(8) Prezenta directivă ar trebui să reglementeze serviciile online auxiliare furnizate de un organism de radiodifuziune și care se află într-un raport clar de subordonare față de emisiunile organismului de radiodifuziune.
Acestea includ serviciile care oferă acces la programele de televiziune și radio în mod strict linear, în același timp cu programul radiodifuzat, și serviciile care oferă acces, pe o anumită perioadă de timp după radiodifuzarea programului, la programele de televiziune și radio care au fost difuzate anterior de organismul de radiodifuziune (așa-numitele „servicii în reluare”). În plus, serviciile online auxiliare care intră sub incidența prezentei directive includ și serviciile care oferă acces la materiale ce îmbogățesc sau completează în alt mod programele de televiziune și radio difuzate de organismul de radiodifuziune, inclusiv prin previzualizarea, îmbogățirea, completarea sau revizualizarea conținutului relevant al programului.
Prezenta directivă ar trebui să se aplice serviciilor online auxiliare care sunt furnizate utilizatorilor de către organismele de radiodifuziune împreună cu serviciul de radiodifuziune.
Aceasta ar trebui să se aplice și serviciilor online auxiliare care, deși au un raport clar de subordonare cu emisiunea radiodifuzată, pot fi accesate de utilizatori separat de serviciul de radiodifuziune, fără a exista o condiție prealabilă ca utilizatorii să fie nevoiți să obțină accesul la serviciul respectiv de radiodifuziune, de exemplu sub forma unui abonament.
Acest lucru nu afectează libertatea organismelor de radiodifuziune de a oferi astfel de servicii online auxiliare gratuit sau contra cost.
Furnizarea accesului la opere sau la alte obiecte protejate individuale incluse într-un program de televiziune sau radio sau la opere sau la alte obiecte protejate care nu sunt legate de vreun program difuzat de organismul de radiodifuziune, cum ar fi serviciile care oferă acces la opere muzicale sau audiovizuale, la albume de muzică sau la clipuri video, de exemplu prin intermediul serviciilor video la cerere, nu ar trebui să intre sub incidența serviciilor care fac obiectul prezentei directive.
- = -
(15) În vederea retransmiterii transmisiilor inițiale de programe de televiziune și radio, este necesar ca operatorii de servicii de retransmisie să obțină o autorizație din partea titularilor care dețin dreptul exclusiv de comunicare publică a operelor și a altor obiecte protejate.
Pentru a asigura securitate juridică pentru operatorii de servicii de retransmisie și pentru a depăși disparitățile din dreptul național privind aceste servicii de retransmisie, ar trebui să se aplice norme similare cu cele care se aplică în cazul retransmisiei prin cablu, astfel cum este aceasta definită în Directiva 93/83/CEE.
Normele prevăzute de directiva respectivă includ obligația exercitării dreptului de a acorda sau de a refuza acordarea unei autorizații către un operator de servicii de retransmisie, prin intermediul unui organism de gestiune colectivă.
Conform respectivelor norme, dreptul de a acorda sau refuza autorizarea ca atare rămâne intact și numai exercitarea dreptului în cauză este reglementată într-o anumită măsură.
Titularii de drepturi ar trebui să primească o remunerație adecvată pentru retransmisia operelor lor și a altor obiecte protejate.
La determinarea condițiilor rezonabile de acordare a licențelor, inclusiv a taxei de licență, pentru o retransmisie în conformitate cu Directiva 2014/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7), ar trebui să se țină seama, printre altele, de valoarea economică a utilizării drepturilor în cauză, inclusiv de valoarea alocată mijlocului de retransmisie.
Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere exercitării colective a dreptului la plata unei remunerații echitabile unice artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor în scopuri comerciale astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2006/115/CE, și Directivei 2014/26/UE, în special, dispozițiilor acesteia privind drepturile titularilor de drepturi în ceea ce privește alegerea unui organism de gestiune colectivă.
- = -
(16) Prezenta directivă ar trebui să permită ca acorduri încheiate între un organism de gestiune colectivă și operatorii de servicii de retransmisie pentru drepturi care fac obiectul gestiunii colective obligatorii în temeiul prezentei directive să fi extinse astfel încât să se aplice drepturilor titularilor de drepturi care nu sunt reprezentați de organismul de gestiune colectivă în cauză, fără ca titularii de drepturi respectivi să aibă posibilitatea de a-și exclude operele lor sau alte obiecte protejate de la aplicarea mecanismului respectiv. În cazurile în care există mai mult de un organism de gestiune colectivă care gestionează drepturile categoriei relevante pentru teritoriul său, ar trebui ca statul membru pe al cărui teritoriu operatorul unui serviciu de retransmisie dorește să obțină drepturi pentru o retransmisie să determine organismul sau organismele de gestiune colectivă care au dreptul de a acorda sau de a refuza autorizația pentru o retransmisie.
- = -
(20) Pentru a asigura securitatea juridică și pentru a menține un nivel ridicat de protecție a titularilor de drepturi, este oportun să se prevadă ca, în cazul în care organismele de radiodifuziune transmit prin introducere directă semnalele lor purtătoare de programe numai către distribuitorii de semnale, fără ca acestea să își transmită programele și direct către public, iar distribuitorii de semnale transmit respectivele semnale purtătoare de programe utilizatorilor lor pentru a le permite să vizioneze sau să asculte programele, se consideră că are loc un singur act de comunicare publică, la care atât organismele de radiodifuziune, cât și distribuitorii de semnale participă cu contribuțiile lor aferente.
Prin urmare, organismele de radiodifuziune și distribuitorii de semnale ar trebui să obțină o autorizație din partea titularilor de drepturi pentru contribuția lor specifică la actul unic de comunicare către public.
Participarea unui organism de radiodifuziune și a unui distribuitor de semnale la actul unic de comunicare publică nu ar trebui să ducă la răspunderea solidară a organismului de radiodifuziune și a distribuitorului de semnale pentru actul respectiv de comunicare publică.
Statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a prevedea la nivel național modalitățile de obținere a autorizației pentru un astfel de act unic de comunicare publică, inclusiv plățile relevante care urmează să fie efectuate către titularii de drepturi în cauză, ținând seama de exploatarea aferentă a operelor și a altor obiecte protejate de către organismul de radiodifuziune și de către distribuitorul de semnale în legătură cu actul unic de comunicare publică.
Distribuitorii de semnale se confruntă, în mod similar cu operatorii de servicii de retransmisie, cu o sarcină semnificativă de obținere a drepturilor, excepție făcând drepturile deținute de organismele de radiodifuziune.
Prin urmare, statelor membre ar trebui să li se permită să prevadă ca distribuitorii de semnale să beneficieze de un mecanism de gestiune colectivă obligatorie a drepturilor pentru transmisiile lor, în același mod și în aceeași măsură ca operatorii de servicii de retransmisie pentru retransmisiile reglementate de Directiva 93/83/CEE și de prezenta directivă. În cazurile în care distribuitorii de semnale le oferă organismelor de radiodifuziune doar „modalități tehnice”, în sensul jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, pentru a asigura sau îmbunătăți recepția radiodifuziunii, nu ar trebui să se considere că distribuitorii de semnale participă la un act de comunicare publică.
- = -