(2) La articolul 26 alineatele (1) și (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) se prevede că Uniunea adoptă măsuri menite să stabilească sau să asigure funcționarea pieței interne, printre care și existența unei zone fără frontiere interne în care se asigură libera circulație a bunurilor și a serviciilor. În conformitate cu alineatul (1) și cu alineatul (2) litera (a) de la articolul 169 din TFUE, Uniunea trebuie să contribuie la atingerea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor prin măsurile pe care le adoptă în temeiul articolului 114 din TFUE în contextul finalizării pieței interne.
Obiectivul prezentei directive este de a găsi echilibrul just între atingerea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor și promovarea competitivității întreprinderilor, asigurându-se în același timp respectarea principiului subsidiarității.
- = -
(3) Se impune armonizarea anumitor aspecte referitoare la contractele de furnizare de conținut digital sau de servicii digitale, pornind de la un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, pentru a realiza o adevărată piață unică digitală, a spori securitatea juridică și a reduce costurile tranzacțiilor, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii („IMM-uri”).
- = -
(5) Consumatorii nu au întotdeauna încredere atunci când fac cumpărături transfrontaliere, mai ales în mediul online.
Unul dintre principalii factori pentru această lipsă de încredere a consumatorilor este incertitudinea cu privire la drepturile lor contractuale esențiale și lipsa unui cadru contractual clar pentru conținutul digital sau serviciile digitale.
Mulți consumatori se confruntă cu probleme legate de calitatea conținutului digital sau a serviciilor digitale sau de accesul la acest tip de conținut sau de servicii.
De exemplu, consumatorii primesc conținut digital ori servicii digitale greșite sau defectuoase sau nu sunt în măsură să obțină acces la conținutul digital sau la serviciul digital în cauză.
Ca urmare, consumatorii suferă prejudicii financiare și nefinanciare.
- = -
(16) De asemenea, statele membre ar trebui să dispună de libertatea de a extinde domeniul de aplicare al normelor din prezenta directivă la contracte care sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive sau de a reglementa în alt mod asemenea contracte.
De exemplu, statele membre ar trebui să aibă în continuare libertatea de a extinde protecția oferită consumatorilor prin prezenta directivă și la persoane fizice sau juridice care nu sunt consumatori în sensul prezentei directive, cum ar fi organizațiile neguvernamentale, întreprinderile nou-înființate sau IMM-urile.
- = -
(20) Prezenta directivă și Directiva (UE) 2019/771 a Parlamentului European și a Consiliului (3) ar trebui să se completeze reciproc. În timp ce prezenta directivă prevede norme privind anumite cerințe referitoare la contractele de furnizare de conținut digital sau de servicii digitale, Directiva (UE) 2019/771 prevede norme privind anumite cerințe referitoare la contractele de vânzare de bunuri. În consecință, pentru a răspunde așteptărilor consumatorilor și a asigura un cadru juridic clar și simplu pentru comercianții de conținut digital, prezenta directivă ar trebui să se aplice inclusiv conținutului digital furnizat pe suport material, cum ar fi DVD-urile, CD-urile, unitățile flash pentru USB și cardurile de memorie, precum și suportului material, cu condiția ca suportul material să servească exclusiv ca suport al conținutului digital.
Cu toate acestea, în locul dispozițiilor prezentei directive privind obligația de furnizare a comerciantului și măsurile corective aflate la dispoziția consumatorului în caz de nefurnizare, ar trebui să se aplice dispozițiile Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) referitoare la obligațiile legate de livrarea bunurilor și măsurile corective în cazul în care nu se realizează livrarea. În plus, dispozițiile Directivei 2011/83/UE privind, de exemplu, dreptul de retractare și natura contractului în baza căruia sunt furnizate bunurile respective ar trebui, de asemenea, să se aplice în continuare suporturilor materiale de acest tip și conținutului digital furnizat pe acestea.
De asemenea, prezenta directivă nu aduce atingere dreptului de distribuire care se aplică acestor bunuri în temeiul dreptului privind drepturile de autor.
- = -
(28) Piața serviciilor de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere, care nu se conectează cu resurse de numerotație alocate public, evoluează rapid. În ultimii ani, apariția unor noi servicii digitale care fac posibilă comunicarea interpersonală pe internet, cum ar fi serviciile de e-mail pe internet și serviciile de mesagerie online, a determinat creșterea numărului de consumatori care folosesc astfel de servicii.
Din aceste motive, este necesar să se asigure o protecție a consumatorilor eficace cu privire la astfel de servicii.
Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să se aplice și serviciilor de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere.
- = -
(30) Dreptul în vigoare al Uniunii în materie de servicii financiare conține numeroase norme privind protecția consumatorilor.
Serviciile financiare, astfel cum sunt definite de dreptul aplicabil sectorului respectiv, în special de Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9), includ și conținutul digital sau serviciile digitale care privesc sau care permit accesul la servicii financiare și, prin urmare, sunt acoperite de protecția dreptului Uniunii în materie de servicii financiare.
Contractele referitoare la conținutul digital sau serviciile digitale care constituie un serviciu financiar ar trebui, prin urmare, să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive.
- = -
(35) Practica comercială ce constă în gruparea de oferte de conținut digital sau de servicii digitale cu furnizarea de bunuri ori de alte servicii face obiectul Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11) privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori.
O astfel de grupare nu este interzisă ca atare în temeiul Directivei 2005/29/CE.
Cu toate acestea, este interzisă atunci când se consideră că este neloială, în urma unei evaluări de la caz la caz, în conformitate cu criteriile stabilite în directiva respectivă.
Dreptul Uniunii în materie de concurență permite combaterea practicilor de legare și de grupare, atunci când acestea aduc atingere procesului concurenței și dăunează consumatorilor.
- = -
(36) Prezenta directivă ar trebui să nu aducă atingere altor acte legislative ale Uniunii care reglementează un anumit sector sau obiect de activitate, cum ar fi telecomunicațiile, comerțul electronic și protecția consumatorilor.
De asemenea, ea ar trebui să nu aducă atingere dreptului Uniunii și dispozițiilor de drept intern în materie de drepturi de autor și drepturilor conexe, inclusiv portabilitatea serviciilor de conținut online.
- = -
(55) Comerciantul ar trebui să răspundă față de consumator în caz de neconformitate a conținutului digital sau a serviciului digital, și pentru orice nefurnizare a conținutului digital sau a serviciului digital. Întrucât conținutul digital sau serviciile digitale pot fi furnizate consumatorilor în una sau mai multe etape separate de furnizare sau în mod continuu, pe parcursul unei anumite perioade, este oportun ca termenul relevant pentru stabilirea conformității conținutului digital sau a serviciului digital să fie determinat în funcție de respectivele tipuri diferite de furnizare.
- = -
(56) Conținutul digital sau serviciile digitale pot fi furnizate consumatorilor într-o singură etapă de furnizare, de exemplu atunci când consumatorii descarcă o carte electronică și o stochează pe dispozitivul lor personal. În mod similar, furnizarea poate consta într-o serie de astfel de etape separate, de exemplu în cazul în care consumatorii primesc un link pentru a descărca săptămânal câte o nouă carte electronică.
Elementul distinctiv al acestei categorii de conținut digital sau serviciu digital este faptul că, ulterior, consumatorii au posibilitatea de a accesa și utiliza conținutul digital sau serviciul digital pe o perioadă nedeterminată. În astfel de cazuri, conformitatea conținutului digital sau a serviciului digital ar trebui să fie evaluată la momentul furnizării și, prin urmare, comerciantul ar trebui să răspundă exclusiv pentru orice neconformitate existentă în momentul în care are loc etapa unică de furnizare sau fiecare etapă separată de furnizare.
Pentru a asigura securitatea juridică, comercianții și consumatorii ar trebui să se poată baza pe o perioadă minimă armonizată, în care comerciantul ar trebui să răspundă pentru neconformitate. În ceea ce privește contractele care prevăd furnizarea printr-un singur act de executare sau printr-o serie de acte succesive de furnizare a conținutului digital sau a serviciului digital, statele membre ar trebui să se asigure că comercianții răspund pentru o perioadă de cel puțin doi ani de la data furnizării, în cazul în care, în conformitate cu dispozițiile lor de drept intern, comerciantul răspunde pentru o neconformitate doar dacă aceasta este constatată într-un anumit termen după furnizare.
- = -
(57) Conținutul digital sau serviciul digital ar putea fi, de asemenea, furnizat consumatorilor în mod continuu, pe parcursul unei anumite perioade.
Furnizarea continuă poate include cazuri în care comerciantul pune la dispoziția consumatorilor un serviciu digital pentru o perioadă fixă sau pentru o perioadă nedeterminată, cum ar fi în cazul unui contract pe doi ani de stocare în cloud sau al unei aderări pe durată nedeterminată la o platformă de comunicare socială.
Elementul distinctiv al acestei categorii este faptul că conținutul digital sau serviciul digital este disponibil pentru consumatori sau accesibil acestora exclusiv pe durata determinată a contractului sau atât timp cât este în vigoare contractul încheiat pe durată nedeterminată.
Prin urmare, este justificat ca, în astfel de cazuri, comerciantul să răspundă exclusiv pentru neconformitatea care survine în această perioadă de timp.
Elementul de furnizare continuă nu ar trebui să necesite neapărat o furnizare pe termen lung.
Cazuri precum cel de difuzare în direct pe internet a unui videoclip ar trebui să fie considerate drept furnizare continuă pe parcursul unei anumite perioade, indiferent de durata efectivă a fișierului audiovizual.
Cazurile în care elementele specifice ale conținutului digital sau ale serviciului digital sunt puse la dispoziție în mod periodic sau de mai multe ori pe durata fixă a contractului sau atâta timp cât contractul pe durată nedeterminată este în vigoare ar trebui, de asemenea, să fie considerate o furnizare continuă pe parcursul unei anumite perioade, de exemplu atunci când contractul prevede că o copie a unui software antivirus poate fi utilizată timp de un an și va fi actualizată în mod automat în prima zi a fiecărei luni din această perioadă sau că comerciantul va emite actualizări ori de câte ori devin disponibile noi caracteristici ale unui joc digital, iar conținutul digital sau serviciul digital este disponibil sau accesibil consumatorilor numai pe durata fixă a contractului sau atâta timp cât este în vigoare contractul încheiat pe durată nedeterminată.
- = -
(58) Statele membre ar trebui să dispună de libertatea de a reglementa termenele de prescripție din dreptul intern.
Cu toate acestea, astfel de termene de prescripție nu ar trebui să împiedice consumatorii să își exercite drepturile pe întreg parcursul perioadei în care comerciantul răspunde pentru neconformitate.
Deși, prin urmare, prezenta directivă ar trebui să nu armonizeze punctul de plecare al termenelor de prescripție din dreptul intern, ea ar trebui să asigure, cu toate acestea, faptul că aceste termene le permit consumatorilor să solicite măsuri corective pentru orice neconformitate constatată pe durata perioadei în care comerciantul răspunde pentru o neconformitate.
- = -
(68) În cazul în care consumatorul obține încetarea contractului, comerciantul ar trebui să restituie prețul plătit de consumator.
Totuși, este necesar să se echilibreze interesele legitime ale consumatorilor și ale comercianților în cazul în care conținutul digital sau serviciul digital este furnizat pe parcursul unei anumite perioade și conținutul digital sau serviciul digital a fost conform doar o parte din perioada respectivă.
Prin urmare, în momentul încetării contractului, consumatorul ar trebui să aibă dreptul numai la partea proporțională din prețul plătit care corespunde și care este proporțională cu perioada în care conținutul digital sau serviciul digital a fost neconform.
Consumatorul ar trebui să aibă dreptul, de asemenea, la orice parte din prețul plătit în avans pentru perioada rămasă din durata contractului care ar fi urmat să se deruleze după încetarea contractului.
- = -
(73) Principiul răspunderii comerciantului pentru daune este un element esențial al contractelor de furnizare de conținut digital sau de servicii digitale.
Așadar, consumatorul ar trebui să aibă dreptul să solicite o compensație pentru prejudiciile cauzate de lipsa de conformitate sau de nefurnizarea conținutului digital sau a serviciului digital.
Compensația ar trebui să pună consumatorul, pe cât de mult posibil, în situația în care ar fi fost în cazul în care conținutul digital sau serviciul digital ar fi fost furnizat în mod corespunzător și este conform. Întrucât un astfel de drept la compensație există deja în toate statele membre, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor de drept intern privind despăgubirea consumatorilor pentru prejudiciul cauzat de încălcarea acestor dispoziții.
- = -
(75) În afara acestor modificări al căror obiectiv este menținerea conformității, comerciantul ar trebui să fie autorizat, în anumite condiții, să modifice caracteristicile conținutului digital sau ale serviciului digital, cu condiția ca în contract să fie indicat un motiv justificat pentru o astfel de modificare.
Astfel de motive justificate nu ar putea cuprinde cazurile în care modificarea este necesară pentru a adapta conținutul digital sau serviciul digital la un nou mediu tehnic sau la un număr mai mare de utilizatori, ori din alte motive operaționale importante.
Astfel de modificări sunt adesea în avantajul consumatorului întrucât îmbunătățesc conținutul digital sau serviciul digital. În consecință, părțile la contract ar trebui să poată include în contract clauzele care permit comerciantului să efectueze modificări.
Pentru a realiza un echilibru între interesele consumatorilor și ale întreprinderilor, o astfel de posibilitate a comerciantului ar trebui să fie combinată cu dreptul consumatorului de a obține încetarea contractului în cazul în care astfel de modificări au un impact negativ asupra utilizării conținutului digital sau a serviciului digital sau asupra accesului la acesta într-un mod care este mai mult decât doar minor.
Măsura în care modificările au un impact negativ asupra utilizării de către consumator a conținutului digital sau a serviciului digital sau asupra accesului consumatorului la acesta ar trebui să fie determinată în mod obiectiv, având în vedere natura și scopul conținutului digital sau ale serviciului digital, precum și calitatea, funcționalitatea, compatibilitatea și alte caracteristici principale care se asociază în mod normal unui conținut digital sau serviciilor digitale de același tip.
Normele prevăzute în prezenta directivă referitoare la aceste actualizări, îmbunătățiri sau modificări similare ar trebui totuși să nu cuprindă situații în care părțile încheie un nou contract de furnizare a unui conținut digital sau a unui serviciu digital, de exemplu, ca urmare a distribuirii unei versiuni noi a conținutului digital sau a serviciului digital.
- = -
(79) Persoanele sau organizațiile despre care se consideră, în temeiul dispozițiilor de drept intern, că ar avea un interes legitim cu privire la protecția drepturilor contractuale și în materie de protecție a datelor cu caracter personal ale consumatorilor ar trebui să aibă dreptul să inițieze proceduri pentru a se asigura aplicarea dispozițiilor de drept intern care transpun prezenta directivă, fie în fața unei instanțe judecătorești, fie a unei autorități administrative care are competența de a decide în cazul reclamațiilor sau de a iniția procedurile judiciare corespunzătoare.
- = -
(82) Anexa I la Directiva 2009/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului (17) ar trebui să fie modificată pentru a include o trimitere la prezenta directivă, astfel încât să se asigure protejarea intereselor colective ale consumatorilor care sunt prevăzute în prezenta directivă.
- = -
(83) Consumatorii ar trebui să poată beneficia de drepturile care le sunt conferite de prezenta directivă de îndată ce încep să se aplice dispozițiile corespunzătoare de transpunere în dreptul intern.
Prin urmare, dispozițiile de transpunere în dreptul intern ar trebui să se aplice, de asemenea, contractelor pe durată nedeterminată sau determinată care au fost încheiate înainte de data aplicării și prevăd furnizarea de conținut digital sau de servicii digitale într-o perioadă de timp, fie continuu, fie printr-o serie de acte individuale de furnizare, dar numai în ceea ce privește conținutul digital sau un serviciu digital care este furnizat începând cu data aplicării dispozițiilor de transpunere în dreptul intern.
Cu toate acestea, pentru a asigura un echilibru între interesele legitime ale consumatorilor și ale comercianților, dispozițiile de transpunere în dreptul intern a dispozițiilor prezentei directive privind modificarea conținutului digital sau a serviciului digital și dreptul la compensații ar trebui să se aplice numai contractelor încheiate după data punerii în aplicare în temeiul prezentei directive.
- = -