keyboard_tab Digital Market Act 2022/1925 RO

(1)   O întreprindere este desemnată drept controlor de acces dacă:

(2)   Se prezumă că o întreprindere îndeplinește condițiile corespunzătoare de la alineatul (1):

(3)   În cazul în care o întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale atinge toate pragurile menționate la alineatul (2), aceasta notifică acest lucru Comisiei fără întârziere și, în orice caz, în termen de două luni de la atingerea pragurilor respective și îi furnizează informațiile relevante indicate la alineatul (2). Notificarea respectivă include informațiile relevante indicate la alineatul (2) pentru fiecare dintre serviciile de platformă esențiale ale întreprinderii care atinge pragurile menționate la alineatul (2) litera (b). Ori de câte ori un alt serviciu de platformă esențial furnizat de întreprinderea care a fost desemnată anterior drept controlor de acces atinge pragurile menționate la alineatul (2) literele (b) și (c), întreprinderea respectivă notifică acest lucru Comisiei în termen de două luni de la atingerea pragurilor respective.

În cazul în care întreprinderea care furnizează serviciul de platformă esențial nu notifică Comisia în conformitate cu primul paragraf de la prezentul alineat și nu furnizează în termenul stabilit de Comisie în solicitarea de informații formulată în temeiul articolului 21 toate informațiile relevante care sunt necesare pentru ca Comisia să desemneze întreprinderea vizată drept controlor de acces în temeiul alineatului (4) de la prezentul articol, Comisia își menține dreptul de a desemna întreprinderea respectivă drept controlor de acces, pe baza informațiilor de care dispune.

În cazul în care întreprinderea care furnizează servicii de platformă esențiale se conformează solicitării de informații în temeiul celui de al doilea paragraf de la prezentul alineat sau în cazul în care informațiile sunt furnizate după expirarea termenului menționat la respectivul paragraf, Comisia aplică procedura prevăzută la alineatul (4).

(4)   Comisia, fără întârzieri nejustificate și în termen de cel mult 45 de zile lucrătoare de la primirea informațiilor complete menționate la alineatul (3), desemnează drept controlor de acces o întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale care atinge toate pragurile menționate la alineatul (2).

(5)   Întreprinderea care furnizează servicii de platformă esențiale poate prezenta, împreună cu notificarea sa, argumente justificate în mod suficient pentru a demonstra că, în mod excepțional, deși atinge toate pragurile prevăzute la alineatul (2), din cauza circumstanțelor în care funcționează serviciul de platformă esențial relevant, nu îndeplinește condițiile enumerate la alineatul (1).

În cazul în care Comisia consideră că argumentele prezentate în conformitate cu primul paragraf de întreprinderea care furnizează servicii de platformă esențiale nu sunt justificate în mod suficient deoarece nu pun în mod vădit sub semnul întrebării prezumțiile stabilite la alineatul (2) de la prezentul articol, Comisia poate respinge argumentele respective în termenul menționat la alineatul (4), fără a aplica procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (3).

În cazul în care întreprinderea care furnizează servicii de platformă esențiale prezintă astfel de argumente justificate în mod suficient care pun în mod vădit sub semnul întrebării prezumțiile stabilite la alineatul (2) de la prezentul articol, Comisia poate, în pofida primului paragraf de la prezentul alineat, să demareze procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (3) în termenul menționat la alineatul (4) de la prezentul articol.

În cazul în care Comisia ajunge la concluzia că întreprinderea care furnizează servicii de platformă esențiale nu a fost în măsură să demonstreze că serviciile de platformă esențiale relevante pe care le furnizează nu îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol, aceasta desemnează întreprinderea respectivă drept controlor de acces în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (3).

(6)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 49 pentru a completa prezentul regulament precizând metodologia prin care se stabilește dacă sunt atinse pragurile cantitative prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol și pentru a ajusta periodic respectiva metodologie în funcție de evoluția pieței și a tehnologiei, dacă acest lucru este necesar.

(7)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 49 pentru a modifica prezentul regulament actualizând metodologia și lista indicatorilor prevăzute în anexă.

(8)   Comisia desemnează drept controlor de acces, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, orice întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale care îndeplinește fiecare dintre condițiile de la alineatul (1) de la prezentul articol, dar care nu atinge fiecare dintre pragurile stabilite la alineatul (2) de la prezentul articol.

În acest scop, Comisia ia în considerare toate sau unele dintre următoarele elemente, în măsura în care sunt relevante pentru întreprinderea care furnizează servicii de platformă esențiale în cauză:

Atunci când efectuează evaluarea sa în temeiul prezentului alineat, Comisia ține seama de evoluțiile previzibile legate de elementele enumerate la al doilea paragraf, inclusiv de orice concentrări planificate care implică o altă întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale sau care furnizează orice alte servicii din sectorul digital sau care permit colectarea de date.

În cazul în care o întreprindere care furnizează un serviciu de platformă esențial care nu atinge pragurile cantitative menționate la alineatul (2) nu respectă în mod substanțial măsurile de investigare dispuse de Comisie, iar nerespectarea respectivă persistă după ce întreprinderea în cauză a fost invitată să se conformeze într-un termen rezonabil și să prezinte observații, Comisia poate desemna întreprinderea respectivă drept controlor de acces pe baza elementelor de fapt de care dispune.

(9)   Pentru fiecare întreprindere desemnată drept controlor de acces în temeiul alineatului (4) sau al alineatului (8), Comisia enumeră în decizia de desemnare serviciile de platformă esențiale relevante care sunt furnizate în cadrul respectivei întreprinderi și care, în mod individual, reprezintă un punct de acces important prin care utilizatorii comerciali ajung la utilizatorii finali, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (b).

(10)   Controlorul de acces se conformează obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7 în termen de șase luni de la momentul când un serviciu de platformă esențial a fost enumerat în decizia de desemnare în temeiul alineatului (9) de la prezentul articol.

(1)   Comisia poate, la cerere sau din proprie inițiativă, să reanalizeze, să modifice sau să abroge în orice moment o decizie de desemnare adoptată în temeiul articolului 3, pentru unul dintre următoarele motive:

(2)   Comisia reexaminează periodic și cel puțin o dată la trei ani dacă controlorii de acces continuă să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1). Reexaminarea respectivă analizează și dacă este necesară modificarea listei serviciilor de platformă esențiale ale controlorului de acces care, în mod individual, reprezintă un punct de acces important prin care utilizatorii comerciali ajung la utilizatorii finali, astfel cum se menționează la articolul 3 alineatul (1) litera (b). Aceste reexaminări nu au efect suspensiv în ceea ce privește obligațiile controlorului de acces.

Comisia examinează de asemenea, cel puțin o dată pe an, dacă noi întreprinderi care furnizează servicii de platformă esențiale îndeplinesc condițiile respective.

În cazul în care, pe baza reexaminărilor efectuate în temeiul primului paragraf, Comisia constată că au intervenit schimbări cu privire la faptele pe care s-a bazat desemnarea întreprinderilor care furnizează servicii de platformă esențiale drept controlori de acces, aceasta adoptă o decizie prin care confirmă, modifică sau abrogă decizia de desemnare.

(3)   Comisia publică și actualizează în permanență o listă a controlorilor de acces și lista serviciilor de platformă esențiale pentru care aceștia trebuie să respecte obligațiile prevăzute în capitolul III.

(1)   Controlorul de acces respectă toate obligațiile de la prezentul articol în ceea ce privește fiecare dintre serviciile sale de platformă esențiale enumerate în decizia de desemnare în temeiul articolului 3 alineatul (9).

(2)   Este interzis controlorului de acces:

cu excepția cazului în care utilizatorului final i s-a prezentat această opțiune specifică și acesta și-a dat consimțământul în sensul articolului 4 punctul 11 și al articolului 7 din Regulamentul (UE) 2016/679.

În cazul în care utilizatorul final a refuzat să își dea consimțământul în sensul primului paragraf sau și l-a retras, controlorul de acces nu își repetă cererea privind obținerea consimțământului pentru același scop mai mult de o dată în cursul unei perioade de un an.

Prezentul alineat nu aduce atingere posibilității ca controlorul de acces să se bazeze pe articolul 6 alineatul (1) literele (c), (d) și (e) din Regulamentul (UE) 2016/679, după caz.

(3)   Controlorul de acces nu îi împiedică pe utilizatorii comerciali să ofere aceleași produse sau servicii utilizatorilor finali prin intermediul serviciilor de intermediere online ale unor terți sau prin intermediul propriului lor canal de vânzare directă online la prețuri sau în condiții diferite de cele oferite prin serviciile de intermediere online ale controlorului de acces.

(4)   Controlorul de acces le permite utilizatorilor comerciali, cu titlu gratuit, să comunice și să promoveze oferte, inclusiv în condiții diferite, utilizatorilor finali dobândiți prin intermediul serviciului său de platformă esențial sau al altor canale, precum și să încheie contracte cu respectivii utilizatori finali, indiferent dacă utilizează sau nu în acest scop serviciile de platformă esențiale ale controlorului de acces.

(5)   Controlorul de acces le permite utilizatorilor finali să acceseze și să utilizeze, prin intermediul serviciilor sale de platformă esențiale, conținut, abonamente, componente sau alte elemente, utilizând aplicația software a unui utilizator comercial, inclusiv în cazul în care respectivii utilizatori finali au achiziționat astfel de produse de la utilizatorul comercial relevant fără a utiliza serviciile de platformă esențiale ale controlorului de acces.

(6)   Controlorul de acces nu împiedică și nu restricționează, direct sau indirect, posibilitatea ca utilizatorii comerciali sau utilizatorii finali să sesizeze orice autoritate publică relevantă, inclusiv instanțele naționale, cu privire la orice aspect legat de încălcarea de către controlorul de acces a dreptului Uniunii sau a dreptului intern relevant în legătură cu orice practică a controlorului de acces. Acest lucru nu aduce atingere dreptului utilizatorilor comerciali și al controlorilor de acces de a stabili în acordurile lor condițiile de utilizare a mecanismelor legale de soluționare a plângerilor.

(7)   Controlorul de acces nu le impune utilizatorilor finali să utilizeze, și nici utilizatorilor comerciali să utilizeze, să ofere sau să interopereze cu un serviciu de identificare, un motor de navigare web sau un serviciu de plată, sau servicii tehnice care sprijină furnizarea serviciilor de plată, precum sisteme de plată pentru achiziții în cadrul aplicației, ale respectivului controlor de acces, în contextul serviciilor furnizate de utilizatorii comerciali care utilizează serviciile de platformă esențiale ale respectivului controlor de acces.

(8)   Controlorul de acces nu le impune utilizatorilor comerciali sau utilizatorilor finali să se aboneze sau să se înregistreze la orice alt serviciu de platformă esențial enumerat în decizia de desemnare în temeiul articolului 3 alineatul (9) sau care atinge pragurile menționate la articolul 3 alineatul (2) litera (b) ca o condiție pentru a putea utiliza, accesa, a se putea înscrie sau a se putea înregistra la oricare dintre serviciile de platformă esențiale ale respectivului controlor de acces enumerate în temeiul articolului respectiv.

(9)   Controlorul de acces îi pune la dispoziție zilnic, cu titlu gratuit, fiecărui client de publicitate căruia îi furnizează servicii de publicitate online sau terților autorizați de clienții de publicitate, la cererea clienților de publicitate, informații referitoare la fiecare anunț publicitar publicat de clientul de publicitate, în ceea ce privește:

În cazul în care un editor nu își dă acordul cu privire la divulgarea informațiilor referitoare la remunerația primită, astfel cum se menționează la litera (b) de la primul paragraf, controlorul de acces îi pune la dispoziție cu titlu gratuit fiecărui client de publicitate informații cu privire la remunerația medie zilnică primită de respectivul editor, inclusiv eventualele deduceri și suplimente, pentru anunțurile publicitare relevante.

(10)   Controlorul de acces îi pune la dispoziție zilnic, cu titlu gratuit, fiecărui editor căruia îi furnizează servicii de publicitate online sau terților autorizați de editori, la cererea editorilor, informații referitoare la fiecare anunț publicitar afișat în spațiul publicitar al editorului, în ceea ce privește:

În cazul în care un client de publicitate nu își dă acordul cu privire la divulgarea informațiilor, controlorul de acces îi pune la dispoziție cu titlu gratuit fiecărui editor informații cu privire la prețul mediu zilnic plătit de respectivul client de publicitate, inclusiv eventualele deduceri și suplimente, pentru anunțurile publicitare relevante.

(1)   Controlorul de acces asigură și demonstrează respectarea obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7 din prezentul regulament. Măsurile puse în aplicare de controlorul de acces pentru a asigura respectarea articolelor respective trebuie să fie eficace pentru atingerea obiectivelor prezentului regulament și ale obligației relevante. Controlorul de acces se asigură că punerea în aplicare a măsurilor respective este conformă cu dreptul aplicabil, în special cu Regulamentul (UE) 2016/679, cu Directiva 2002/58/CE, cu legislația privind securitatea cibernetică, protecția consumatorilor și siguranța produselor, precum și cu cerințele privind accesibilitatea.

(2)   Comisia poate, din proprie inițiativă sau la cererea unui controlor de acces în temeiul alineatului (3) de la prezentul articol, să inițieze o procedură în temeiul articolului 20.

Comisia poate adopta un act de punere în aplicare prin care precizează măsurile pe care controlorului de acces în cauză trebuie să le pună în aplicare pentru a se conforma efectiv obligațiilor prevăzute la articolele 6 și 7. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în termen de șase luni de la inițierea procedurii în temeiul articolului 20, în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

Atunci când inițiază procedura din proprie inițiativă pentru eludarea obligațiilor în temeiul articolului 13, astfel de măsuri pot viza obligațiile prevăzute la articolele 5, 6 și 7.

(3)   Un controlor de acces poate solicita Comisiei să se angajeze într-un proces menit să stabilească dacă măsurile pe care respectivul controlor de acces intenționează să le pună în aplicare sau pe care le-a pus în aplicare pentru a asigura respectarea articolelor 6 și 7 sunt eficace pentru atingerea obiectivului obligației relevante în circumstanțele specifice în care se află controlorul de acces. Comisia are libertatea de a decide dacă să se angajeze într-un astfel de proces, cu respectarea principiilor egalității de tratament, proporționalității și bunei administrări.

În cererea sa, controlorul de acces furnizează un document justificativ pentru a explica măsurile pe care intenționează să le pună în aplicare sau pe care le-a pus în aplicare. În plus, controlorul de acces furnizează o versiune neconfidențială a documentului său justificativ, care poate fi comunicată terților în conformitate cu alineatul (6).

(4)   Alineatele (2) și (3) de la prezentul articol nu aduc atingere competențelor pe care le are Comisia în temeiul articolelor 29, 30 și 31.

(5)   În vederea adoptării deciziei menționate la alineatul (2), Comisia îi comunică controlorului de acces constatările sale preliminare în termen de trei luni de la inițierea procedurii în temeiul articolului 20. În cadrul constatărilor preliminare, Comisia explică măsurile pe care are în vedere să le ia sau pe care consideră că controlorul de acces în cauză ar trebui să le ia pentru a da curs în mod eficace constatărilor preliminare.

(6)   Pentru a le permite în mod efectiv terților interesați să prezinte observații, Comisia publică, atunci când îi comunică controlorului de acces constatările sale preliminare în temeiul alineatului (5) sau cât mai curând posibil după acest moment, un rezumat neconfidențial al cazului și al măsurilor pe care are în vedere să le ia sau pe care consideră că controlorul de acces în cauză ar trebui să le ia. Comisia specifică un interval de timp rezonabil pentru transmiterea unor astfel de observații.

(7)   Atunci când precizează măsurile prevăzute la alineatul (2), Comisia se asigură că acestea sunt eficace pentru atingerea obiectivelor prezentului regulament și ale obligației relevante și că sunt proporționale în circumstanțele specifice ale controlorului de acces și ale serviciului relevant.

(8)   În scopul precizării obligațiilor prevăzute la articolul 6 alineatele (11) și (12), Comisia evaluează, de asemenea, dacă măsurile avute în vedere sau puse în aplicare asigură faptul că nu a mai rămas niciun dezechilibru între drepturile și obligațiile utilizatorilor comerciali și dacă măsurile nu îi conferă chiar ele controlorului de acces un avantaj care este disproporționat în raport cu serviciul furnizat de controlorul de acces utilizatorilor comerciali.

(9)   Comisia poate decide, la cerere sau din proprie inițiativă, să redeschidă procedura prevăzută la alineatul (2) în cazul în care:

(1)   O întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale nu segmentează, împarte, subîmparte, fragmentează sau descompune serviciile respective prin mijloace contractuale, comerciale, tehnice sau prin orice alte mijloace pentru a eluda pragurile cantitative prevăzute la articolul 3 alineatul (2). Nicio astfel de practică a unei întreprinderi nu împiedică Comisia să o desemneze drept controlor de acces în temeiul articolului 3 alineatul (4).

(2)   Atunci când suspectează că o întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale desfășoară una dintre practicile menționate la alineatul (1), Comisia poate solicita întreprinderii respective orice informații pe care le consideră necesare pentru a stabili dacă întreprinderea în cauză a efectuat o astfel de practică.

(3)   Controlorul de acces se asigură că obligațiile menționate la articolele 5, 6 și 7 sunt respectate pe deplin și în mod efectiv.

(4)   Controlorul de acces nu adoptă niciun comportament care subminează respectarea efectivă a obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7, indiferent dacă acest comportament este de natură contractuală, comercială, tehnică sau de orice altă natură sau constă în utilizarea unor tehnici comportamentale sau în modul de proiectare a interfeței.

(5)   În cazul în care este necesar consimțământul pentru colectarea, prelucrarea, utilizarea încrucișată și partajarea datelor cu caracter personal pentru a se asigura respectarea prezentului regulament, un controlor de acces ia măsurile necesare fie pentru a le permite utilizatorilor comerciali să obțină în mod direct consimțământul necesar prelucrării lor, atunci când acest consimțământ este necesar în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 sau al Directivei 2002/58/CE, fie pentru a se conforma normelor și principiilor Uniunii în materie de protecție a datelor și a vieții private în alte moduri, inclusiv prin furnizarea de date anonimizate corespunzător utilizatorilor comerciali, după caz. Controlorul de acces nu face ca obținerea respectivului consimțământ de către utilizatorul comercial să fie mai dificilă decât pentru propriile servicii.

(6)   Controlorul de acces nu degradează condițiile sau calitatea niciunuia dintre serviciile de platformă esențiale furnizate utilizatorilor comerciali sau utilizatorilor finali care se prevalează de drepturile sau opțiunile prevăzute la articolele 5, 6 și 7 și nici nu îngreunează excesiv exercitarea drepturilor sau a alegerilor respective, inclusiv prezentându-i într-un mod părtinitor utilizatorului final opțiunile de care dispune sau subminând autonomia, capacitatea de decizie sau libertatea de alegere a utilizatorilor finali sau a utilizatorilor comerciali prin intermediul structurii, al modului de proiectare, al funcției sau al modului de funcționare a unei interfețe cu utilizatorul sau a unei părți a acesteia.

(7)   În cazul în care controlorul de acces eludează sau încearcă să eludeze oricare dintre obligațiile prevăzute la articolul 5, 6 sau 7 în modul descris la alineatele (4), (5) și (6) de la prezentul articol, Comisia poate iniția o procedură în temeiul articolului 20 și poate adopta un act de punere în aplicare menționat la articolul 8 alineatul (2) pentru a specifica măsurile pe care trebuie să le pună în aplicare controlorul de acces.

(8)   Alineatul (6) de la prezentul articol nu aduce atingere competențelor pe care le are Comisia în temeiul articolelor 29, 30 și 31.

(1)   Un controlor de acces informează Comisia cu privire la orice concentrare preconizată în sensul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004, în cazul în care entitățile care fuzionează sau entitatea care reprezintă ținta concentrării furnizează servicii de platformă esențiale sau orice alt serviciu în sectorul digital ori permit colectarea de date, indiferent dacă concentrarea trebuie sau nu notificată Comisiei în temeiul regulamentului menționat sau unei autorități naționale competente în materie de concurență în temeiul normelor naționale privind concentrările economice.

Un controlor de acces informează Comisia cu privire la o astfel de concentrare înainte de punerea sa în aplicare și după încheierea acordului, anunțarea ofertei publice sau preluarea pachetului de control.

(2)   informațiile furnizate de controlorul de acces în temeiul alineatului (1) conțin cel puțin o descriere a întreprinderilor vizate de concentrare, cifrele de afaceri anuale ale acestora realizate în Uniune și la nivel mondial, domeniile lor de activitate, inclusiv activitățile direct legate de concentrare, și valoarea tranzacțională a acordului sau o estimare a acestora, precum și un rezumat referitor la concentrare, inclusiv natura și justificarea acesteia, și o listă a statelor membre vizate de concentrare.

informațiile furnizate de controlorul de acces indică, de asemenea, pentru orice servicii de platformă esențiale relevante, cifrele de afaceri anuale în Uniune ale acestora, numărul anual de utilizatori comerciali activi și, respectiv, numărul lunar de utilizatori finali activi.

(3)   În cazul în care, în urma unei concentrări, astfel cum este menționată la alineatul (1) de la prezentul articol, serviciile de platformă esențiale suplimentare ating în mod individual pragurile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (b), controlorul de acces în cauză informează Comisia în acest sens în termen de două luni de la punerea în aplicare a concentrării și furnizează Comisiei informațiile menționate la articolul 3 alineatul (2).

(4)   Comisia informează autoritățile competente ale statelor membre cu privire la orice informații primite în temeiul alineatului (1) și publică anual lista achizițiilor despre care a fost informată de către controlorii de acces în temeiul alineatului respectiv.

Comisia ține seama de interesul legitim al întreprinderilor privind protejarea secretelor comerciale ale acestora.

(5)   Autoritățile competente ale statelor membre pot utiliza informațiile primite în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol pentru a solicita Comisiei să examineze concentrarea în temeiul articolului 22 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004.

(1)   În cazul în care intenționează să efectueze o investigație de piață în vederea adoptării eventuale de decizii în temeiul articolelor 17, 18 și 19, Comisia adoptă o decizie de deschidere a unei investigații de piață.

(2)   În pofida alineatului (1), Comisia își poate exercita competențele de investigare în temeiul prezentului regulament înainte de a deschide o investigație de piață în temeiul alineatului respectiv.

(3)   Decizia menționată la alineatul (1) precizează:

(4)   Comisia poate redeschide o investigație de piață pe care a închis-o în cazul în care:

(5)   Comisia poate solicita uneia sau mai multor autorități naționale competente să o sprijine în cadrul investigației sale de piață.

(1)   Pentru a-și îndeplini sarcinile în temeiul prezentului regulament, Comisia poate solicita întreprinderilor și asocierilor de întreprinderi, printr-o simplă cerere sau printr-o decizie, să furnizeze toate informațiile necesare. Comisia poate, de asemenea, printr-o simplă cerere sau printr-o decizie, să solicite acces la orice date și algoritmi ai întreprinderilor și la informații despre testare, precum și să ceară explicații cu privire la acestea.

(2)   Atunci când trimite o cerere simplă de informații unei întreprinderi sau unei asocieri de întreprinderi, Comisia indică temeiul juridic și scopul cererii, precizează care sunt informațiile solicitate și stabilește termenul până la care trebuie furnizate informațiile, precum și amenzile prevăzute la articolul 30 care sunt aplicabile în cazul furnizării de informații sau explicații incomplete, incorecte sau care induc în eroare.

(3)   Atunci când solicită, printr-o decizie, întreprinderilor și asocierilor de întreprinderi să furnizeze informații, Comisia indică temeiul juridic și scopul solicitării, precizează care sunt informațiile solicitate și stabilește termenul până la care trebuie furnizate informațiile. Atunci când solicită întreprinderilor să ofere acces la orice date, algoritmi și informații despre testare, Comisia indică scopul solicitării și stabilește termenul până la care trebuie oferite acestea. Comisia indică, de asemenea, amenzile prevăzute la articolul 30 și indică sau aplică penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 31. Comisia menționează, de asemenea, dreptul de a ataca decizia în fața Curții de Justiție.

(4)   Întreprinderile sau asocierile de întreprinderi ori reprezentanții acestora furnizează informațiile solicitate în numele întreprinderii sau al asocierii de întreprinderi în cauză. Avocații autorizați în mod corespunzător să acționeze pot furniza informațiile în numele clienților lor. Clienții lor rămân pe deplin răspunzători în cazul în care informațiile furnizate sunt incomplete, incorecte sau care induc în eroare.

(5)   La cererea Comisiei, autoritățile competente ale statelor membre îi furnizează Comisiei toate informațiile necesare de care dispun pentru îndeplinirea de către aceasta a sarcinilor care i-au fost atribuite prin prezentul regulament.

(1)   Pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, Comisia poate intervieva orice persoană fizică sau juridică care consimte să fie intervievată, în scopul colectării de informații, cu privire la obiectul unei investigații. Comisia are dreptul de a înregistra astfel de interviuri prin orice mijloace tehnice.

(2)   În cazul în care un interviu în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol se desfășoară la sediul unei întreprinderi, Comisia informează autoritatea națională competentă însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) din statul membru pe al cărui teritoriu are loc interviul. Dacă autoritatea respectivă solicită acest lucru, funcționarii săi pot asista funcționarii și alte persoane care îi însoțesc autorizați de Comisie să desfășoare interviul.

(1)   Pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, Comisia poate efectua toate inspecțiile necesare cu privire la o întreprindere sau la o asociere de întreprinderi.

(2)   Funcționarii și celelalte persoane care îi însoțesc autorizați de Comisie să efectueze o inspecție sunt împuterniciți:

(3)   Pentru a efectua inspecții, Comisia poate solicita asistență din partea auditorilor sau a experților numiți de Comisie în temeiul articolului 26 alineatul (2), precum și din partea autorității naționale competente însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) din statul membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfășoare inspecția.

(4)   În timpul inspecțiilor, Comisia, auditorii sau experții numiți de aceasta și autoritatea națională competentă însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) din statul membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfășoare inspecția pot solicita întreprinderii sau asocierii de întreprinderi să ofere acces și explicații cu privire la organizarea, funcționarea, sistemul informatic, algoritmii, manipularea datelor și conduita sa profesională. Comisia și auditorii sau experții numiți de aceasta și autoritatea națională competentă însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) din statul membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfășoare inspecția pot adresa întrebări oricărui reprezentant sau membru al personalului.

(5)   Funcționarii și celelalte persoane care îi însoțesc autorizați de Comisie să efectueze o inspecție își exercită competențele pe baza prezentării unei autorizații scrise în care se specifică obiectul și scopul inspecției, precum și amenzile prevăzute la articolul 30 aplicabile în situația în care registrele sau celelalte evidențe solicitate referitoare la întreprindere sunt furnizate în mod incomplet sau în care răspunsurile la întrebările adresate în temeiul alineatelor (2) și (4) de la prezentul articol sunt incorecte sau care induc în eroare. În timp util înainte de inspecție, Comisia înștiințează cu privire la aceasta autoritatea de națională competentă a statului membru care aplică normele menționate la articolul 1 alineatul (6) pe teritoriul căruia urmează să se desfășoare inspecția.

(6)   Întreprinderile sau asocierile de întreprinderi sunt obligate să se supună inspecțiilor dispuse printr-o decizie a Comisiei. Decizia respectivă indică obiectul și scopul inspecției, stabilește data la care aceasta începe și indică amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolele 30 și, respectiv, 31, precum și dreptul de a ataca decizia respectivă în fața Curții de Justiție.

(7)   Funcționarii autorității naționale competente însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) din statul membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfășoare inspecția, precum și persoanele autorizate sau numite de aceasta asistă în mod activ, la cererea autorității respective sau a Comisiei, funcționarii și celelalte persoane care îi însoțesc autorizați de Comisie. În acest scop, aceștia dispun de competențele prevăzute la alineatele (2) și (4) de la prezentul articol.

(8)   Atunci când funcționarii și celelalte persoane care îi însoțesc autorizați de Comisie constată că o întreprindere sau o asociere de întreprinderi se opune unei inspecții dispuse în temeiul prezentului articol, statul membru în cauză le acordă sprijinul necesar, solicitând, dacă este cazul, sprijinul forțelor de ordine sau al unei autorități publice de aplicare a legii echivalente, astfel încât să le dea posibilitatea de a efectua inspecția.

(9)   În cazul în care, în conformitate cu normele naționale, sprijinul prevăzut la alineatul (8) de la prezentul articol necesită o autorizare din partea unei autorități judiciare, Comisia sau autoritatea națională competentă a statului membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) sau funcționarii autorizați de autoritățile respective solicită această autorizare. O astfel de autorizare poate fi solicitată și în mod preventiv.

(10)   Atunci când este solicitată autorizarea menționată la alineatul (9) de la prezentul articol, autoritatea judiciară națională verifică dacă decizia Comisiei este autentică și dacă măsurile coercitive preconizate nu sunt nici arbitrare și nici excesive, având în vedere obiectul inspecției. Atunci când verifică proporționalitatea măsurilor coercitive, autoritatea judiciară națională poate solicita Comisiei, direct sau prin intermediul autorității naționale competente a statului membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6), explicații detaliate, în special cu privire la motivele pe care le are Comisia pentru a suspecta încălcarea prezentului regulament, precum și cu privire la gravitatea presupusei încălcări și la natura implicării întreprinderii în cauză. Cu toate acestea, autoritatea judiciară națională nu poate contesta necesitatea inspecției și nici nu poate solicita să i se furnizeze informațiile din dosarul Comisiei. Controlul legalității deciziei Comisiei se exercită doar de Curtea de Justiție.

(1)   În cazul în care, în cursul unei proceduri inițiate în temeiul articolului 18, controlorul de acces în cauză propune angajamente cu privire la serviciile de platformă esențiale relevante pentru a asigura respectarea obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7, Comisia poate adopta un act de punere în aplicare prin care conferă angajamentelor respective un caracter obligatoriu pentru respectivul controlor de acces și prin care declară că nu există motive suplimentare pentru a acționa. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

(2)   Comisia, la cerere sau din proprie inițiativă, poate redeschide printr-o decizie procedura relevantă, în cazul în care:

(3)   În cazul în care Comisia consideră că angajamentele prezentate de controlorul de acces în cauză nu pot asigura respectarea efectivă a obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7, aceasta explică motivele pentru care nu conferă un caracter obligatoriu angajamentelor respective în decizia de încheiere a procedurii relevante.

(1)   Orice terț, inclusiv utilizatorii comerciali, concurenții sau utilizatorii finali ai serviciilor de platformă esențiale enumerate în decizia de desemnare în temeiul articolului 3 alineatul (9), precum și reprezentanții acestora, pot informa autoritatea națională competentă a statului membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) sau direct Comisia cu privire la orice practică sau comportament al controlorilor de acces care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(2)   Autoritatea națională competentă a statului membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) și Comisia dispun de puterea discreționară de a decide asupra măsurilor adecvate și nu au obligația de a acționa ca urmare a informațiilor primite.

(3)   În cazul în care autoritatea națională competentă a statului membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) stabilește, pe baza informațiilor primite în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, că ar putea exista un caz de încălcare a prezentului regulament, aceasta transmite informația respectivă Comisiei.

(1)   În decizia de neconformitate, Comisia poate aplica unui controlor de acces amenzi care nu depășesc 10 % din cifra de afaceri totală la nivel mondial a acestuia din exercițiul financiar precedent, în cazul în care constată că respectivul controlor de acces nu respectă, cu intenție sau din culpă:

(2)   În pofida alineatului (1) de la prezentul articol, prin decizia de neconformitate, Comisia poate impune unui controlor de acces amenzi de până la 20 % din cifra de afaceri totală la nivel mondial a acestuia din exercițiul financiar precedent în cazul în care constată că un controlor de acces a comis aceeași încălcare sau o încălcare similară a unei obligații prevăzute la articolul 5, 6 sau 7 în ceea ce privește același serviciu de platformă esențial în legătură cu care s-a constatat comiterea de către respectivul controlor de acces a unei încălcări printr-o decizie de neconformitate adoptată în cursul ultimilor opt ani.

(3)   Comisia poate adopta o decizie prin care să aplice întreprinderilor, inclusiv controlorilor de acces, în cazurile aplicabile, și asocierilor de întreprinderi amenzi care nu depășesc 1 % din cifra lor de afaceri totală la nivel mondial din exercițiul financiar precedent, în cazul în care acestea, cu intenție sau din culpă:

(4)   La stabilirea cuantumului unei amenzi, Comisia ține seama de gravitatea, durata, recurența faptelor și, în cazul amenzilor aplicate în temeiul alineatului (3), de întârzierea cauzată procedurii.

(5)   Atunci când se aplică o amendă unei asocieri de întreprinderi ținând seama de cifra de afaceri la nivel mondial a membrilor săi, iar asocierea respectivă nu este solvabilă, asocierea este obligată să solicite contribuții din partea membrilor săi pentru a acoperi cuantumul amenzii.

În cazul în care astfel de contribuții nu au fost plătite asocierii de întreprinderi într-un termen stabilit de Comisie, aceasta poate solicita ca amenda să fie plătită direct de către oricare dintre întreprinderile ai căror reprezentanți erau membri ai organismelor de decizie în cauză ale asocierii respective.

După ce a solicitat plata în conformitate cu al doilea paragraf, Comisia poate solicita plata soldului de către oricare dintre membrii asocierii de întreprinderi, atunci când acest lucru este necesar pentru a se asigura plata integrală a amenzii.

Cu toate acestea, Comisia nu solicită plata în temeiul celui de al doilea sau al treilea paragraf întreprinderilor care demonstrează că nu au pus în aplicare decizia asocierii de întreprinderi care a încălcat prezentul regulament și că fie nu au avut cunoștință de existența acesteia, fie s-au distanțat activ de aceasta înaintea inițierii procedurii de către Comisie în temeiul articolului 20.

Răspunderea financiară a fiecărei întreprinderi în privința plății amenzii nu poate depăși 20 % din cifra totală de afaceri la nivel mondial a acesteia din exercițiul financiar precedent.

(1)   Comisia poate adopta o decizie prin care să aplice întreprinderilor, inclusiv controlorilor de acces, în cazurile aplicabile, și asocierilor de întreprinderi penalități cu titlu cominatoriu care nu depășesc 5 % din cifra de afaceri zilnică medie la nivel mondial din exercițiul financiar precedent, pe zi, calculate de la data stabilită în decizie, pentru a le obliga:

(2)   Atunci când întreprinderile sau asocierile de întreprinderi și-au îndeplinit obligația a cărei respectare se urmărea să fie asigurată prin penalitățile cu titlu cominatoriu, Comisia poate adopta un act de punere în aplicare prin care să stabilească cuantumul definitiv al penalității cu titlu cominatoriu la o valoare mai mică decât cea care ar rezulta din decizia inițială. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

(1)   Competențele conferite Comisiei prin articolele 30 și 31 sunt supuse unui termen de prescripție de cinci ani.

(2)   Prescripția începe să curgă din ziua în care se comite încălcarea. Cu toate acestea, în cazul unor încălcări continue sau repetate, prescripția începe să curgă din ziua încetării încălcării.

(3)   Orice acțiune întreprinsă de Comisie în scopul unei investigații de piață sau al unei proceduri referitoare la o încălcare duce la întreruperea termenului de prescripție pentru impunerea de amenzi sau de penalități cu titlu cominatoriu. Termenul de prescripție se întrerupe cu efect de la data la care acțiunea este notificată cel puțin unei întreprinderi sau asocieri de întreprinderi care a participat la încălcare. Printre acțiunile care întrerup termenul de prescripție se numără, în special, următoarele:

(4)   După fiecare întrerupere începe să curgă o nouă prescripție. Cu toate acestea, termenul de prescripție se împlinește cel târziu în ziua în care s-a scurs o perioadă egală cu dublul termenului de prescripție fără să se fi aplicat o amendă sau penalități cu titlu cominatoriu de către Comisie. Perioada respectivă se prelungește cu perioada în care termenul de prescripție a fost suspendat în temeiul alineatului (5).

(5)   Termenul de prescripție pentru aplicarea amenzilor sau a penalităților cu titlu cominatoriu se suspendă pe perioada în care decizia Comisiei face obiectul unei proceduri pendinte în fața Curții de Justiție.

(1)   Înainte de adoptarea unei decizii în temeiul articolului 8, al articolului 9 alineatul (1), al articolului 10 alineatul (1), al articolelor 17, 18, 24, 25, 29 și 30 și al articolului 31 alineatul (2), Comisia îi oferă controlorului de acces sau întreprinderii ori asocierii de întreprinderi în cauză posibilitatea de a fi ascultat(ă) cu privire la:

(2)   Controlorii de acces, întreprinderile și asocierile de întreprinderi în cauză pot prezenta Comisiei observațiile lor cu privire la constatările preliminare ale acesteia într-un termen care este stabilit de Comisie în constatările sale preliminare și care nu poate fi mai scurt de 14 zile.

(3)   Comisia își bazează deciziile numai pe constatările preliminare, inclusiv cu privire la orice chestiune referitor la care Comisia a ridicat obiecții, cu privire la care controlorii de acces, întreprinderile și asocierile de întreprinderi în cauză au avut posibilitatea să prezinte observații.

(4)   Dreptul la apărare al controlorului de acces, al întreprinderii ori al asocierii de întreprinderi în cauză este pe deplin respectat în cadrul tuturor procedurilor. Controlorul de acces, întreprinderea ori asocierea de întreprinderi în cauză are dreptul de a avea acces la dosarul Comisiei în conformitate cu condițiile de divulgare, sub rezerva interesului legitim al întreprinderilor de a-și proteja secretele comerciale. În caz de dezacord între părți, Comisia poate adopta decizii prin care să stabilească condițiile de divulgare respective. Dreptul de acces la dosarul Comisiei nu include accesul la informațiile confidențiale și la documente interne ale Comisiei sau ale autorităților competente ale statelor membre. În special, dreptul de acces nu include accesul la corespondența dintre Comisie și autoritățile competente ale statelor membre. Nicio dispoziție a prezentului alineat nu împiedică Comisia să divulge și să utilizeze informațiile necesare pentru a dovedi o încălcare.

(1)   informațiile colectate în temeiul prezentului regulament se utilizează numai în scopul aplicării prezentului regulament.

(2)   informațiile colectate în temeiul articolului 14 se utilizează în scopul aplicării prezentului regulament, a Regulamentului (CE) nr. 139/2004 și a normelor naționale privind concentrările economice.

(3)   informațiile colectate în temeiul articolului 15 se utilizează în scopul aplicării prezentului regulament și a Regulamentului (UE) 2016/679.

(4)   Fără a aduce atingere schimbului și utilizării informațiilor furnizate în vederea utilizării în temeiul articolelor 38, 39, 41 și 43, Comisia, autoritățile competente ale statelor membre, funcționarii și agenții acestora și alte persoane care lucrează sub supravegherea autorităților respective, precum și orice persoană fizică sau juridică, inclusiv auditorii și experții numiți în temeiul articolului 26 alineatul (2), nu divulgă informațiile pe care le-au obținut sau care au făcut obiectul unui schimb în temeiul prezentului regulament și informațiile care, prin natura lor, sunt protejate de secretul profesional.

(1)   Comisia și autoritățile naționale competente ale statelor membre însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) cooperează și se informează reciproc cu privire la măsurile lor respective de aplicare a legii prin intermediul Rețelei europene în domeniul concurenței (REC). Acestea au competența de a-și comunica reciproc orice informație referitoare la un element de fapt sau de drept, inclusiv informații confidențiale. În cazul în care autoritatea competentă nu este membră a REC, Comisia stabilește modalitățile necesare pentru cooperarea și schimbul de informații cu privire la cazurile referitoare la aplicarea prezentului regulament și la aplicarea normelor în cazurile menționate la articolul 1 alineatul (6). Comisia poate stabili astfel de modalități într-un act de punere în aplicare astfel cum se menționează la articolul 46 alineatul (1) litera (l).

(2)   În cazul în care o autoritate națională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) intenționează să deschidă o investigație privind controlorii de acces în temeiul dreptului intern menționat la articolul 1 alineatul (6), aceasta informează Comisia în scris cu privire la prima măsură formală de investigare, înainte sau imediat după începerea unei astfel de măsuri. Aceste informații pot fi puse, de asemenea, la dispoziția autorităților naționale competente ale celorlalte state membre însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6).

(3)   În cazul în care o autoritate națională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) intenționează să impună obligații controlorilor de acces în temeiul dreptului intern menționat la articolul 1 alineatul (6), aceasta comunică proiectul de măsură Comisiei, cu cel puțin 30 de zile înainte de adoptarea sa, menționând motivele care stau la baza măsurii respective. În cazul măsurilor provizorii, autoritatea națională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) comunică Comisiei proiectele de măsuri avute în vedere, cât mai curând posibil și cel târziu imediat după adoptarea acestor măsuri. Aceste informații pot fi puse, de asemenea, la dispoziția autorităților naționale competente ale celorlalte state membre însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6).

(4)   Mecanismele de informare prevăzute la alineatele (2) și (3) nu se aplică deciziilor avute în vedere în temeiul normelor naționale privind concentrările economice.

(5)   informațiile transmise în cadrul schimburilor de informații în temeiul alineatelor (1)-(3) de la prezentul articol sunt transmise și utilizate numai în scopul coordonării aplicării prezentului regulament și a normelor menționate la articolul 1 alineatul (6).

(6)   Comisia poate solicita autorităților naționale competente ale statelor membre însărcinate cu aplicarea nomelor menționate la articolul 1 alineatul (6) să sprijine oricare dintre investigațiile sale de piață efectuate în temeiul prezentului regulament.

(7)   În cazul în care are prerogativele și competențele de investigare în acest sens în temeiul dreptului intern, o autoritate națională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) poate, din proprie inițiativă, să efectueze o investigație cu privire la un caz de posibilă încălcare a articolelor 5, 6 și 7 din prezentul regulament pe teritoriul său. Înainte de a lua o primă măsură formală de investigare, autoritatea respectivă informează Comisia în scris.

Inițierea unei proceduri de către Comisie în temeiul articolului 20 înlătură posibilitatea autorităților naționale competente ale statelor membre însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) de a efectua o astfel de investigație sau, în cazul în care o astfel de investigație este deja în curs, duce la încheierea acesteia. Autoritățile respective raportează Comisiei constatările în urma investigației în cauză pentru a sprijini Comisia în rolul său de autoritate unică abilitată să asigure respectarea prezentului regulament.

(1)   În cadrul procedurilor desfășurate pentru aplicarea prezentului regulament, instanțele naționale pot solicita Comisiei să le transmită informațiile pe care le deține sau avizul său cu privire la chestiuni legate de aplicarea prezentului regulament.

(2)   Statele membre transmit Comisiei o copie a oricărei hotărâri scrise a instanțelor naționale care se pronunță cu privire la aplicarea prezentului regulament. Această copie se transmite fără întârziere după ce versiunea integrală a hotărârii scrise este comunicată părților.

(3)   În cazul în care aplicarea coerentă a prezentului regulament impune acest lucru, Comisia poate, din proprie inițiativă, să transmită observații scrise instanțelor naționale. Cu permisiunea instanței în cauză, Comisia poate formula și observații orale.

(4)   Exclusiv în scopul pregătirii observațiilor sale, Comisia poate solicita instanței naționale competente să îi transmită sau să asigure transmiterea oricărui document necesar pentru evaluarea cazului.

(5)   Instanțele naționale nu iau o decizie care este contrară unei decizii adoptate de Comisie în temeiul prezentului regulament. De asemenea, acestea evită să ia decizii care pot intra în conflict cu o decizie avută în vedere de Comisie în cadrul unei proceduri inițiate de aceasta în temeiul prezentului regulament. În acest scop, instanța națională poate evalua dacă este necesar să își suspende procedura. Acest lucru nu aduce atingere posibilității instanțelor naționale de a formula o cerere de decizie preliminară în temeiul articolului 267 din TFUE.

(1)   Trei sau mai multe state membre îi pot solicita Comisiei să deschidă o investigație de piață în temeiul articolului 17 deoarece consideră că există motive rezonabile pentru a suspecta că o întreprindere ar trebui desemnată drept controlor de acces.

(2)   Unul sau mai multe state membre îi pot solicita Comisiei să demareze o investigație de piață în temeiul articolului 18 deoarece consideră că există motive rezonabile pentru a suspecta că un controlor de acces a încălcat în mod sistematic una sau mai multe dintre obligațiile prevăzute la articolele 5, 6 și 7 și că și-a menținut, consolidat sau extins poziția de controlor de acces în ceea ce privește condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1).

(3)   Trei sau mai multe state membre îi pot solicita Comisiei să efectueze o investigație de piață în temeiul articolului 19 deoarece consideră că există motive rezonabile pentru a suspecta:

(4)   Statele membre prezintă dovezi în sprijinul cererilor lor în temeiul alineatelor (1), (2) și (3). În ceea ce privește cererile în temeiul alineatului (3), astfel de dovezi pot include informații privind ofertele nou introduse de produse, servicii, software sau componente care ridică probleme în materie de contestabilitate sau de echitate, indiferent dacă sunt puse în aplicare în contextul serviciilor de platformă esențiale existente sau în alt mod.

(5)   În termen de patru luni de la primirea unei cereri în temeiul prezentului articol, Comisia examinează dacă există motive rezonabile pentru a deschide o investigație de piață în temeiul alineatului (1), (2) sau (3). Comisia publică rezultatele evaluării sale.

(1)   Comisia publică deciziile pe care le adoptă în temeiul articolelor 3 și 4, al articolului 8 alineatul (2), al articolelor 9, 10, 16-20 și 24, al articolului 25 alineatul (1) și al articolelor 29, 30 și 31. Publicarea indică numele părților și conținutul principal al deciziei, inclusiv orice sancțiune aplicată.

(2)   Publicarea ține seama de interesul legitim al controlorilor de acces sau al terților de a-și proteja informațiile confidențiale.