21 alineatul (3);

(f)

nu furnizează informațiile solicitate în termenul stabilit la în conformitate cu articolul 21 alineatul (3) sau furnizează informații ori explicații care sunt incorecte, incomplete sau care induc în eroare care sunt solicitate în conformitate cu articolul 21 sau sunt furnizate într-un interviu în conformitate cu articolul 22;

(g)

nu rectifică, în termenul stabilit de Comisie, informațiile incorecte, incomplete sau care induc în eroare furnizate de către un reprezentant sau de către un membru al personalului ori nu furnizează sau refuză să furnizeze informații complete cu privire la fapte legate de obiectul și scopul unei inspecții efectuate în temeiul articolului 23;

(h)	refuză să se supună unei inspecții efectuate în temeiul articolului 23;

(i)	nu respectă obligațiile impuse de Comisie în temeiul articolului 26;

(j)	nu introduc o funcție de conformitate în conformitate cu articolul 28; sau

(k)	nu respectă condițiile de acces la dosarul Comisiei în temeiul articolului 34 alineatul (4).

(4)   La stabilirea cuantumului unei amenzi, Comisia ține seama de gravitatea, durata, recurența faptelor și, în cazul amenzilor aplicate în temeiul alineatului (3), de întârzierea cauzată procedurii.

(5)   Atunci când se aplică o amendă unei asocieri de întreprinderi ținând seama de cifra de afaceri la nivel mondial a membrilor săi, iar asocierea respectivă nu este solvabilă, asocierea este obligată să solicite contribuții din partea membrilor săi pentru a acoperi cuantumul amenzii.

În cazul în care astfel de contribuții nu au fost plătite asocierii de întreprinderi într-un termen stabilit de Comisie, aceasta poate solicita ca amenda să fie plătită direct de către oricare dintre întreprinderile ai căror reprezentanți erau membri ai organismelor de decizie în cauză ale asocierii respective.

După ce a solicitat plata în conformitate cu al doilea paragraf, Comisia poate solicita plata soldului de către oricare dintre membrii asocierii de întreprinderi, atunci când acest lucru este necesar pentru a se asigura plata integrală a amenzii.

Cu toate acestea, Comisia nu solicită plata în temeiul celui de al doilea sau al treilea paragraf întreprinderilor care demonstrează că nu au pus în aplicare decizia asocierii de întreprinderi care a încălcat prezentul regulament și că fie nu au avut cunoștință de existența acesteia, fie s-au distanțat activ de aceasta înaintea inițierii procedurii de către Comisie în temeiul articolului 20.

Răspunderea financiară a fiecărei întreprinderi în privința plății amenzii nu poate depăși 20 % din cifra totală de afaceri la nivel mondial a acesteia din exercițiul financiar precedent.

(1)   Competențele conferite Comisiei prin articolele 30 și 31 sunt supuse unui termen de prescripție de cinci ani.

(2)   Prescripția începe să curgă din ziua în care se comite încălcarea. Cu toate acestea, în cazul unor încălcări continue sau repetate, prescripția începe să curgă din ziua încetării încălcării.

(3)   Orice acțiune întreprinsă de Comisie în scopul unei investigații de piață sau al unei proceduri referitoare la o încălcare duce la întreruperea termenului de prescripție pentru impunerea de amenzi sau de penalități cu titlu cominatoriu. Termenul de prescripție se întrerupe cu efect de la data la care acțiunea este notificată cel puțin unei întreprinderi sau asocieri de întreprinderi care a participat la încălcare. Printre acțiunile care întrerup termenul de prescripție se numără, în special, următoarele:

(a)	cererile de informații din partea Comisiei;

(b)	autorizațiile scrise de a efectua inspecții, eliberate de Comisie funcționarilor săi;

(c)	inițierea unei proceduri de către Comisie în temeiul articolului 20.

(4)   După fiecare întrerupere începe să curgă o nouă prescripție. Cu toate acestea, termenul de prescripție se împlinește cel târziu în ziua în care s-a scurs o perioadă egală cu dublul termenului de prescripție fără să se fi aplicat o amendă sau penalități cu titlu cominatoriu de către Comisie. Perioada respectivă se prelungește cu perioada în care termenul de prescripție a fost suspendat în temeiul alineatului (5).

(5)   Termenul de prescripție pentru aplicarea amenzilor sau a penalităților cu titlu cominatoriu se suspendă pe perioada în care decizia Comisiei face obiectul unei proceduri pendinte în fața Curții de Justiție.

(1)   Înainte de adoptarea unei decizii în temeiul articolului 8, al articolului 9 alineatul (1), al articolului 10 alineatul (1), al articolelor 17, 18, 24, 25, 29 și 30 și al articolului 31 alineatul (2), Comisia îi oferă controlorului de acces sau întreprinderii ori asocierii de întreprinderi în cauză posibilitatea de a fi ascultat(ă) cu privire la:

(a)	constatările preliminare ale Comisiei, inclusiv cu privire la orice chestiune referitor la care Comisia a ridicat obiecții; și

(b)	măsurile pe care Comisia ar putea intenționa să le adopte având în vedere constatările preliminare menționate la litera (a) de la prezentul alineat.

(2)   Controlorii de acces, întreprinderile și asocierile de întreprinderi în cauză pot prezenta Comisiei observațiile lor cu privire la constatările preliminare ale acesteia într-un termen care este stabilit de Comisie în constatările sale preliminare și care nu poate fi mai scurt de 14 zile.

(3)   Comisia își bazează deciziile numai pe constatările preliminare, inclusiv cu privire la orice chestiune referitor la care Comisia a ridicat obiecții, cu privire la care controlorii de acces, întreprinderile și asocierile de întreprinderi în cauză au avut posibilitatea să prezinte observații.

(4)   Dreptul la apărare al controlorului de acces, al întreprinderii ori al asocierii de întreprinderi în cauză este pe deplin respectat în cadrul tuturor procedurilor. Controlorul de acces, întreprinderea ori asocierea de întreprinderi în cauză are dreptul de a avea acces la dosarul Comisiei în conformitate cu condițiile de divulgare, sub rezerva interesului legitim al întreprinderilor de a-și proteja secretele comerciale. În caz de dezacord între părți, Comisia poate adopta decizii prin care să stabilească condițiile de divulgare respective. Dreptul de acces la dosarul Comisiei nu include accesul la informațiile confidențiale și la documente interne ale Comisiei sau ale autorităților competente ale statelor membre. În special, dreptul de acces nu include accesul la corespondența dintre Comisie și autoritățile competente ale statelor membre. Nicio dispoziție a prezentului alineat nu împiedică Comisia să divulge și să utilizeze informațiile necesare pentru a dovedi o încălcare.

(1)   Comisia și autoritățile naționale competente ale statelor membre însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) cooperează și se informează reciproc cu privire la măsurile lor respective de aplicare a legii prin intermediul Rețelei europene în domeniul concurenței (REC). Acestea au competența de a-și comunica reciproc orice informație referitoare la un element de fapt sau de drept, inclusiv informații confidențiale. În cazul în care autoritatea competentă nu este membră a REC, Comisia stabilește modalitățile necesare pentru cooperarea și schimbul de informații cu privire la cazurile referitoare la aplicarea prezentului regulament și la aplicarea normelor în cazurile menționate la articolul 1 alineatul (6). Comisia poate stabili astfel de modalități într-un act de punere în aplicare astfel cum se menționează la articolul 46 alineatul (1) litera (l).

(2)   În cazul în care o autoritate națională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) intenționează să deschidă o investigație privind controlorii de acces în temeiul dreptului intern menționat la articolul 1 alineatul (6), aceasta informează Comisia în scris cu privire la prima măsură formală de investigare, înainte sau imediat după începerea unei astfel de măsuri. Aceste informații pot fi puse, de asemenea, la dispoziția autorităților naționale competente ale celorlalte state membre însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6).

(3)   În cazul în care o autoritate națională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) intenționează să impună obligații controlorilor de acces în temeiul dreptului intern menționat la articolul 1 alineatul (6), aceasta comunică proiectul de măsură Comisiei, cu cel puțin 30 de zile înainte de adoptarea sa, menționând motivele care stau la baza măsurii respective. În cazul măsurilor provizorii, autoritatea națională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) comunică Comisiei proiectele de măsuri avute în vedere, cât mai curând posibil și cel târziu imediat după adoptarea acestor măsuri. Aceste informații pot fi puse, de asemenea, la dispoziția autorităților naționale competente ale celorlalte state membre însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6).

(4)   Mecanismele de informare prevăzute la alineatele (2) și (3) nu se aplică deciziilor avute în vedere în temeiul normelor naționale privind concentrările economice.

(5)   Informațiile transmise în cadrul schimburilor de informații în temeiul alineatelor (1)-(3) de la prezentul articol sunt transmise și utilizate numai în scopul coordonării aplicării prezentului regulament și a normelor menționate la articolul 1 alineatul (6).

(6)   Comisia poate solicita autorităților naționale competente ale statelor membre însărcinate cu aplicarea nomelor menționate la articolul 1 alineatul (6) să sprijine oricare dintre investigațiile sale de piață efectuate în temeiul prezentului regulament.

(7)   În cazul în care are prerogativele și competențele de investigare în acest sens în temeiul dreptului intern, o autoritate națională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) poate, din proprie inițiativă, să efectueze o investigație cu privire la un caz de posibilă încălcare a articolelor 5, 6 și 7 din prezentul regulament pe teritoriul său. Înainte de a lua o primă măsură formală de investigare, autoritatea respectivă informează Comisia în scris.

Inițierea unei proceduri de către Comisie în temeiul articolului 20 înlătură posibilitatea autorităților naționale competente ale statelor membre însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) de a efectua o astfel de investigație sau, în cazul în care o astfel de investigație este deja în curs, duce la încheierea acesteia. Autoritățile respective raportează Comisiei constatările în urma investigației în cauză pentru a sprijini Comisia în rolul său de autoritate unică abilitată să asigure respectarea prezentului regulament.

(1)   În cadrul procedurilor desfășurate pentru aplicarea prezentului regulament, instanțele naționale pot solicita Comisiei să le transmită informațiile pe care le deține sau avizul său cu privire la chestiuni legate de aplicarea prezentului regulament.

(2)   Statele membre transmit Comisiei o copie a oricărei hotărâri scrise a instanțelor naționale care se pronunță cu privire la aplicarea prezentului regulament. Această copie se transmite fără întârziere după ce versiunea integrală a hotărârii scrise este comunicată părților.

(3)   În cazul în care aplicarea coerentă a prezentului regulament impune acest lucru, Comisia poate, din proprie inițiativă, să transmită observații scrise instanțelor naționale. Cu permisiunea instanței în cauză, Comisia poate formula și observații orale.

(4)   Exclusiv în scopul pregătirii observațiilor sale, Comisia poate solicita instanței naționale competente să îi transmită sau să asigure transmiterea oricărui document necesar pentru evaluarea cazului.

(5)   Instanțele naționale nu iau o decizie care este contrară unei decizii adoptate de Comisie în temeiul prezentului regulament. De asemenea, acestea evită să ia decizii care pot intra în conflict cu o decizie avută în vedere de Comisie în cadrul unei proceduri inițiate de aceasta în temeiul prezentului regulament. În acest scop, instanța națională poate evalua dacă este necesar să își suspende procedura. Acest lucru nu aduce atingere posibilității instanțelor naționale de a formula o cerere de decizie preliminară în temeiul articolului 267 din TFUE.

(1)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care să stabilească modalități detaliate de aplicare a următoarelor:

(a)	forma, conținutul și alte detalii ale notificărilor și transmiterilor efectuate în temeiul articolului 3;

(b)	forma, conținutul și alte detalii ale măsurilor tehnice pe care controlorii de acces trebuie să le pună în aplicare pentru a asigura respectarea articolului 5, 6 sau 7;

(c)	modalitățile operaționale și tehnice în vederea punerii în aplicare a interoperabilității serviciilor de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere, în temeiul articolului 7;

(d)	forma, conținutul și alte detalii ale cererii motivate formulate în temeiul articolului 8 alineatul (3);

(e)	forma, conținutul și alte detalii ale cererilor motivate formulate în temeiul articolelor 9 și 10;

(f)	forma, conținutul și alte detalii ale rapoartelor regulamentare furnizate în temeiul articolului 11;

(g)

metodologia și procedura pentru descrierea auditată a tehnicilor utilizate pentru crearea de profiluri ale consumatorilor, prevăzută la articolul 15 alineatul (1); atunci când elaborează un proiect de act de punere în aplicare în acest scop, Comisia consultă Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și poate consulta Comitetul european pentru protecția datelor, societatea civilă și alți experți relevanți;

(h)	forma, conținutul și alte detalii ale notificărilor și transmiterilor efectuate în temeiul articolelor 14 și 15;

(i)	modalitățile practice referitoare la procedurile legate de investigațiile de piață efectuate în temeiul articolelor 17, 18 și 19 și la procedurile desfășurate în temeiul articolelor 24, 25 și 29;

(j)	modalitățile practice referitoare la exercitarea dreptului de a fi ascultat prevăzut la articolul 34;

(k)	modalitățile practice referitoare la condițiile de divulgare prevăzute la articolul 34;

(l)	modalitățile practice referitoare la cooperarea și coordonarea Comisiei cu autoritățile naționale conform articolelor 37 și 38; și

(m)	modalitățile practice referitoare la calcularea și prelungirea termenelor.

(2)   Actele de punere în aplicare prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(k) și litera (m) de la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

Actul de punere în aplicare menționat la alineatul (1) litera (l) de la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 50 alineatul (3).

(3)   Înainte de adoptarea oricărui act de punere în aplicare în temeiul alineatului (1), Comisia publică un proiect al acestuia și invită toate părțile interesate să-și prezinte observațiile într-un termen care nu poate fi mai scurt de o lună.