Digital Market Act 2022/1925 RO

(b)	furnizează un serviciu de platformă esențial care reprezintă un punct de acces important prin care utilizatorii comerciali ajung la utilizatorii finali; și

(c)	beneficiază de o poziție solidă și durabilă, în ceea ce privește operațiunile sale, sau este previzibil că va beneficia de o astfel de poziție în viitorul apropiat.

(2) Se prezumă că o întreprindere îndeplinește condițiile corespunzătoare de la alineatul (1):

(a)

în ceea ce privește alineatul (1) litera (a), în cazul în care a realizat o cifră de afaceri anuală în Uniune mai mare sau egală cu 7,5 miliarde EUR în fiecare dintre ultimele trei exerciții financiare sau în cazul în care capitalizarea sa bursieră medie sau valoarea sa justă de piață echivalentă a fost de cel puțin 75 de miliarde EUR în ultimul exercițiu financiar și în cazul în care furnizează același serviciu de platformă esențial în cel puțin trei state membre;

(b)

în ceea ce privește alineatul (1) litera (b), în cazul în care furnizează un serviciu de platformă esențial care, în ultimul exercițiu financiar, a avut lunar cel puțin 45 de milioane de utilizatori finali activi stabiliți în Uniune sau aflați pe teritoriul acesteia și, anual, cel puțin 10 000 de utilizatori comerciali activi stabiliți în Uniune, identificați și calculați în conformitate cu metodologia și indicatorii prevăzuți în anexă;

(c)	în ceea ce privește alineatul (1) litera (c), în cazul în care pragurile prevăzute la litera (b) de la prezentul alineat au fost atinse în fiecare dintre ultimele trei exerciții financiare.

(3) În cazul în care o întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale atinge toate pragurile menționate la alineatul (2), aceasta notifică acest lucru Comisiei fără întârziere și, în orice caz, în termen de două luni de la atingerea pragurilor respective și îi furnizează informațiile relevante indicate la alineatul (2). Notificarea respectivă include informațiile relevante indicate la alineatul (2) pentru fiecare dintre serviciile de platformă esențiale ale întreprinderii care atinge pragurile menționate la alineatul (2) litera (b). Ori de câte ori un alt serviciu de platformă esențial furnizat de întreprinderea care a fost desemnată anterior drept controlor de acces atinge pragurile menționate la alineatul (2) literele (b) și (c), întreprinderea respectivă notifică acest lucru Comisiei în termen de două luni de la atingerea pragurilor respective.

În cazul în care întreprinderea care furnizează serviciul de platformă esențial nu notifică Comisia în conformitate cu primul paragraf de la prezentul alineat și nu furnizează în termenul stabilit de Comisie în solicitarea de informații formulată în temeiul articolului 21 toate informațiile relevante care sunt necesare pentru ca Comisia să desemneze întreprinderea vizată drept controlor de acces în temeiul alineatului (4) de la prezentul articol, Comisia își menține dreptul de a desemna întreprinderea respectivă drept controlor de acces, pe baza informațiilor de care dispune.

În cazul în care întreprinderea care furnizează servicii de platformă esențiale se conformează solicitării de informații în temeiul celui de al doilea paragraf de la prezentul alineat sau în cazul în care informațiile sunt furnizate după expirarea termenului menționat la respectivul paragraf, Comisia aplică procedura prevăzută la alineatul (4).

(4) Comisia, fără întârzieri nejustificate și în termen de cel mult 45 de zile lucrătoare de la primirea informațiilor complete menționate la alineatul (3), desemnează drept controlor de acces o întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale care atinge toate pragurile menționate la alineatul (2).

(5) Întreprinderea care furnizează servicii de platformă esențiale poate prezenta, împreună cu notificarea sa, argumente justificate în mod suficient pentru a demonstra că, în mod excepțional, deși atinge toate pragurile prevăzute la alineatul (2), din cauza circumstanțelor în care funcționează serviciul de platformă esențial relevant, nu îndeplinește condițiile enumerate la alineatul (1).

În cazul în care Comisia consideră că argumentele prezentate în conformitate cu primul paragraf de întreprinderea care furnizează servicii de platformă esențiale nu sunt justificate în mod suficient deoarece nu pun în mod vădit sub semnul întrebării prezumțiile stabilite la alineatul (2) de la prezentul articol, Comisia poate respinge argumentele respective în termenul menționat la alineatul (4), fără a aplica procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (3).

În cazul în care întreprinderea care furnizează servicii de platformă esențiale prezintă astfel de argumente justificate în mod suficient care pun în mod vădit sub semnul întrebării prezumțiile stabilite la alineatul (2) de la prezentul articol, Comisia poate, în pofida primului paragraf de la prezentul alineat, să demareze procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (3) în termenul menționat la alineatul (4) de la prezentul articol.

În cazul în care Comisia ajunge la concluzia că întreprinderea care furnizează servicii de platformă esențiale nu a fost în măsură să demonstreze că serviciile de platformă esențiale relevante pe care le furnizează nu îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol, aceasta desemnează întreprinderea respectivă drept controlor de acces în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (3).

(6) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 49 pentru a completa prezentul regulament precizând metodologia prin care se stabilește dacă sunt atinse pragurile cantitative prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol și pentru a ajusta periodic respectiva metodologie în funcție de evoluția pieței și a tehnologiei, dacă acest lucru este necesar.

(7) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 49 pentru a modifica prezentul regulament actualizând metodologia și lista indicatorilor prevăzute în anexă.

(8) Comisia desemnează drept controlor de acces, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, orice întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale care îndeplinește fiecare dintre condițiile de la alineatul (1) de la prezentul articol, dar care nu atinge fiecare dintre pragurile stabilite la alineatul (2) de la prezentul articol.

În acest scop, Comisia ia în considerare toate sau unele dintre următoarele elemente, în măsura în care sunt relevante pentru întreprinderea care furnizează servicii de platformă esențiale în cauză:

(a)	dimensiunea, inclusiv cifra de afaceri și capitalizarea bursieră, operațiunile și poziția respectivei întreprinderi;

(b)	numărul utilizatorilor comerciali care utilizează serviciul de platformă esențial pentru a ajunge la utilizatorii finali și numărul utilizatorilor finali;

(c)	efectele de rețea și avantajele generate de date, în special în ceea ce privește accesul întreprinderii respective la date cu caracter personal și la date fără caracter personal și colectarea acestora sau capacitățile analitice ale respectivei întreprinderi;

(d)	orice efecte legate de economiile de scară și cele legate de economiile de gamă de pe urma cărora beneficiază întreprinderea, inclusiv în ceea ce privește datele și, după caz, activitățile sale din afara Uniunii;

(e)

plasarea utilizatorului comercial sau a utilizatorului final într-o situație de client captiv, inclusiv costurile de schimbare a furnizorului și prejudecățile comportamentale care reduc capacitatea utilizatorilor comerciali și a utilizatorilor finali de a schimba furnizorul sau de a utiliza concomitent mai multe platforme;

(f)	o structură corporativă de conglomerat sau integrarea verticală a respectivei întreprinderi, de exemplu care îi permite acesteia să recurgă la subvenții încrucișate, să combine date din diferite surse sau să își folosească poziția drept pârghie; sau

(g)	alte caracteristici structurale ale întreprinderilor sau ale serviciilor.

Atunci când efectuează evaluarea sa în temeiul prezentului alineat, Comisia ține seama de evoluțiile previzibile legate de elementele enumerate la al doilea paragraf, inclusiv de orice concentrări planificate care implică o altă întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale sau care furnizează orice alte servicii din sectorul digital sau care permit colectarea de date.

În cazul în care o întreprindere care furnizează un serviciu de platformă esențial care nu atinge pragurile cantitative menționate la alineatul (2) nu respectă în mod substanțial măsurile de investigare dispuse de Comisie, iar nerespectarea respectivă persistă după ce întreprinderea în cauză a fost invitată să se conformeze într-un termen rezonabil și să prezinte observații, Comisia poate desemna întreprinderea respectivă drept controlor de acces pe baza elementelor de fapt de care dispune.

(9) Pentru fiecare întreprindere desemnată drept controlor de acces în temeiul alineatului (4) sau al alineatului (8), Comisia enumeră în decizia de desemnare serviciile de platformă esențiale relevante care sunt furnizate în cadrul respectivei întreprinderi și care, în mod individual, reprezintă un punct de acces important prin care utilizatorii comerciali ajung la utilizatorii finali, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (b).

(10) Controlorul de acces se conformează obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7 în termen de șase luni de la momentul când un serviciu de platformă esențial a fost enumerat în decizia de desemnare în temeiul alineatului (9) de la prezentul articol.

Articolul 8

Respectarea obligațiilor de către controlorii de acces

(1) Controlorul de acces asigură și demonstrează respectarea obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7 din prezentul regulament. Măsurile puse în aplicare de controlorul de acces pentru a asigura respectarea articolelor respective trebuie să fie eficace pentru atingerea obiectivelor prezentului regulament și ale obligației relevante. Controlorul de acces se asigură că punerea în aplicare a măsurilor respective este conformă cu dreptul aplicabil, în special cu Regulamentul (UE) 2016/679, cu Directiva 2002/58/CE, cu legislația privind securitatea cibernetică, protecția consumatorilor și siguranța produselor, precum și cu cerințele privind accesibilitatea.

(2) Comisia poate, din proprie inițiativă sau la cererea unui controlor de acces în temeiul alineatului (3) de la prezentul articol, să inițieze o procedură în temeiul articolului 20.

Comisia poate adopta un act de punere în aplicare prin care precizează măsurile pe care controlorului de acces în cauză trebuie să le pună în aplicare pentru a se conforma efectiv obligațiilor prevăzute la articolele 6 și 7. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în termen de șase luni de la inițierea procedurii în temeiul articolului 20, în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

Atunci când inițiază procedura din proprie inițiativă pentru eludarea obligațiilor în temeiul articolului 13, astfel de măsuri pot viza obligațiile prevăzute la articolele 5, 6 și 7.

(3) Un controlor de acces poate solicita Comisiei să se angajeze într-un proces menit să stabilească dacă măsurile pe care respectivul controlor de acces intenționează să le pună în aplicare sau pe care le-a pus în aplicare pentru a asigura respectarea articolelor 6 și 7 sunt eficace pentru atingerea obiectivului obligației relevante în circumstanțele specifice în care se află controlorul de acces. Comisia are libertatea de a decide dacă să se angajeze într-un astfel de proces, cu respectarea principiilor egalității de tratament, proporționalității și bunei administrări.

În cererea sa, controlorul de acces furnizează un document justificativ pentru a explica măsurile pe care intenționează să le pună în aplicare sau pe care le-a pus în aplicare. În plus, controlorul de acces furnizează o versiune neconfidențială a documentului său justificativ, care poate fi comunicată terților în conformitate cu alineatul (6).

(4) Alineatele (2) și (3) de la prezentul articol nu aduc atingere competențelor pe care le are Comisia în temeiul articolelor 29, 30 și 31.

(5) În vederea adoptării deciziei menționate la alineatul (2), Comisia îi comunică controlorului de acces constatările sale preliminare în termen de trei luni de la inițierea procedurii în temeiul articolului 20. În cadrul constatărilor preliminare, Comisia explică măsurile pe care are în vedere să le ia sau pe care consideră că controlorul de acces în cauză ar trebui să le ia pentru a da curs în mod eficace constatărilor preliminare.

(6) Pentru a le permite în mod efectiv terților interesați să prezinte observații, Comisia publică, atunci când îi comunică controlorului de acces constatările sale preliminare în temeiul alineatului (5) sau cât mai curând posibil după acest moment, un rezumat neconfidențial al cazului și al măsurilor pe care are în vedere să le ia sau pe care consideră că controlorul de acces în cauză ar trebui să le ia. Comisia specifică un interval de timp rezonabil pentru transmiterea unor astfel de observații.

(7) Atunci când precizează măsurile prevăzute la alineatul (2), Comisia se asigură că acestea sunt eficace pentru atingerea obiectivelor prezentului regulament și ale obligației relevante și că sunt proporționale în circumstanțele specifice ale controlorului de acces și ale serviciului relevant.

(8) În scopul precizării obligațiilor prevăzute la articolul 6 alineatele (11) și (12), Comisia evaluează, de asemenea, dacă măsurile avute în vedere sau puse în aplicare asigură faptul că nu a mai rămas niciun dezechilibru între drepturile și obligațiile utilizatorilor comerciali și dacă măsurile nu îi conferă chiar ele controlorului de acces un avantaj care este disproporționat în raport cu serviciul furnizat de controlorul de acces utilizatorilor comerciali.

(9) Comisia poate decide, la cerere sau din proprie inițiativă, să redeschidă procedura prevăzută la alineatul (2) în cazul în care:

(a)	a intervenit o schimbare substanțială cu privire la oricare dintre faptele pe care s-a bazat decizia; sau

(b)	decizia a fost bazată pe informații incomplete, incorecte sau care induc în eroare; sau

(c)	măsurile specificate în decizie nu sunt eficace.

Articolul 10

Exonerare din motive de sănătate publică și siguranță publică

(1) Comisia poate, la cererea motivată a unui controlor de acces sau din proprie inițiativă, să adopte un act de punere în aplicare ce conține decizia sa de a exonera respectivul controlor de acces, integral sau parțial, de o obligație specifică prevăzută la articolul 5, 6 sau 7 în legătură cu un serviciu de platformă esențial enumerat în decizia de desemnare în temeiul articolului 3 alineatul (9), în cazul în care o astfel de exonerare se justifică din motivele prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol (denumită în continuare „decizia de exonerare”). Comisia adoptă decizia de exonerare în termen de trei luni de la primirea unei cereri motivate complete și prezintă o declarație motivată în care explică motivele exonerării. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

(2) În cazul în care se acordă o exonerare în temeiul alineatului (1), Comisia își reexaminează decizia de exonerare dacă motivul exonerării nu mai există sau cel puțin o dată pe an. În urma unei astfel de reexaminări, Comisia fie ridică, total sau parțial, exonerarea, fie decide că sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute la alineatul (1).

(3) O exonerare în temeiul alineatului (1) poate fi acordată numai din motive de sănătate publică sau siguranță publică.

(4) În cazuri de urgență, la cererea motivată a unui controlor de acces sau din proprie inițiativă, Comisia poate să suspende provizoriu aplicarea unei obligații specifice menționate la alineatul (1) pentru unul sau mai multe servicii de platformă esențiale individuale chiar înainte de adoptarea deciziei în temeiul respectivului alineat. O astfel de cerere poate fi făcută și aprobată în orice moment, în așteptarea evaluării efectuate de Comisie în temeiul alineatului (1).

(5) Cu ocazia evaluării cererii menționate la alineatele (1) și (4), Comisia ține seama, în special, de impactul respectării obligației specifice asupra considerațiilor menționate la alineatul (3), precum și de efectele asupra controlorului de acces în cauză și asupra terților. Comisia poate decide ca suspendarea să fie supusă unor condiții și obligații pentru a se asigura un echilibru just între obiectivele urmărite de considerațiile menționate la alineatul (3) și obiectivele prezentului regulament.

Articolul 12

Actualizarea obligațiilor controlorilor de acces

(1) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 49 pentru a completa prezentul regulament în ceea ce privește obligațiile prevăzute la articolele 5 și 6. Actele delegate respective se bazează pe o investigație de piață efectuată în temeiul articolului 19 care a identificat necesitatea de a menține respectivele obligații actualizate pentru a răspunde practicilor care limitează contestabilitatea serviciilor de platformă esențiale sau care sunt neloiale în același mod ca practicile vizate de obligațiile prevăzute la articolele 5 și 6.

(2) Domeniul de aplicare al unui act delegat adoptat în conformitate cu alineatul (1) se limitează la:

(a)	extinderea unei obligații care se aplică numai în legătură cu anumite servicii de platformă esențiale la alte servicii de platformă esențiale enumerate la articolul 2 punctul 2;

(b)	extinderea unei obligații de care beneficiază anumiți utilizatori comerciali sau utilizatori finali astfel încât să beneficieze de aceasta și alți utilizatori comerciali sau utilizatori finali;

(c)	precizarea modului în care trebuie îndeplinite obligațiile prevăzute la articolele 5 și 6 de către controlorii de acces pentru a se asigura respectarea efectivă a obligațiilor respective;

(d)	extinderea unei obligații care se aplică numai în legătură cu anumite servicii furnizate împreună cu serviciile de platformă esențiale sau în sprijinul acestora la alte servicii furnizate împreună cu serviciile de platformă esențiale sau în sprijinul acestora;

(e)	extinderea unei obligații care se aplică numai în legătură cu anumite tipuri de date pentru a se aplica în legătură cu alte tipuri de date;

(f)	adăugarea unor condiții suplimentare în cazul în care o obligație impune anumite condiții privind comportamentul unui controlor de acces; sau

(g)	aplicarea unei obligații care reglementează relația dintre mai multe servicii de platformă esențiale ale controlorului de acces la relația dintre un serviciu de platformă esențial și alte servicii ale controlorului de acces.

(3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 49 pentru a modifica prezentul regulament în ceea ce privește lista funcționalităților de bază enumerate la articolul 7 alineatul (2), prin adăugarea sau eliminarea funcționalităților serviciilor de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere.

Actele delegate respective se bazează pe o investigație de piață efectuată în temeiul articolului 19 care a identificat necesitatea de a menține respectivele obligații actualizate pentru a răspunde practicilor care limitează contestabilitatea serviciilor de platformă esențiale sau care sunt neloiale în același mod ca practicile vizate de obligațiile prevăzute la articolul 7.

(4) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 49 pentru a completa prezentul regulament în ceea ce privește obligațiile prevăzute la articolul 7 specificând modul în care trebuie îndeplinite obligațiile respective pentru a se asigura respectarea lor efectivă. Actele delegate respective se bazează pe o investigație de piață efectuată în temeiul articolului 19 care a identificat necesitatea de a menține respectivele obligații actualizate pentru a răspunde practicilor care limitează contestabilitatea serviciilor de platformă esențiale sau care sunt neloiale în același mod ca practicile vizate de obligațiile prevăzute la articolul 7.

(5) Se consideră că o practică menționată la alineatele (1), (3) și (4) limitează contestabilitatea serviciilor de platformă esențiale sau este neloială în cazul în care:

(a)

practica respectivă este utilizată de controlorii de acces și are capacitatea de a împiedica inovarea și de a limita posibilitățile de alegere ale utilizatorilor comerciali și ale utilizatorilor finali deoarece:

(i)

afectează sau riscă să afecteze în mod durabil contestabilitatea unui serviciu de platformă esențial sau a altor servicii din sectorul digital ca urmare a creării sau consolidării barierelor în calea intrării altor întreprinderi sau a extinderii acestora în calitate de furnizori ai unui serviciu de platformă esențial sau ai altor servicii din sectorul digital; sau

(ii)	împiedică alți operatori să aibă același acces ca și controlorul de acces la un element esențial; sau

(b)	există un dezechilibru între drepturile și obligațiile utilizatorilor comerciali, iar controlorul de acces obține un avantaj de pe urma utilizatorilor comerciali care este disproporționat față de serviciul furnizat de respectivul controlor de acces utilizatorilor comerciali în cauză.

Articolul 13

Prevenirea eludării

(1) O întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale nu segmentează, împarte, subîmparte, fragmentează sau descompune serviciile respective prin mijloace contractuale, comerciale, tehnice sau prin orice alte mijloace pentru a eluda pragurile cantitative prevăzute la articolul 3 alineatul (2). Nicio astfel de practică a unei întreprinderi nu împiedică Comisia să o desemneze drept controlor de acces în temeiul articolului 3 alineatul (4).

(2) Atunci când suspectează că o întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale desfășoară una dintre practicile menționate la alineatul (1), Comisia poate solicita întreprinderii respective orice informații pe care le consideră necesare pentru a stabili dacă întreprinderea în cauză a efectuat o astfel de practică.

(3) Controlorul de acces se asigură că obligațiile menționate la articolele 5, 6 și 7 sunt respectate pe deplin și în mod efectiv.

(4) Controlorul de acces nu adoptă niciun comportament care subminează respectarea efectivă a obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7, indiferent dacă acest comportament este de natură contractuală, comercială, tehnică sau de orice altă natură sau constă în utilizarea unor tehnici comportamentale sau în modul de proiectare a interfeței.

(5) În cazul în care este necesar consimțământul pentru colectarea, prelucrarea, utilizarea încrucișată și partajarea datelor cu caracter personal pentru a se asigura respectarea prezentului regulament, un controlor de acces ia măsurile necesare fie pentru a le permite utilizatorilor comerciali să obțină în mod direct consimțământul necesar prelucrării lor, atunci când acest consimțământ este necesar în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 sau al Directivei 2002/58/CE, fie pentru a se conforma normelor și principiilor Uniunii în materie de protecție a datelor și a vieții private în alte moduri, inclusiv prin furnizarea de date anonimizate corespunzător utilizatorilor comerciali, după caz. Controlorul de acces nu face ca obținerea respectivului consimțământ de către utilizatorul comercial să fie mai dificilă decât pentru propriile servicii.

(6) Controlorul de acces nu degradează condițiile sau calitatea niciunuia dintre serviciile de platformă esențiale furnizate utilizatorilor comerciali sau utilizatorilor finali care se prevalează de drepturile sau opțiunile prevăzute la articolele 5, 6 și 7 și nici nu îngreunează excesiv exercitarea drepturilor sau a alegerilor respective, inclusiv prezentându-i într-un mod părtinitor utilizatorului final opțiunile de care dispune sau subminând autonomia, capacitatea de decizie sau libertatea de alegere a utilizatorilor finali sau a utilizatorilor comerciali prin intermediul structurii, al modului de proiectare, al funcției sau al modului de funcționare a unei interfețe cu utilizatorul sau a unei părți a acesteia.

(7) În cazul în care controlorul de acces eludează sau încearcă să eludeze oricare dintre obligațiile prevăzute la articolul 5, 6 sau 7 în modul descris la alineatele (4), (5) și (6) de la prezentul articol, Comisia poate iniția o procedură în temeiul articolului 20 și poate adopta un act de punere în aplicare menționat la articolul 8 alineatul (2) pentru a specifica măsurile pe care trebuie să le pună în aplicare controlorul de acces.

(8) Alineatul (6) de la prezentul articol nu aduce atingere competențelor pe care le are Comisia în temeiul articolelor 29, 30 și 31.

Articolul 14

Obligația informării cu privire la concentrări

(1) Un controlor de acces informează Comisia cu privire la orice concentrare preconizată în sensul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004, în cazul în care entitățile care fuzionează sau entitatea care reprezintă ținta concentrării furnizează servicii de platformă esențiale sau orice alt serviciu în sectorul digital ori permit colectarea de date, indiferent dacă concentrarea trebuie sau nu notificată Comisiei în temeiul regulamentului menționat sau unei autorități naționale competente în materie de concurență în temeiul normelor naționale privind concentrările economice.

Un controlor de acces informează Comisia cu privire la o astfel de concentrare înainte de punerea sa în aplicare și după încheierea acordului, anunțarea ofertei publice sau preluarea pachetului de control.

(2) Informațiile furnizate de controlorul de acces în temeiul alineatului (1) conțin cel puțin o descriere a întreprinderilor vizate de concentrare, cifrele de afaceri anuale ale acestora realizate în Uniune și la nivel mondial, domeniile lor de activitate, inclusiv activitățile direct legate de concentrare, și valoarea tranzacțională a acordului sau o estimare a acestora, precum și un rezumat referitor la concentrare, inclusiv natura și justificarea acesteia, și o listă a statelor membre vizate de concentrare.

Informațiile furnizate de controlorul de acces indică, de asemenea, pentru orice servicii de platformă esențiale relevante, cifrele de afaceri anuale în Uniune ale acestora, numărul anual de utilizatori comerciali activi și, respectiv, numărul lunar de utilizatori finali activi.

(3) În cazul în care, în urma unei concentrări, astfel cum este menționată la alineatul (1) de la prezentul articol, serviciile de platformă esențiale suplimentare ating în mod individual pragurile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (b), controlorul de acces în cauză informează Comisia în acest sens în termen de două luni de la punerea în aplicare a concentrării și furnizează Comisiei informațiile menționate la articolul 3 alineatul (2).

(4) Comisia informează autoritățile competente ale statelor membre cu privire la orice informații primite în temeiul alineatului (1) și publică anual lista achizițiilor despre care a fost informată de către controlorii de acces în temeiul alineatului respectiv.

Comisia ține seama de interesul legitim al întreprinderilor privind protejarea secretelor comerciale ale acestora.

(5) Autoritățile competente ale statelor membre pot utiliza informațiile primite în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol pentru a solicita Comisiei să examineze concentrarea în temeiul articolului 22 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004.

Articolul 17

Investigația de piață pentru desemnarea controlorilor de acces

(1) Comisia poate efectua o investigație de piață cu scopul de a examina dacă o întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale ar trebui desemnată drept controlor de acces în temeiul articolului 3 alineatul (8) sau pentru a identifica serviciile de platformă esențiale care trebuie enumerate în decizia de desemnare în temeiul articolului 3 alineatul (9). Comisia depune eforturi pentru a-și încheia investigația de piață în termen de 12 luni de la data menționată la articolul 16 alineatul (3) litera (a). Pentru a-și încheia investigația de piață, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care își stabilește decizia. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

(2) În cursul unei investigații de piață efectuate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, Comisia depune eforturi pentru a comunica constatările sale preliminare întreprinderii care furnizează servicii de platformă esențiale în cauză în termen de șase luni de la data menționată la articolul 16 alineatul (3) litera (a). În constatările preliminare, Comisia explică dacă consideră, cu titlu provizoriu, că este oportun ca întreprinderea respectivă să fie desemnată drept controlor de acces în temeiul articolului 3 alineatul (8) și ca serviciile de platformă esențiale relevante să fie enumerate în temeiul articolului 3 alineatul (9).

(3) În cazul în care întreprinderea care furnizează servicii de platformă esențiale atinge pragurile prevăzute la articolul 3 alineatul (2), dar a prezentat argumente justificate în mod suficient în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) care au pus în mod vădit sub semnul întrebării prezumția de la articolul 3 alineatul (2), Comisia depune eforturi pentru a încheia investigația de piață în termen de cinci luni de la data menționată la articolul 16 alineatul (3) litera (a).

Într-un astfel de caz, Comisia depune eforturi pentru a comunica constatările sale preliminare în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol întreprinderii în cauză în termen de trei luni de la data menționată la articolul 16 alineatul (3) litera (a).

(4) Atunci când, în temeiul articolului 3 alineatul (8), Comisia desemnează drept controlor de acces o întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale care nu are încă o poziție solidă și durabilă în ceea ce privește operațiunile sale, dar care va beneficia în mod previzibil de o astfel de poziție în viitorul apropiat, Comisia poate declara că în cazul respectivului controlor de acces sunt aplicabile numai una sau mai multe dintre obligațiile prevăzute la articolul 5 alineatele (3)-(6) și la articolul 6 alineatele (4), (7), (9), (10) și (13), astfel cum sunt precizate în decizia de desemnare. Comisia declară aplicabile numai acele obligații care sunt adecvate și necesare pentru a împiedica obținerea, prin mijloace inechitabile, de către controlorul de acces în cauză a unei poziții solide și durabile în ceea ce privește operațiunile acestuia. Comisia reexaminează o astfel de desemnare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 4.

Articolul 18

Investigația de piață cu privire la încălcarea sistematică a obligațiilor

(1) Comisia poate efectua o investigație de piață pentru a examina dacă un controlor de acces își încalcă în mod sistematic obligațiile. Comisia încheie respectiva investigație de piață în termen de 12 luni de la data menționată la articolul 16 alineatul (3) litera (a). În cazul în care din investigația de piață rezultă că un controlor de acces a încălcat în mod sistematic una sau mai multe dintre obligațiile prevăzute la articolul 5, 6 sau 7 și și-a menținut, consolidat sau extins poziția de controlor de acces în ceea ce privește condițiile stabilite la articolul 3 alineatul (1), Comisia poate adopta un act de punere în aplicare prin care să impună unui astfel de controlor de acces orice măsură corectivă comportamentală sau structurală care este proporțională și necesară pentru a asigura respectarea efectivă a prezentului regulament. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

(2) Măsura corectivă impusă în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol poate include, în măsura în care o astfel de măsură corectivă este proporțională și necesară pentru a menține sau a restabili echitatea și contestabilitatea care au fost afectate de încălcarea sistematică a obligațiilor, interdicția, pe o perioadă limitată, ca controlorul de acces să devină parte la o concentrare în sensul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 în ceea ce privește serviciile de platformă esențiale sau celelalte servicii furnizate în sectorul digital sau care permit colectarea de date care sunt afectate de încălcarea sistematică a obligațiilor.

(3) Se consideră că un controlor de acces și-a încălcat în mod sistematic obligațiile prevăzute la articolele 5, 6 și 7 în cazul în care Comisia a emis cel puțin trei decizii de neconformitate în temeiul articolului 29 împotriva unui controlor de acces în legătură cu oricare dintre serviciile sale de platformă esențiale într-o perioadă de opt ani înainte de adoptarea deciziei de deschidere a unei investigații de piață în vederea adoptării eventuale a unei decizii în temeiul prezentului articol.

(4) Comisia îi comunică constatările sale preliminare controlorului de acces în cauză în termen de șase luni de la data menționată la articolul 16 alineatul (3) litera (a). În constatările sale preliminare, Comisia explică dacă consideră, cu titlu preliminar, că sunt îndeplinite condițiile de la alineatul (1) de la prezentul articol și care este măsura corectivă sau care sunt măsurile corective pe care le consideră, cu titlu preliminar, necesare și proporționale.

(5) Pentru a le permite terților interesați să prezinte observații în mod eficace, Comisia publică, în același moment în care comunică constatările sale preliminare controlorului de acces în temeiul alineatului (4) sau cât mai curând posibil după momentul respectiv, un rezumat neconfidențial al cazului și măsurile corective pe care intenționează să le impună. Comisia specifică un interval de timp rezonabil în care trebuie să fie transmise observațiile respective.

(6) În cazul în care Comisia intenționează să adopte o decizie în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol prin care să confere caracter obligatoriu angajamentelor propuse de controlorul de acces în temeiul articolului 25, aceasta publică un rezumat neconfidențial al cazului și conținutul principal al angajamentelor. Terții interesați își pot prezenta observațiile într-un termen rezonabil pe care îl stabilește Comisia.

(7) În cursul investigației de piață, Comisia poate să prelungească durata acesteia în cazul în care prelungirea respectivă este justificată de motive obiective și este proporțională. Prelungirea se poate aplica termenului până la care Comisia trebuie să își formuleze constatările preliminare sau termenului pentru adoptarea deciziei finale. Durata totală a oricărei prelungiri sau a oricăror prelungiri în temeiul prezentului alineat nu poate depăși șase luni.

(8) Pentru a se asigura că controlorul de acces respectă în mod efectiv obligațiile prevăzute la articolele 5, 6 și 7, Comisia reexaminează cu regularitate măsurile corective pe care le impune în conformitate cu alineatele (1) și (2) de la prezentul articol. Comisia are dreptul să modifice măsurile corective respective dacă, în urma unei noi investigații de piață, constată că acestea nu sunt eficace.

Articolul 21

Cererile de informații

(1) Pentru a-și îndeplini sarcinile în temeiul prezentului regulament, Comisia poate solicita întreprinderilor și asocierilor de întreprinderi, printr-o simplă cerere sau printr-o decizie, să furnizeze toate informațiile necesare. Comisia poate, de asemenea, printr-o simplă cerere sau printr-o decizie, să solicite acces la orice date și algoritmi ai întreprinderilor și la informații despre testare, precum și să ceară explicații cu privire la acestea.

(2) Atunci când trimite o cerere simplă de informații unei întreprinderi sau unei asocieri de întreprinderi, Comisia indică temeiul juridic și scopul cererii, precizează care sunt informațiile solicitate și stabilește termenul până la care trebuie furnizate informațiile, precum și amenzile prevăzute la articolul 30 care sunt aplicabile în cazul furnizării de informații sau explicații incomplete, incorecte sau care induc în eroare.

(3) Atunci când solicită, printr-o decizie, întreprinderilor și asocierilor de întreprinderi să furnizeze informații, Comisia indică temeiul juridic și scopul solicitării, precizează care sunt informațiile solicitate și stabilește termenul până la care trebuie furnizate informațiile. Atunci când solicită întreprinderilor să ofere acces la orice date, algoritmi și informații despre testare, Comisia indică scopul solicitării și stabilește termenul până la care trebuie oferite acestea. Comisia indică, de asemenea, amenzile prevăzute la articolul 30 și indică sau aplică penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 31. Comisia menționează, de asemenea, dreptul de a ataca decizia în fața Curții de Justiție.

(4) Întreprinderile sau asocierile de întreprinderi ori reprezentanții acestora furnizează informațiile solicitate în numele întreprinderii sau al asocierii de întreprinderi în cauză. Avocații autorizați în mod corespunzător să acționeze pot furniza informațiile în numele clienților lor. Clienții lor rămân pe deplin răspunzători în cazul în care informațiile furnizate sunt incomplete, incorecte sau care induc în eroare.

(5) La cererea Comisiei, autoritățile competente ale statelor membre îi furnizează Comisiei toate informațiile necesare de care dispun pentru îndeplinirea de către aceasta a sarcinilor care i-au fost atribuite prin prezentul regulament.

Articolul 23

Competența de a efectua inspecții

(1) Pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, Comisia poate efectua toate inspecțiile necesare cu privire la o întreprindere sau la o asociere de întreprinderi.

(2) Funcționarii și celelalte persoane care îi însoțesc autorizați de Comisie să efectueze o inspecție sunt împuterniciți:

(a)	să intre în orice sediu, pe orice teren și în orice mijloc de transport ale întreprinderilor și asocierilor de întreprinderi;

(b)	să examineze registrele și alte evidențe privind activitatea comercială, indiferent de formatul în care sunt păstrate;

(c)	să ridice sau să obțină, în orice format, copii sau extrase din astfel de registre sau evidențe;

(d)	să solicite întreprinderii sau asocierii de întreprinderi să ofere acces și explicații cu privire la organizarea, funcționarea, sistemul informatic, algoritmii, manipularea datelor și practicile sale comerciale și să înregistreze sau să documenteze explicațiile oferite prin orice mijloc tehnic;

(e)	să sigileze orice sediu comercial și orice registru sau evidență pe durata inspecției și în măsura în care este necesar pentru aceasta;

(f)	să ceară oricărui reprezentant sau membru al personalului întreprinderii sau asocierii de întreprinderi explicații cu privire la faptele sau documentele legate de obiectul și scopul inspecției și să înregistreze răspunsurile acestora prin orice mijloc tehnic.

(3) Pentru a efectua inspecții, Comisia poate solicita asistență din partea auditorilor sau a experților numiți de Comisie în temeiul articolului 26 alineatul (2), precum și din partea autorității naționale competente însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) din statul membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfășoare inspecția.

(4) În timpul inspecțiilor, Comisia, auditorii sau experții numiți de aceasta și autoritatea națională competentă însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) din statul membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfășoare inspecția pot solicita întreprinderii sau asocierii de întreprinderi să ofere acces și explicații cu privire la organizarea, funcționarea, sistemul informatic, algoritmii, manipularea datelor și conduita sa profesională. Comisia și auditorii sau experții numiți de aceasta și autoritatea națională competentă însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) din statul membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfășoare inspecția pot adresa întrebări oricărui reprezentant sau membru al personalului.

(5) Funcționarii și celelalte persoane care îi însoțesc autorizați de Comisie să efectueze o inspecție își exercită competențele pe baza prezentării unei autorizații scrise în care se specifică obiectul și scopul inspecției, precum și amenzile prevăzute la articolul 30 aplicabile în situația în care registrele sau celelalte evidențe solicitate referitoare la întreprindere sunt furnizate în mod incomplet sau în care răspunsurile la întrebările adresate în temeiul alineatelor (2) și (4) de la prezentul articol sunt incorecte sau care induc în eroare. În timp util înainte de inspecție, Comisia înștiințează cu privire la aceasta autoritatea de națională competentă a statului membru care aplică normele menționate la articolul 1 alineatul (6) pe teritoriul căruia urmează să se desfășoare inspecția.

(6) Întreprinderile sau asocierile de întreprinderi sunt obligate să se supună inspecțiilor dispuse printr-o decizie a Comisiei. Decizia respectivă indică obiectul și scopul inspecției, stabilește data la care aceasta începe și indică amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolele 30 și, respectiv, 31, precum și dreptul de a ataca decizia respectivă în fața Curții de Justiție.

(7) Funcționarii autorității naționale competente însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) din statul membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfășoare inspecția, precum și persoanele autorizate sau numite de aceasta asistă în mod activ, la cererea autorității respective sau a Comisiei, funcționarii și celelalte persoane care îi însoțesc autorizați de Comisie. În acest scop, aceștia dispun de competențele prevăzute la alineatele (2) și (4) de la prezentul articol.

(8) Atunci când funcționarii și celelalte persoane care îi însoțesc autorizați de Comisie constată că o întreprindere sau o asociere de întreprinderi se opune unei inspecții dispuse în temeiul prezentului articol, statul membru în cauză le acordă sprijinul necesar, solicitând, dacă este cazul, sprijinul forțelor de ordine sau al unei autorități publice de aplicare a legii echivalente, astfel încât să le dea posibilitatea de a efectua inspecția.

(9) În cazul în care, în conformitate cu normele naționale, sprijinul prevăzut la alineatul (8) de la prezentul articol necesită o autorizare din partea unei autorități judiciare, Comisia sau autoritatea națională competentă a statului membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) sau funcționarii autorizați de autoritățile respective solicită această autorizare. O astfel de autorizare poate fi solicitată și în mod preventiv.

(10) Atunci când este solicitată autorizarea menționată la alineatul (9) de la prezentul articol, autoritatea judiciară națională verifică dacă decizia Comisiei este autentică și dacă măsurile coercitive preconizate nu sunt nici arbitrare și nici excesive, având în vedere obiectul inspecției. Atunci când verifică proporționalitatea măsurilor coercitive, autoritatea judiciară națională poate solicita Comisiei, direct sau prin intermediul autorității naționale competente a statului membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6), explicații detaliate, în special cu privire la motivele pe care le are Comisia pentru a suspecta încălcarea prezentului regulament, precum și cu privire la gravitatea presupusei încălcări și la natura implicării întreprinderii în cauză. Cu toate acestea, autoritatea judiciară națională nu poate contesta necesitatea inspecției și nici nu poate solicita să i se furnizeze informațiile din dosarul Comisiei. Controlul legalității deciziei Comisiei se exercită doar de Curtea de Justiție.

Articolul 25

Angajamente

(1) În cazul în care, în cursul unei proceduri inițiate în temeiul articolului 18, controlorul de acces în cauză propune angajamente cu privire la serviciile de platformă esențiale relevante pentru a asigura respectarea obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7, Comisia poate adopta un act de punere în aplicare prin care conferă angajamentelor respective un caracter obligatoriu pentru respectivul controlor de acces și prin care declară că nu există motive suplimentare pentru a acționa. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

(2) Comisia, la cerere sau din proprie inițiativă, poate redeschide printr-o decizie procedura relevantă, în cazul în care:

(a)	a intervenit o schimbare substanțială cu privire la oricare dintre faptele pe care s-a fundamentat decizia;

(b)	controlorul de acces în cauză acționează contrar angajamentelor sale;

(c)	decizia a fost fundamentată pe informații incomplete, incorecte sau care induc în eroare furnizate de părți;

(d)	angajamentele nu sunt eficace.

(3) În cazul în care Comisia consideră că angajamentele prezentate de controlorul de acces în cauză nu pot asigura respectarea efectivă a obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7, aceasta explică motivele pentru care nu conferă un caracter obligatoriu angajamentelor respective în decizia de încheiere a procedurii relevante.

Articolul 29

Neconformitatea

(1) Comisia adoptă un act de punere în aplicare care conține constatarea sa privind neconformitatea (denumită în continuare „decizia de neconformitate”) în cazul în care constată că un controlor de acces nu respectă una sau mai multe dintre următoarele:

(a)	oricare dintre obligațiile prevăzute la articolul 5, 6 sau 7;

(b)	măsurile specificate de Comisie într-o decizie adoptată în temeiul articolului 8 alineatul (2);

(c)	măsurile corective impuse în temeiul articolului 18 alineatul (1);

(d)	măsurile provizorii dispuse în temeiul articolului 24; sau

(e)	angajamentele cărora li s-a conferit un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic în temeiul articolului 25.

Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

(2) Comisia depune eforturi pentru a-și adopta decizia de neconformitate în termen de 12 luni de la inițierea procedurilor în temeiul articolului 20.

(3) Înainte de adoptarea deciziei de neconformitate, Comisia comunică constatările sale preliminare controlorului de acces în cauză. În respectivele constatări preliminare, Comisia explică măsurile pe care intenționează să le ia sau pe care consideră că ar trebui să le ia controlorul de acces pentru a da curs efectiv constatărilor preliminare.

(4) În cazul în care intenționează să adopte o decizie de neconformitate, Comisia poate consulta terți.

(5) În decizia de neconformitate, Comisia dispune ca controlorul de acces să pună capăt încălcării, într-un termen adecvat, și să furnizeze explicații cu privire la modul în care intenționează să se conformeze deciziei respective.

(6) Controlorul de acces îi furnizează Comisiei descrierea măsurilor pe care le-a luat pentru a asigura respectarea deciziei de neconformitate.

(7) În cazul în care Comisia hotărăște să nu adopte o decizie de neconformitate, aceasta încheie procedura printr-o decizie.

Articolul 30

Amenzi

(1) În decizia de neconformitate, Comisia poate aplica unui controlor de acces amenzi care nu depășesc 10 % din cifra de afaceri totală la nivel mondial a acestuia din exercițiul financiar precedent, în cazul în care constată că respectivul controlor de acces nu respectă, cu intenție sau din culpă:

(a)	oricare dintre obligațiile prevăzute la articolele 5, 6 și 7;

(b)	măsurile specificate de Comisie într-o decizie adoptată în temeiul articolului 8 alineatul (2);

(c)	măsurile corective impuse în temeiul articolului 18 alineatul (1);

(d)	măsurile provizorii dispuse în temeiul articolului 24; sau

(e)	angajamentele cărora li s-a conferit un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic în temeiul articolului 25.

(2) În pofida alineatului (1) de la prezentul articol, prin decizia de neconformitate, Comisia poate impune unui controlor de acces amenzi de până la 20 % din cifra de afaceri totală la nivel mondial a acestuia din exercițiul financiar precedent în cazul în care constată că un controlor de acces a comis aceeași încălcare sau o încălcare similară a unei obligații prevăzute la articolul 5, 6 sau 7 în ceea ce privește același serviciu de platformă esențial în legătură cu care s-a constatat comiterea de către respectivul controlor de acces a unei încălcări printr-o decizie de neconformitate adoptată în cursul ultimilor opt ani.

(3) Comisia poate adopta o decizie prin care să aplice întreprinderilor, inclusiv controlorilor de acces, în cazurile aplicabile, și asocierilor de întreprinderi amenzi care nu depășesc 1 % din cifra lor de afaceri totală la nivel mondial din exercițiul financiar precedent, în cazul în care acestea, cu intenție sau din culpă:

(a)	nu furnizează în termenul stabilit informațiile necesare pentru evaluarea desemnării acestora drept controlori de acces în temeiul articolului 3 sau furnizează informații incorecte, incomplete sau care induc în eroare;

(b)	nu respectă obligația de notificare a Comisiei în conformitate cu articolul 3 alineatul (3);

(c)	nu transmit informațiile solicitate în temeiul articolului 14 sau furnizează informații incorecte, incomplete sau care induc în eroare;

(d)	nu prezintă descrierea solicitată în temeiul articolului 15 sau furnizează informații incorecte, incomplete sau care induc în eroare;

(e)	nu oferă acces la baze de date, algoritmi și informații despre testare în răspunsul la o solicitare efectuată în conformitate cu articolul 21 alineatul (3);

(f)

nu furnizează informațiile solicitate în termenul stabilit la în conformitate cu articolul 21 alineatul (3) sau furnizează informații ori explicații care sunt incorecte, incomplete sau care induc în eroare care sunt solicitate în conformitate cu articolul 21 sau sunt furnizate într-un interviu în conformitate cu articolul 22;

(g)

nu rectifică, în termenul stabilit de Comisie, informațiile incorecte, incomplete sau care induc în eroare furnizate de către un reprezentant sau de către un membru al personalului ori nu furnizează sau refuză să furnizeze informații complete cu privire la fapte legate de obiectul și scopul unei inspecții efectuate în temeiul articolului 23;

(h)	refuză să se supună unei inspecții efectuate în temeiul articolului 23;

(i)	nu respectă obligațiile impuse de Comisie în temeiul articolului 26;

(j)	nu introduc o funcție de conformitate în conformitate cu articolul 28; sau

(k)	nu respectă condițiile de acces la dosarul Comisiei în temeiul articolului 34 alineatul (4).

(4) La stabilirea cuantumului unei amenzi, Comisia ține seama de gravitatea, durata, recurența faptelor și, în cazul amenzilor aplicate în temeiul alineatului (3), de întârzierea cauzată procedurii.

(5) Atunci când se aplică o amendă unei asocieri de întreprinderi ținând seama de cifra de afaceri la nivel mondial a membrilor săi, iar asocierea respectivă nu este solvabilă, asocierea este obligată să solicite contribuții din partea membrilor săi pentru a acoperi cuantumul amenzii.

În cazul în care astfel de contribuții nu au fost plătite asocierii de întreprinderi într-un termen stabilit de Comisie, aceasta poate solicita ca amenda să fie plătită direct de către oricare dintre întreprinderile ai căror reprezentanți erau membri ai organismelor de decizie în cauză ale asocierii respective.

După ce a solicitat plata în conformitate cu al doilea paragraf, Comisia poate solicita plata soldului de către oricare dintre membrii asocierii de întreprinderi, atunci când acest lucru este necesar pentru a se asigura plata integrală a amenzii.

Cu toate acestea, Comisia nu solicită plata în temeiul celui de al doilea sau al treilea paragraf întreprinderilor care demonstrează că nu au pus în aplicare decizia asocierii de întreprinderi care a încălcat prezentul regulament și că fie nu au avut cunoștință de existența acesteia, fie s-au distanțat activ de aceasta înaintea inițierii procedurii de către Comisie în temeiul articolului 20.

Răspunderea financiară a fiecărei întreprinderi în privința plății amenzii nu poate depăși 20 % din cifra totală de afaceri la nivel mondial a acesteia din exercițiul financiar precedent.

Articolul 34

Dreptul de a fi ascultat și dreptul de acces la dosar

(1) Înainte de adoptarea unei decizii în temeiul articolului 8, al articolului 9 alineatul (1), al articolului 10 alineatul (1), al articolelor 17, 18, 24, 25, 29 și 30 și al articolului 31 alineatul (2), Comisia îi oferă controlorului de acces sau întreprinderii ori asocierii de întreprinderi în cauză posibilitatea de a fi ascultat(ă) cu privire la:

(a)	constatările preliminare ale Comisiei, inclusiv cu privire la orice chestiune referitor la care Comisia a ridicat obiecții; și

(b)	măsurile pe care Comisia ar putea intenționa să le adopte având în vedere constatările preliminare menționate la litera (a) de la prezentul alineat.

(2) Controlorii de acces, întreprinderile și asocierile de întreprinderi în cauză pot prezenta Comisiei observațiile lor cu privire la constatările preliminare ale acesteia într-un termen care este stabilit de Comisie în constatările sale preliminare și care nu poate fi mai scurt de 14 zile.

(3) Comisia își bazează deciziile numai pe constatările preliminare, inclusiv cu privire la orice chestiune referitor la care Comisia a ridicat obiecții, cu privire la care controlorii de acces, întreprinderile și asocierile de întreprinderi în cauză au avut posibilitatea să prezinte observații.

(4) Dreptul la apărare al controlorului de acces, al întreprinderii ori al asocierii de întreprinderi în cauză este pe deplin respectat în cadrul tuturor procedurilor. Controlorul de acces, întreprinderea ori asocierea de întreprinderi în cauză are dreptul de a avea acces la dosarul Comisiei în conformitate cu condițiile de divulgare, sub rezerva interesului legitim al întreprinderilor de a-și proteja secretele comerciale. În caz de dezacord între părți, Comisia poate adopta decizii prin care să stabilească condițiile de divulgare respective. Dreptul de acces la dosarul Comisiei nu include accesul la informațiile confidențiale și la documente interne ale Comisiei sau ale autorităților competente ale statelor membre. În special, dreptul de acces nu include accesul la corespondența dintre Comisie și autoritățile competente ale statelor membre. Nicio dispoziție a prezentului alineat nu împiedică Comisia să divulge și să utilizeze informațiile necesare pentru a dovedi o încălcare.

Articolul 38

Cooperarea și coordonarea cu autoritățile naționale competente însărcinate cu aplicarea normelor în materie de concurență

(1) Comisia și autoritățile naționale competente ale statelor membre însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) cooperează și se informează reciproc cu privire la măsurile lor respective de aplicare a legii prin intermediul Rețelei europene în domeniul concurenței (REC). Acestea au competența de a-și comunica reciproc orice informație referitoare la un element de fapt sau de drept, inclusiv informații confidențiale. În cazul în care autoritatea competentă nu este membră a REC, Comisia stabilește modalitățile necesare pentru cooperarea și schimbul de informații cu privire la cazurile referitoare la aplicarea prezentului regulament și la aplicarea normelor în cazurile menționate la articolul 1 alineatul (6). Comisia poate stabili astfel de modalități într-un act de punere în aplicare astfel cum se menționează la articolul 46 alineatul (1) litera (l).

(2) În cazul în care o autoritate națională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) intenționează să deschidă o investigație privind controlorii de acces în temeiul dreptului intern menționat la articolul 1 alineatul (6), aceasta informează Comisia în scris cu privire la prima măsură formală de investigare, înainte sau imediat după începerea unei astfel de măsuri. Aceste informații pot fi puse, de asemenea, la dispoziția autorităților naționale competente ale celorlalte state membre însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6).

(3) În cazul în care o autoritate națională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) intenționează să impună obligații controlorilor de acces în temeiul dreptului intern menționat la articolul 1 alineatul (6), aceasta comunică proiectul de măsură Comisiei, cu cel puțin 30 de zile înainte de adoptarea sa, menționând motivele care stau la baza măsurii respective. În cazul măsurilor provizorii, autoritatea națională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) comunică Comisiei proiectele de măsuri avute în vedere, cât mai curând posibil și cel târziu imediat după adoptarea acestor măsuri. Aceste informații pot fi puse, de asemenea, la dispoziția autorităților naționale competente ale celorlalte state membre însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6).

(4) Mecanismele de informare prevăzute la alineatele (2) și (3) nu se aplică deciziilor avute în vedere în temeiul normelor naționale privind concentrările economice.

(5) Informațiile transmise în cadrul schimburilor de informații în temeiul alineatelor (1)-(3) de la prezentul articol sunt transmise și utilizate numai în scopul coordonării aplicării prezentului regulament și a normelor menționate la articolul 1 alineatul (6).

(6) Comisia poate solicita autorităților naționale competente ale statelor membre însărcinate cu aplicarea nomelor menționate la articolul 1 alineatul (6) să sprijine oricare dintre investigațiile sale de piață efectuate în temeiul prezentului regulament.

(7) În cazul în care are prerogativele și competențele de investigare în acest sens în temeiul dreptului intern, o autoritate națională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) poate, din proprie inițiativă, să efectueze o investigație cu privire la un caz de posibilă încălcare a articolelor 5, 6 și 7 din prezentul regulament pe teritoriul său. Înainte de a lua o primă măsură formală de investigare, autoritatea respectivă informează Comisia în scris.

Inițierea unei proceduri de către Comisie în temeiul articolului 20 înlătură posibilitatea autorităților naționale competente ale statelor membre însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) de a efectua o astfel de investigație sau, în cazul în care o astfel de investigație este deja în curs, duce la încheierea acesteia. Autoritățile respective raportează Comisiei constatările în urma investigației în cauză pentru a sprijini Comisia în rolul său de autoritate unică abilitată să asigure respectarea prezentului regulament.

Articolul 39

Cooperarea cu instanțele naționale

(1) În cadrul procedurilor desfășurate pentru aplicarea prezentului regulament, instanțele naționale pot solicita Comisiei să le transmită informațiile pe care le deține sau avizul său cu privire la chestiuni legate de aplicarea prezentului regulament.

(2) Statele membre transmit Comisiei o copie a oricărei hotărâri scrise a instanțelor naționale care se pronunță cu privire la aplicarea prezentului regulament. Această copie se transmite fără întârziere după ce versiunea integrală a hotărârii scrise este comunicată părților.

(3) În cazul în care aplicarea coerentă a prezentului regulament impune acest lucru, Comisia poate, din proprie inițiativă, să transmită observații scrise instanțelor naționale. Cu permisiunea instanței în cauză, Comisia poate formula și observații orale.

(4) Exclusiv în scopul pregătirii observațiilor sale, Comisia poate solicita instanței naționale competente să îi transmită sau să asigure transmiterea oricărui document necesar pentru evaluarea cazului.

(5) Instanțele naționale nu iau o decizie care este contrară unei decizii adoptate de Comisie în temeiul prezentului regulament. De asemenea, acestea evită să ia decizii care pot intra în conflict cu o decizie avută în vedere de Comisie în cadrul unei proceduri inițiate de aceasta în temeiul prezentului regulament. În acest scop, instanța națională poate evalua dacă este necesar să își suspende procedura. Acest lucru nu aduce atingere posibilității instanțelor naționale de a formula o cerere de decizie preliminară în temeiul articolului 267 din TFUE.

Articolul 54

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 2 mai 2023.

Cu toate acestea, articolul 3 alineatele (6) și (7) și articolele 40, 46, 47, 48, 49 și 50 se aplică de la 1 noiembrie 2022, iar articolele 42 și 43 se aplică de la 25 iunie 2023.

Totuși, în cazul în care data de 25 iunie 2023 este anterioară datei aplicării menționate la al doilea paragraf de la prezentul articol, aplicarea articolelor 42 și 43 se amână până la data aplicării menționată la al doilea paragraf de la prezentul articol.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 14 septembrie 2022.

Pentru Parlamentul European

Președinta

R. METSOLA

Pentru Consiliu

Președintele

M. BEK

(1) JO C 286, 16.7.2021, p. 64.

(2) JO C 440, 29.10.2021, p. 67.

(3) Poziția Parlamentului European din 5 iulie 2022 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 18 iulie 2022.

(4) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(5) Regulamentul (UE) 2019/1150 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind promovarea echității și a transparenței pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online (JO L 186, 11.7.2019, p. 57).

(6) Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (JO L 201, 31.7.2002, p. 37).

(7) Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO L 149, 11.6.2005, p. 22).

(8) Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) (JO L 95, 15.4.2010, p. 1).

(9) Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35).

(10) Directiva (UE) 2019/790 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală și de modificare a Directivelor 96/9/CE și 2001/29/CE (JO L 130, 17.5.2019, p. 92).

(11) Directiva (UE) 2019/882 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor (JO L 151, 7.6.2019, p. 70).

(12) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, 21.4.1993, p. 29).

(13) Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO L 241, 17.9.2015, p. 1).

(14) Directiva (UE) 2018/1972 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice (JO L 321, 17.12.2018, p. 36).

(15) Directiva (UE) 2016/2102 a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2016 privind accesibilitatea site-urilor web și a aplicațiilor mobile ale organismelor din sectorul public (JO L 327, 2.12.2016, p. 1).

(16) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(17) Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).

(18) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, 4.1.2003, p. 1).

(19) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(20) Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (JO L 305, 26.11.2019, p. 17).

(21) Directiva (UE) 2020/1828 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2020 privind acțiunile în reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor și de abrogare a Directivei 2009/22/CE (JO L 409, 4.12.2020, p. 1).

(22) JO C 147, 26.4.2021, p. 4.

(23) Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi [Regulamentul (CE) privind concentrările economice] (JO L 24, 29.1.2004, p. 1).

(24) Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune (JO L 194, 19.7.2016, p. 1).

ANEXĂ

A. „Aspecte generale”

Prezenta anexă are obiectivul de a specifica metodologia de identificare și de calculare a „utilizatorilor finali activi” și a „utilizatorilor comerciali activi” pentru fiecare serviciu de platformă esențial enumerat la articolul 2 punctul 2. Aceasta oferă o referință care să-i permită unei întreprinderi să evalueze dacă serviciile sale de platformă esențiale ating pragurile cantitative prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (b) și dacă, prin urmare, s-ar presupune că îndeplinesc condiția prevăzută la articolul 3 alineatul (1) litera (b). Prin urmare, această referință va fi, de asemenea, relevantă pentru orice evaluare mai amplă în temeiul articolului 3 alineatul (8). Întreprinderii îi revine responsabilitatea de a ajunge la cea mai bună aproximare posibilă, în conformitate cu principiile comune și cu metodologia specifică stabilite în prezenta anexă. Nicio dispoziție din prezenta anexă nu împiedică Comisia, în termenele stabilite în dispozițiile relevante ale prezentului regulament, să îi solicite întreprinderii care furnizează servicii de platformă esențiale să comunice toate informațiile necesare pentru identificarea și calcularea „utilizatorilor finali activi” și a „utilizatorilor comerciali activi”. Niciun element din prezenta anexă nu ar trebui să constituie un temei juridic pentru urmărirea utilizatorilor. De asemenea, metodologia cuprinsă în prezenta anexă nu aduce atingere niciuneia dintre obligațiile stabilite în prezentul regulament, mai ales la articolul 3 alineatele (3) și (8) și la articolul 13 alineatul (3). În special, respectarea obligatorie a articolului 13 alineatul (3) înseamnă, de asemenea, identificarea și calcularea „utilizatorilor finali activi” și a „utilizatorilor comerciali activi” pe baza fie a unei măsurători precise, fie a celei mai bune aproximări disponibile, în conformitate cu capacitățile efective de identificare și de calculare pe care întreprinderea care furnizează servicii de platformă esențiale le deține la momentul relevant. Măsurătorile respective sau cea mai bună aproximare disponibilă trebuie să fie în concordanță cu cele raportate în temeiul articolului 15 și să le includă.

La articolul 2 punctele 20 și 21 sunt enunțate definițiile noțiunilor de „utilizator final” și „utilizator comercial”, care sunt comune tuturor serviciilor de platformă esențiale.

Pentru a identifica și a calcula numărul de „utilizatori finali activi” și de „utilizatori comerciali activi”, în prezenta anexă se face referire la conceptul de „utilizatori unici”. Conceptul de „utilizatori unici” include „utilizatorii finali activi” și „utilizatorii comerciali activi” numărați o singură dată, pentru serviciul de platformă esențial relevant, pe parcursul unei perioade de timp specificate (și anume, pe lună în cazul „utilizatorilor finali activi” și pe an în cazul „utilizatorilor comerciali activi”), indiferent de numărul interacțiunilor lor cu serviciul de platformă esențial relevant în perioada respectivă. Acest lucru nu aduce atingere faptului că aceeași persoană fizică sau juridică poate constitui simultan un „utilizator final activ” sau un „utilizator comercial activ” pentru diferite servicii de platformă esențiale.

B. „Utilizatori finali activi”

Numărul de „utilizatori unici” în ceea ce privește „utilizatorii finali activi” este identificat în conformitate cu cel mai exact indicator raportat de întreprinderea care furnizează oricare dintre serviciile de platformă esențiale, și anume:

(a)

Colectarea de date cu privire la utilizarea serviciilor de platformă esențiale din medii ce necesită conectare sau autentificare este considerată ca prezentând, prima facie, cel mai mic risc de duplicare, de exemplu în ceea ce privește comportamentul utilizatorilor pe mai multe dispozitive sau platforme. Prin urmare, întreprinderea transmite date anonimizate agregate cu privire la numărul de utilizatori finali unici pentru fiecare serviciu de platformă esențial, pe baza mediilor ce necesită conectare sau autentificare, în cazul în care astfel de date există.

(b)

În cazul serviciilor de platformă esențiale care sunt accesate de utilizatorii finali și în afara mediilor ce necesită conectare sau autentificare, întreprinderea transmite, în plus, date anonimizate agregate privind numărul de utilizatori finali unici ai serviciului de platformă esențial respectiv pe baza unui indicator alternativ care înregistrează și utilizatorii finali din afara mediilor ce necesită conectare sau autentificare, cum ar fi adresele IP, identificatorii cookie sau alți identificatori, precum etichetele de identificare prin radiofrecvență, cu condiția ca adresele sau identificatorii respectivi să fie necesari în mod obiectiv pentru furnizarea serviciilor de platformă esențiale.

Numărul de „utilizatori finali activi lunari” se bazează pe numărul mediu lunar de utilizatori finali activi pe parcursul celei mai mari părți a exercițiului financiar. Noțiunea de „cea mai mare parte a exercițiului financiar” este menită să permită unei întreprinderi care furnizează servicii de platformă esențiale să ignore cifrele excepționale într-un anumit an. Cifrele excepționale înseamnă în mod inerent cifre care se situează, în mod semnificativ, în afara cifrelor normale și previzibile. O situație în care, în mod neprevăzut, în cursul unei singure luni a exercițiului financiar, participarea utilizatorilor atinge un nivel de vârf sau înregistrează o puternică scădere reprezintă un exemplu a ceea ce ar putea constitui aceste cifre excepționale. Cifrele care sunt legate de evenimente anuale recurente, cum ar fi vânzările promoționale anuale, nu constituie cifre excepționale.

C. „Utilizatori comerciali activi”

Numărul de „utilizatori unici” în ceea ce privește „utilizatorii comerciali activi” trebuie determinat, după caz, la nivel de cont, fiecare cont comercial distinct asociat cu utilizarea unui serviciu de platformă esențial furnizat de întreprindere constituind un utilizator comercial unic al serviciului de platformă esențial respectiv. În cazul în care noțiunea de „cont comercial” nu se aplică unui anumit serviciu de platformă esențial, întreprinderea relevantă care furnizează servicii de platformă esențiale determină numărul de utilizatori comerciali unici referindu-se la întreprinderea în cauză.

D. „Transmiterea informațiilor”

Întreprinderea care transmite Comisiei, în temeiul articolului 3 alineatul (3), informații privind numărul de utilizatori finali activi și de utilizatori comerciali activi pentru fiecare serviciu de platformă esențial poartă responsabilitatea de a se asigura că informațiile respective sunt complete și exacte. În această privință:

(a)

întreprinderii îi revine responsabilitatea de a transmite date pentru fiecare serviciu de platformă esențial, evitând subestimarea și supraestimarea numărului de utilizatori finali activi și de utilizatori comerciali activi (de exemplu, în cazul în care utilizatorii accesează serviciile de platformă esențiale pe diferite platforme sau dispozitive);

(b)

întreprinderii îi revine responsabilitatea de a furniza explicații precise și succinte cu privire la metodologia utilizată pentru a ajunge la informații, precum și în ceea ce privește orice risc de subestimare și supraestimare a numărului de utilizatori finali activi și de utilizatori comerciali activi pentru un anumit serviciu de platformă esențial și în ceea ce privește soluțiile adoptate pentru a aborda riscul respectiv;

(c)	întreprinderea furnizează date care se bazează pe un indicator alternativ atunci când Comisia are îndoieli cu privire la exactitatea datelor transmise de întreprinderea care furnizează serviciile de platformă esențiale.

În scopul calculării numărului de „utilizatori finali activi” și de „utilizatori comerciali activi”:

(a)

întreprinderea care furnizează serviciul (serviciile) de platformă esențial(e) nu identifică serviciile de platformă esențiale care aparțin aceleiași categorii de servicii de platformă esențiale în temeiul articolului 2 punctul 2 ca fiind distincte în principal pe baza faptului că sunt furnizate utilizând nume de domenii diferite, fie domenii de prim nivel tip cod de țară (ccTLD), fie domenii de prim nivel generice (gTLD), sau orice atribute geografice;

(b)

întreprinderea care furnizează serviciul (serviciile) de platformă esențial(e) consideră drept servicii de platformă esențiale distincte acele servicii de platformă esențiale care sunt utilizate în scopuri diferite fie de către utilizatorii lor finali, fie de către utilizatorii lor comerciali, sau de către ambii, chiar dacă utilizatorii lor finali sau utilizatorii lor comerciali pot fi aceiași și chiar dacă aparțin aceleiași categorii de servicii de platformă esențiale în temeiul articolului 2 punctul 2;

(c)

întreprinderea care furnizează serviciul (serviciile) de platformă esențial(e) consideră drept servicii de platformă esențiale distincte acele servicii pe care întreprinderea relevantă le oferă într-un mod integrat, dar care:

(i)	nu aparțin aceleiași categorii de servicii de platformă esențiale în temeiul articolului 2 punctul 2; sau

(ii)

sunt utilizate în scopuri diferite fie de către utilizatorii lor finali, fie de către utilizatorii lor comerciali, sau de către ambii, chiar dacă utilizatorii lor finali și utilizatorii lor comerciali pot fi aceiași și chiar dacă aparțin aceleiași categorii de servicii de platformă esențiale în temeiul articolului 2 punctul 2.

E. „Definiții specifice”

Tabelul de mai jos stabilește definiții specifice ale „utilizatorilor finali activi” și ale „utilizatorilor comerciali activi” pentru fiecare serviciu de platformă esențial.

Servicii de platformă esențiale	Utilizatori finali activi	Utilizatori comerciali activi
Servicii de intermediere online	Numărul de utilizatori finali unici care au interacționat cu serviciul de intermediere online cel puțin o dată în cursul unei luni, de exemplu prin conectarea activă, efectuarea unei căutări, efectuarea unui clic sau a unei derulări a ecranului, sau au încheiat o tranzacție prin intermediul serviciului de intermediere online cel puțin o dată în cursul unei luni.	Numărul de utilizatori comerciali unici care au avut cel puțin un articol inclus în cadrul serviciului de intermediere online în cursul întregului an sau care au încheiat o tranzacție facilitată de serviciul de intermediere online în cursul anului.
Motoare de căutare online	Numărul de utilizatori finali unici care au interacționat cu motorul de căutare online cel puțin o dată în cursul unei luni, de exemplu prin efectuarea unei căutări.	Numărul de utilizatori comerciali unici care dețin site-uri web comerciale (și anume, site-uri web utilizate în cadrul activității lor comerciale sau profesionale) care au fost indexate de motorul de căutare online sau fac parte dintr-o indexare realizată de acesta în cursul anului.
Servicii de rețele de socializare online	Numărul de utilizatori finali unici care au interacționat cu serviciul de rețele de socializare online cel puțin o dată în cursul unei luni, de exemplu prin conectarea activă, deschiderea unei pagini, derularea ecranului, efectuarea unui clic, folosirea butonului „Like”/„Îmi place”, efectuarea unei căutări sau publicarea unei postări sau a unui comentariu.	Numărul de utilizatori comerciali unici care figurează pe lista entităților comerciale sau au un cont comercial în cadrul serviciului de rețele de socializare online și care au interacționat în orice mod cu serviciul respectiv cel puțin o dată în cursul anului, de exemplu prin conectarea activă, deschiderea unei pagini, derularea ecranului, efectuarea unui clic, folosirea butonului „Like/Îmi place”, efectuarea unei căutări, publicarea unei postări sau a unui comentariu sau utilizarea instrumentelor acestuia dedicat entităților comerciale.
Servicii de platformă de partajare a materialelor video	Numărul de utilizatori finali unici care au interacționat cu serviciul de platformă de partajare a materialelor video cel puțin o dată în cursul unei luni, de exemplu prin vizionarea unui segment de conținut audiovizual, efectuarea unei căutări sau încărcarea pe platformă a unui element de conținut audiovizual, inclusiv, în special, materiale video generate de utilizatori.	Numărul de utilizatori comerciali unici care au furnizat cel puțin un element de conținut audiovizual încărcat sau vizionat în cadrul serviciului de platformă de partajare a materialelor video în cursul anului.
Servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere	Numărul de utilizatori finali unici care, cel puțin o dată în cursul unei luni, au inițiat sau au participat în orice mod la o comunicare prin intermediul serviciului de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere.	Numărul de utilizatori comerciali unici care, cel puțin o dată în cursul anului, au utilizat un cont comercial sau au inițiat sau participat în orice alt mod la o comunicare prin intermediul serviciului de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere pentru a comunica direct cu un utilizator final.
Sisteme de operare	Numărul de utilizatori finali unici care au utilizat un dispozitiv echipat cu sistemul de operare, acesta fiind activat, actualizat sau utilizat cel puțin o dată în cursul unei luni.	Numărul de dezvoltatori unici care, în cursul anului, au publicat, au actualizat sau au oferit cel puțin o aplicație software sau un program software care utilizează limbajul de programare sau orice instrument de dezvoltare de software al sistemului de operare sau care rulează în orice mod în cadrul acestuia.
Asistent virtual	Numărul de utilizatori finali unici care au interacționat cu asistentul virtual în orice mod cel puțin o dată în cursul unei luni, cum ar fi, de exemplu, prin activarea acestuia, adresarea unei întrebări, accesarea unui serviciu printr-o comandă sau controlarea unui dispozitiv casnic inteligent.	Numărul de dezvoltatori unici care au oferit, în cursul anului, cel puțin o aplicație software de asistent virtual sau o funcționalitate pentru a face accesibilă, prin intermediul asistentului virtual, o aplicație software existentă.
Browsere web	Numărul de utilizatori finali unici care au interacționat cu browserul web cel puțin o dată în cursul unei luni, de exemplu prin introducerea unei interogări sau a unei adrese de internet în câmpul URL al browserului web.	Numărul de utilizatori comerciali unici ale căror site-uri web comerciale (și anume site-uri web utilizate în scopuri comerciale sau profesionale) au fost accesate prin intermediul browserului web cel puțin o dată în cursul anului sau care au oferit un plug-in, o extensie sau un supliment (add-on) utilizat în cadrul browserului web în cursul anului.
Servicii de cloud computing	Numărul de utilizatori finali unici care au interacționat, cel puțin o dată în cursul unei luni, cu orice servicii de cloud computing oferite de furnizorul relevant de servicii de cloud computing, în schimbul oricărui tip de remunerație, indiferent dacă această remunerație a fost efectuată în cursul aceleiași luni sau nu.	Numărul de utilizatori comerciali unici care au furnizat, în cursul anului, orice servicii de cloud computing găzduite în infrastructura de tip cloud a furnizorului relevant de servicii de cloud computing.
Servicii de publicitate online	Pentru vânzările de spațiu publicitar în cont propriu: numărul de utilizatori finali unici care au intrat în contact cu un material publicitar cel puțin o dată în cursul unei luni. Pentru serviciile de intermediere a publicității (inclusiv rețele de publicitate, schimburi publicitare și orice alte servicii de intermediere a publicității): numărul de utilizatori finali unici care au intrat în contact cu un material publicitar care a declanșat serviciul de intermediere a publicității cel puțin o dată în cursul unei lunii.	Pentru vânzările de spațiu publicitar în cont propriu: numărul de clienți de publicitate unici cărora li s-a afișat cel puțin un material publicitar în cursul anului. Pentru serviciile de intermediere a publicității (inclusiv rețele de publicitate, schimburi publicitare și orice alte servicii de intermediere a publicității): numărul de utilizatori comerciali unici (inclusiv clienți de publicitate, editori sau alți intermediari) care au interacționat prin intermediul serviciului de intermediere a publicității sau care au beneficiat de serviciile acestuia în cursul anului.

whereas

keyboard_tab Digital Market Act 2022/1925 RO

Digital Market Act 2022/1925 RO