keyboard_tab Digital Market Act 2022/1925 RO

(1)   O întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale nu segmentează, împarte, subîmparte, fragmentează sau descompune serviciile respective prin mijloace contractuale, comerciale, tehnice sau prin orice alte mijloace pentru a eluda pragurile cantitative prevăzute la articolul 3 alineatul (2). Nicio astfel de practică a unei întreprinderi nu împiedică Comisia să o desemneze drept controlor de acces în temeiul articolului 3 alineatul (4).

(2)   Atunci când suspectează că o întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale desfășoară una dintre practicile menționate la alineatul (1), Comisia poate solicita întreprinderii respective orice informații pe care le consideră necesare pentru a stabili dacă întreprinderea în cauză a efectuat o astfel de practică.

(3)   Controlorul de acces se asigură că obligațiile menționate la articolele 5, 6 și 7 sunt respectate pe deplin și în mod efectiv.

(4)   Controlorul de acces nu adoptă niciun comportament care subminează respectarea efectivă a obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7, indiferent dacă acest comportament este de natură contractuală, comercială, tehnică sau de orice altă natură sau constă în utilizarea unor tehnici comportamentale sau în modul de proiectare a interfeței.

(5)   În cazul în care este necesar consimțământul pentru colectarea, prelucrarea, utilizarea încrucișată și partajarea datelor cu caracter personal pentru a se asigura respectarea prezentului regulament, un controlor de acces ia măsurile necesare fie pentru a le permite utilizatorilor comerciali să obțină în mod direct consimțământul necesar prelucrării lor, atunci când acest consimțământ este necesar în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 sau al Directivei 2002/58/CE, fie pentru a se conforma normelor și principiilor Uniunii în materie de protecție a datelor și a vieții private în alte moduri, inclusiv prin furnizarea de date anonimizate corespunzător utilizatorilor comerciali, după caz. Controlorul de acces nu face ca obținerea respectivului consimțământ de către utilizatorul comercial să fie mai dificilă decât pentru propriile servicii.

(6)   Controlorul de acces nu degradează condițiile sau calitatea niciunuia dintre serviciile de platformă esențiale furnizate utilizatorilor comerciali sau utilizatorilor finali care se prevalează de drepturile sau opțiunile prevăzute la articolele 5, 6 și 7 și nici nu îngreunează excesiv exercitarea drepturilor sau a alegerilor respective, inclusiv prezentându-i într-un mod părtinitor utilizatorului final opțiunile de care dispune sau subminând autonomia, capacitatea de decizie sau libertatea de alegere a utilizatorilor finali sau a utilizatorilor comerciali prin intermediul structurii, al modului de proiectare, al funcției sau al modului de funcționare a unei interfețe cu utilizatorul sau a unei părți a acesteia.

(7)   În cazul în care controlorul de acces eludează sau încearcă să eludeze oricare dintre obligațiile prevăzute la articolul 5, 6 sau 7 în modul descris la alineatele (4), (5) și (6) de la prezentul articol, Comisia poate iniția o procedură în temeiul articolului 20 și poate adopta un act de punere în aplicare menționat la articolul 8 alineatul (2) pentru a specifica măsurile pe care trebuie să le pună în aplicare controlorul de acces.

(8)   Alineatul (6) de la prezentul articol nu aduce atingere competențelor pe care le are Comisia în temeiul articolelor 29, 30 și 31.

(1)   Un controlor de acces informează Comisia cu privire la orice concentrare preconizată în sensul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004, în cazul în care entitățile care fuzionează sau entitatea care reprezintă ținta concentrării furnizează servicii de platformă esențiale sau orice alt serviciu în sectorul digital ori permit colectarea de date, indiferent dacă concentrarea trebuie sau nu notificată Comisiei în temeiul regulamentului menționat sau unei autorități naționale competente în materie de concurență în temeiul normelor naționale privind concentrările economice.

Un controlor de acces informează Comisia cu privire la o astfel de concentrare înainte de punerea sa în aplicare și după încheierea acordului, anunțarea ofertei publice sau preluarea pachetului de control.

(2)   Informațiile furnizate de controlorul de acces în temeiul alineatului (1) conțin cel puțin o descriere a întreprinderilor vizate de concentrare, cifrele de afaceri anuale ale acestora realizate în Uniune și la nivel mondial, domeniile lor de activitate, inclusiv activitățile direct legate de concentrare, și valoarea tranzacțională a acordului sau o estimare a acestora, precum și un rezumat referitor la concentrare, inclusiv natura și justificarea acesteia, și o listă a statelor membre vizate de concentrare.

Informațiile furnizate de controlorul de acces indică, de asemenea, pentru orice servicii de platformă esențiale relevante, cifrele de afaceri anuale în Uniune ale acestora, numărul anual de utilizatori comerciali activi și, respectiv, numărul lunar de utilizatori finali activi.

(3)   În cazul în care, în urma unei concentrări, astfel cum este menționată la alineatul (1) de la prezentul articol, serviciile de platformă esențiale suplimentare ating în mod individual pragurile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (b), controlorul de acces în cauză informează Comisia în acest sens în termen de două luni de la punerea în aplicare a concentrării și furnizează Comisiei informațiile menționate la articolul 3 alineatul (2).

(4)   Comisia informează autoritățile competente ale statelor membre cu privire la orice informații primite în temeiul alineatului (1) și publică anual lista achizițiilor despre care a fost informată de către controlorii de acces în temeiul alineatului respectiv.

Comisia ține seama de interesul legitim al întreprinderilor privind protejarea secretelor comerciale ale acestora.

(5)   Autoritățile competente ale statelor membre pot utiliza informațiile primite în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol pentru a solicita Comisiei să examineze concentrarea în temeiul articolului 22 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004.

(1)   Comisia și autoritățile naționale competente ale statelor membre însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) cooperează și se informează reciproc cu privire la măsurile lor respective de aplicare a legii prin intermediul Rețelei europene în domeniul concurenței (REC). Acestea au competența de a-și comunica reciproc orice informație referitoare la un element de fapt sau de drept, inclusiv informații confidențiale. În cazul în care autoritatea competentă nu este membră a REC, Comisia stabilește modalitățile necesare pentru cooperarea și schimbul de informații cu privire la cazurile referitoare la aplicarea prezentului regulament și la aplicarea normelor în cazurile menționate la articolul 1 alineatul (6). Comisia poate stabili astfel de modalități într-un act de punere în aplicare astfel cum se menționează la articolul 46 alineatul (1) litera (l).

(2)   În cazul în care o autoritate națională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) intenționează să deschidă o investigație privind controlorii de acces în temeiul dreptului intern menționat la articolul 1 alineatul (6), aceasta informează Comisia în scris cu privire la prima măsură formală de investigare, înainte sau imediat după începerea unei astfel de măsuri. Aceste informații pot fi puse, de asemenea, la dispoziția autorităților naționale competente ale celorlalte state membre însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6).

(3)   În cazul în care o autoritate națională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) intenționează să impună obligații controlorilor de acces în temeiul dreptului intern menționat la articolul 1 alineatul (6), aceasta comunică proiectul de măsură Comisiei, cu cel puțin 30 de zile înainte de adoptarea sa, menționând motivele care stau la baza măsurii respective. În cazul măsurilor provizorii, autoritatea națională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) comunică Comisiei proiectele de măsuri avute în vedere, cât mai curând posibil și cel târziu imediat după adoptarea acestor măsuri. Aceste informații pot fi puse, de asemenea, la dispoziția autorităților naționale competente ale celorlalte state membre însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6).

(4)   Mecanismele de informare prevăzute la alineatele (2) și (3) nu se aplică deciziilor avute în vedere în temeiul normelor naționale privind concentrările economice.

(5)   Informațiile transmise în cadrul schimburilor de informații în temeiul alineatelor (1)-(3) de la prezentul articol sunt transmise și utilizate numai în scopul coordonării aplicării prezentului regulament și a normelor menționate la articolul 1 alineatul (6).

(6)   Comisia poate solicita autorităților naționale competente ale statelor membre însărcinate cu aplicarea nomelor menționate la articolul 1 alineatul (6) să sprijine oricare dintre investigațiile sale de piață efectuate în temeiul prezentului regulament.

(7)   În cazul în care are prerogativele și competențele de investigare în acest sens în temeiul dreptului intern, o autoritate națională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) poate, din proprie inițiativă, să efectueze o investigație cu privire la un caz de posibilă încălcare a articolelor 5, 6 și 7 din prezentul regulament pe teritoriul său. Înainte de a lua o primă măsură formală de investigare, autoritatea respectivă informează Comisia în scris.

Inițierea unei proceduri de către Comisie în temeiul articolului 20 înlătură posibilitatea autorităților naționale competente ale statelor membre însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) de a efectua o astfel de investigație sau, în cazul în care o astfel de investigație este deja în curs, duce la încheierea acesteia. Autoritățile respective raportează Comisiei constatările în urma investigației în cauză pentru a sprijini Comisia în rolul său de autoritate unică abilitată să asigure respectarea prezentului regulament.

(1)   Comisia instituie un grup la nivel înalt pentru Regulamentul privind piețele digitale (denumit în continuare „grupul la nivel înalt”).

(2)   Grupul la nivel înalt este alcătuit din următoarele organisme și rețele europene:

(3)   Organismele și rețelele europene menționate la alineatul (2) au fiecare un număr egal de reprezentanți în cadrul grupului la nivel înalt. Numărul maxim de membri ai grupului la nivel înalt nu poate depăși 30 de persoane.

(4)   Comisia furnizează servicii de secretariat grupului la nivel înalt pentru a facilita lucrările acestuia. Grupul la nivel înalt este prezidat de Comisie, care participă la reuniunile acestuia. Grupul la nivel înalt se reunește la cererea Comisiei cel puțin o dată într-un an calendaristic. Comisia convoacă, de asemenea, o reuniune a grupului la cererea majorității membrilor care alcătuiesc grupul, în scopul abordării unei chestiuni specifice.

(5)   Grupul la nivel înalt poate oferi Comisiei consiliere și opinii de specialitate în domeniile care intră în sfera de competență a membrilor săi, inclusiv:

(6)   Grupul la nivel înalt poate, în special, să identifice și să evalueze interacțiunile actuale și potențiale dintre prezentul regulament și normele sectoriale specifice aplicate de autoritățile naționale care alcătuiesc organismele și rețelele europene menționate la alineatul (2), precum și să înainteze Comisiei un raport anual în care să prezinte respectiva evaluare și să identifice aspectele potențiale de reglementare transsectorială. Un astfel de raport poate fi însoțit de recomandări menite să asigure convergența către abordări transdisciplinare coerente și sinergii între punerea în aplicare a prezentului regulament și a altor reglementări sectoriale. Raportul se comunică Parlamentului European și Consiliului.

(7)   În contextul investigațiilor de piață în legătură cu noi servicii și noi practici, grupul la nivel înalt poate oferi opinii de specialitate Comisiei cu privire la necesitatea de a modifica, de a adăuga sau de a elimina norme ale prezentului regulament, pentru a se asigura că piețele digitale din întreaga Uniune sunt contestabile și echitabile.

(1)   Trei sau mai multe state membre îi pot solicita Comisiei să deschidă o investigație de piață în temeiul articolului 17 deoarece consideră că există motive rezonabile pentru a suspecta că o întreprindere ar trebui desemnată drept controlor de acces.

(2)   Unul sau mai multe state membre îi pot solicita Comisiei să demareze o investigație de piață în temeiul articolului 18 deoarece consideră că există motive rezonabile pentru a suspecta că un controlor de acces a încălcat în mod sistematic una sau mai multe dintre obligațiile prevăzute la articolele 5, 6 și 7 și că și-a menținut, consolidat sau extins poziția de controlor de acces în ceea ce privește condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1).

(3)   Trei sau mai multe state membre îi pot solicita Comisiei să efectueze o investigație de piață în temeiul articolului 19 deoarece consideră că există motive rezonabile pentru a suspecta:

(4)   Statele membre prezintă dovezi în sprijinul cererilor lor în temeiul alineatelor (1), (2) și (3). În ceea ce privește cererile în temeiul alineatului (3), astfel de dovezi pot include informații privind ofertele nou introduse de produse, servicii, software sau componente care ridică probleme în materie de contestabilitate sau de echitate, indiferent dacă sunt puse în aplicare în contextul serviciilor de platformă esențiale existente sau în alt mod.

(5)   În termen de patru luni de la primirea unei cereri în temeiul prezentului articol, Comisia examinează dacă există motive rezonabile pentru a deschide o investigație de piață în temeiul alineatului (1), (2) sau (3). Comisia publică rezultatele evaluării sale.