(7) Stabilirea de norme de drept armonizate în materie de contracte de consum în toate statele membre ar facilita furnizarea de conținut digital sau de servicii digitale în întreaga Uniune de către întreprinderi, în special de către IMM-uri.
Acestea ar oferi întreprinderilor un mediu stabil în materie de drept contractual atunci când furnizează conținut digital sau servicii digitale în alte state membre.
Aceste norme ar evita, de asemenea, fragmentarea cadrului juridic generată în caz contrar de noile dispoziții de drept intern care reglementează în mod specific conținutul digital și serviciile digitale.
- = -
(11) Prezenta directivă ar trebui să prevadă norme comune privind anumite cerințe referitoare la contractele de furnizare de conținut digital sau de servicii digitale încheiate între comercianți și consumatori. În acest scop, ar trebui să fie pe deplin armonizate normele privind conformitatea conținutului digital sau a serviciului digital cu contractul, măsurile corective în caz de neconformitate sau de nefurnizare a conținutului digital ori a serviciului digital și modalitățile de punere în aplicare a acestor măsuri corective, precum și privind modificarea conținutului digital sau a serviciului digital.
Existența unor norme pe deplin armonizate privind o serie de elemente esențiale ale dreptului contractelor de consum le-ar facilita întreprinderilor, în special IMM-urilor, posibilitatea de a își oferi produsele în alte state membre.
Consumatorii ar beneficia de un nivel ridicat de protecție și de creșterea nivelului de bunăstare prin armonizarea deplină a normelor esențiale.
statele membre nu vor mai putea impune, în domeniul de aplicare al prezentei directive, alte cerințe de formă sau de fond.
De exemplu, statele membre nu ar trebui să stabilească norme diferite de cele prevăzute în prezenta directivă cu privire la inversarea sarcinii probei, nici nu ar trebui să prevadă obligația consumatorului de a notifica comerciantului lipsa de conformitate într-o anumită perioadă de timp.
- = -
(13) De asemenea, statele membre dispun în continuare de libertatea de a reglementa, de exemplu, acțiunile în răspundere civilă ale unui consumator împotriva altei părți terțe decât comerciantul care furnizează sau se angajează să furnizeze conținutul digital sau serviciul digital, cum ar fi un dezvoltator, care nu este în același timp și comerciantul, în temeiul prezentei directive.
- = -
(14) De asemenea, statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a reglementa, de exemplu, consecințele nefurnizării sau ale neconformității conținutului digital sau a unui serviciu digital, în cazul în care o astfel de nefurnizare sau de neconformitate este cauzată de un impediment care nu poate fi controlat de către comerciant și nu se poate pretinde comerciantului să fi evitat sau depășit impedimentul ori consecințele acestuia, cum ar fi un caz de forță majoră.
- = -
(15) De asemenea, statele membre ar trebui să poată în continuare reglementa liber, de exemplu, drepturile părților de a amâna îndeplinirea obligațiilor lor sau a unei părți a acestora până la îndeplinirea obligațiilor de către cealaltă parte.
De exemplu, statele membre ar trebui să poată reglementa liber dreptul consumatorului, în caz de neconformitate, de a amâna plata prețului sau a unei părți a acestuia până la aducerea în conformitate de către comerciant a conținutului digital sau a serviciului digital sau dreptul comerciantului de a reține orice rambursare datorată consumatorului la încetarea contractului până în momentul în care consumatorul îndeplinește obligația de a returna către furnizor suportul material, prevăzută de prezenta directivă.
- = -
(16) De asemenea, statele membre ar trebui să dispună de libertatea de a extinde domeniul de aplicare al normelor din prezenta directivă la contracte care sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive sau de a reglementa în alt mod asemenea contracte.
De exemplu, statele membre ar trebui să aibă în continuare libertatea de a extinde protecția oferită consumatorilor prin prezenta directivă și la persoane fizice sau juridice care nu sunt consumatori în sensul prezentei directive, cum ar fi organizațiile neguvernamentale, întreprinderile nou-înființate sau IMM-urile.
- = -
(17) Definiția consumatorului ar trebui să includă persoanele fizice care acționează în afara activității lor comerciale, industriale, artizanale sau profesionale.
Cu toate acestea, în cazul contractelor cu dublu scop, când contractul este încheiat în scopuri parțial circumscrise activității comerciale și parțial aflate în afara acesteia, iar scopul comercial este într-atât de limitat, încât nu are o pondere predominantă în contextul general al contractului, statele membre ar trebui să poată în continuare reglementa în mod liber dacă și în ce condiții respectiva persoană ar trebui să fie, și ea, considerată drept consumator.
- = -
(18) Prezenta directivă ar trebui să se aplice oricărui contract în care comerciantul furnizează sau se angajează să furnizeze consumatorului conținut digital sau un serviciu digital.
Furnizorii de platforme ar putea fi considerați comercianți în temeiul prezentei directive în cazul în care acționează, în scopuri legate de propria lor afacere, în calitate de partener contractual direct al consumatorului pentru furnizarea de conținut digital sau a unui serviciu digital.
statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a extinde domeniul de aplicare al prezentei directive la furnizorii de platforme care nu îndeplinesc cerințele pentru a fi considerați comercianți în temeiul prezentei directive.
- = -
(24) Conținutul digital și serviciile digitale sunt adesea furnizate și în cazul în care consumatorul nu plătește un preț, ci îi furnizează comerciantului date cu caracter personal.
Aceste modele de afaceri sunt utilizate în diferite forme pe o parte semnificativă a pieței.
Deși recunoaște pe deplin că protecția datelor cu caracter personal este un drept fundamental și, așadar, datele cu caracter personal nu pot fi considerate o marfă, prezenta directivă ar trebui să asigure faptul că, în contextul acestor modele de afaceri, consumatorii au dreptul la măsuri corective contractuale.
Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să se aplice contractelor în care comerciantul furnizează sau se angajează să furnizeze conținut digital sau un serviciu digital consumatorului, iar consumatorul furnizează sau se angajează să furnizeze date cu caracter personal.
Datele cu caracter personal ar putea fi furnizate comerciantului fie în momentul încheierii contractului, fie ulterior, de exemplu, atunci când consumatorul își dă consimțământul ca comerciantul să utilizeze datele cu caracter personal pe care consumatorul le-ar putea încărca sau le-ar putea crea cu ajutorul conținutului digital sau al serviciului digital.
Dreptul Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal prevede o listă cuprinzătoare de temeiuri juridice pentru prelucrarea legală a datelor cu caracter personal.
Prezenta directivă ar trebui să se aplice oricărui contract în care consumatorul furnizează sau se angajează să furnizeze comerciantului date cu caracter personal.
De exemplu, prezenta directivă ar trebui să se aplice în cazul în care consumatorul deschide un cont pe o platformă de comunicare socială și pune la dispoziția comerciantului numele și adresa de e-mail, care sunt folosite și pentru alte scopuri decât simpla furnizare a conținutului digital sau a serviciului digital sau respectarea cerințelor legale.
Prezenta directivă ar trebui să se aplice, de asemenea, și în cazul în care consumatorul își dă consimțământul ca orice material care constituie date cu caracter personal, cum ar fi fotografiile sau postările pe care le încărcă, să fie prelucrate de comerciant în scopuri de marketing.
Totuși, statele membre ar trebui să dispună de libertatea de a decide dacă sunt respectate dispozițiile de drept intern privind încheierea, existența și valabilitatea contractelor.
- = -
(25) În cazul în care conținutul digital și serviciile digitale nu sunt furnizate în schimbul unui preț, prezenta directivă nu ar trebui să se aplice situațiilor în care comerciantul colectează date cu caracter personal numai pentru a furniza conținut digital sau un serviciu digital ori în scopul exclusiv al îndeplinirii cerințelor legale.
Printre aceste situații se pot număra, de exemplu, cazurile în care înregistrarea consumatorului este impusă de legile aplicabile în scopuri de securitate și identificare.
Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice situațiilor în care comerciantul colectează numai metadate, cum ar fi informații referitoare la dispozitivul consumatorului sau la istoricul de navigare al acestuia, cu excepția cazului în care această situație este considerată a fi un contract în temeiul dispozițiilor de drept intern.
De asemenea, aceasta nu ar trebui să se aplice în situațiile în care consumatorul, fără să fi încheiat un contract cu comerciantul, este expus publicității exclusiv pentru a avea acces la conținut digital sau la un serviciu digital.
Totuși, statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a extinde domeniul de aplicare al prezentei directive la aceste situații sau să reglementeze în alt mod aceste situații, care sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive.
- = -
(56) Conținutul digital sau serviciile digitale pot fi furnizate consumatorilor într-o singură etapă de furnizare, de exemplu atunci când consumatorii descarcă o carte electronică și o stochează pe dispozitivul lor personal. În mod similar, furnizarea poate consta într-o serie de astfel de etape separate, de exemplu în cazul în care consumatorii primesc un link pentru a descărca săptămânal câte o nouă carte electronică.
Elementul distinctiv al acestei categorii de conținut digital sau serviciu digital este faptul că, ulterior, consumatorii au posibilitatea de a accesa și utiliza conținutul digital sau serviciul digital pe o perioadă nedeterminată. În astfel de cazuri, conformitatea conținutului digital sau a serviciului digital ar trebui să fie evaluată la momentul furnizării și, prin urmare, comerciantul ar trebui să răspundă exclusiv pentru orice neconformitate existentă în momentul în care are loc etapa unică de furnizare sau fiecare etapă separată de furnizare.
Pentru a asigura securitatea juridică, comercianții și consumatorii ar trebui să se poată baza pe o perioadă minimă armonizată, în care comerciantul ar trebui să răspundă pentru neconformitate. În ceea ce privește contractele care prevăd furnizarea printr-un singur act de executare sau printr-o serie de acte succesive de furnizare a conținutului digital sau a serviciului digital, statele membre ar trebui să se asigure că comercianții răspund pentru o perioadă de cel puțin doi ani de la data furnizării, în cazul în care, în conformitate cu dispozițiile lor de drept intern, comerciantul răspunde pentru o neconformitate doar dacă aceasta este constatată într-un anumit termen după furnizare.
- = -
(58) statele membre ar trebui să dispună de libertatea de a reglementa termenele de prescripție din dreptul intern.
Cu toate acestea, astfel de termene de prescripție nu ar trebui să împiedice consumatorii să își exercite drepturile pe întreg parcursul perioadei în care comerciantul răspunde pentru neconformitate.
Deși, prin urmare, prezenta directivă ar trebui să nu armonizeze punctul de plecare al termenelor de prescripție din dreptul intern, ea ar trebui să asigure, cu toate acestea, faptul că aceste termene le permit consumatorilor să solicite măsuri corective pentru orice neconformitate constatată pe durata perioadei în care comerciantul răspunde pentru o neconformitate.
- = -
(73) Principiul răspunderii comerciantului pentru daune este un element esențial al contractelor de furnizare de conținut digital sau de servicii digitale.
Așadar, consumatorul ar trebui să aibă dreptul să solicite o compensație pentru prejudiciile cauzate de lipsa de conformitate sau de nefurnizarea conținutului digital sau a serviciului digital.
Compensația ar trebui să pună consumatorul, pe cât de mult posibil, în situația în care ar fi fost în cazul în care conținutul digital sau serviciul digital ar fi fost furnizat în mod corespunzător și este conform. Întrucât un astfel de drept la compensație există deja în toate statele membre, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor de drept intern privind despăgubirea consumatorilor pentru prejudiciul cauzat de încălcarea acestor dispoziții.
- = -
(84) În conformitate cu Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei din 28 septembrie 2011 privind documentele explicative (18), statele membre s-au angajat ca, în cazurile justificate, la notificarea măsurilor de transpunere să transmită, de asemenea, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din dispozițiile de transpunere în dreptul intern. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.
- = -
(86) Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume de a contribui la funcționarea pieței interne prin abordarea coerentă a obstacolelor legate de dreptul contractelor care afectează furnizarea de conținut digital sau de servicii digitale evitându-se fragmentarea juridică, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, pentru asigurarea coerenței generale a dispozițiilor de drept intern prin norme armonizate de drept al contractelor care ar facilita și acțiuni coordonate de asigurare a respectării normelor, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.
- = -