keyboard_tab Digital Market Act 2022/1925 RO

(1)   În cazul în care un controlor de acces furnizează servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere care sunt enumerate în decizia de desemnare în temeiul articolului 3 alineatul (9), acesta asigură interoperabilitatea funcționalităților de bază ale serviciilor sale de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere cu serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere ale unui alt furnizor care oferă sau intenționează să ofere astfel de servicii în Uniune, prin furnizarea, la cerere și cu titlu gratuit, a interfețelor tehnice necesare sau a unor soluții similare care facilitează interoperabilitatea.

(2)   Controlorul de acces asigură interoperabilitatea a cel puțin următoarelor funcționalități de bază menționate la alineatul (1) în cazul în care controlorul de acces furnizează el însuși respectivele funcționalități propriilor săi utilizatori finali:

(3)   Nivelul de securitate, inclusiv criptarea de la un capăt la altul, după caz, pe care controlorul de acces îl asigură propriilor săi utilizatori finali se menține în cadrul tuturor serviciilor interoperabile.

(4)   Controlorul de acces publică o ofertă de referință care stabilește detaliile tehnice și termenele și condițiile generale de interoperabilitate cu serviciile sale de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere, inclusiv detaliile necesare privind nivelul de securitate și criptarea de la un capăt la altul. Controlorul de acces publică respectiva ofertă de referință în termenul prevăzut la articolul 3 alineatul (10) și o actualizează atunci când este necesar.

(5)   În urma publicării ofertei de referință în temeiul alineatului (4), orice furnizor de servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere care oferă sau intenționează să ofere astfel de servicii în Uniune poate solicita interoperabilitatea cu serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere furnizate de controlorul de acces. O astfel de solicitare poate privi toate funcționalitățile de bază enumerate la alineatul (2) sau doar unele dintre acestea. Controlorul de acces dă curs tuturor solicitărilor rezonabile privind interoperabilitatea în termen de trei luni de la primirea solicitării respective, făcând astfel încât funcționalitățile de bază solicitate să devină operaționale.

(6)   În mod excepțional, la cererea motivată a controlorului de acces, Comisia poate prelungi termenele pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute la alineatul (2) sau la alineatul (5) în cazul în care controlorul de acces demonstrează că acest lucru este necesar pentru a asigura interoperabilitatea efectivă și a menține nivelul necesar de securitate, inclusiv criptarea de la un capăt la altul, după caz.

(7)   Utilizatorii finali ai serviciilor de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere ale controlorului de acces și ai furnizorului de servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere care a formulat solicitarea au libertatea de a decide dacă să utilizeze funcționalitățile de bază interoperabile care pot fi furnizate de controlorul de acces în temeiul alineatului (1).

(8)   Controlorul de acces colectează și partajează cu furnizorul de servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere care formulează o solicitare privind interoperabilitatea numai datele cu caracter personal ale utilizatorilor finali care sunt strict necesare pentru a asigura o interoperabilitate efectivă. Orice astfel de colectare și partajare de date cu caracter personal ale utilizatorilor finali respectă pe deplin dispozițiile Regulamentului (UE) 2016/679 și ale Directivei 2002/58/CE.

(9)   Controlorul de acces nu este împiedicat să ia măsuri pentru a se asigura că furnizorii terți de servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere care formulează o solicitare privind interoperabilitatea nu pun în pericol integritatea, securitatea și caracterul confidențial ale serviciilor sale, cu condiția ca astfel de măsuri să fie strict necesare și proporționale și să fie justificate în mod corespunzător de controlorul de acces.

(1)   Controlorul de acces asigură și demonstrează respectarea obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7 din prezentul regulament. Măsurile puse în aplicare de controlorul de acces pentru a asigura respectarea articolelor respective trebuie să fie eficace pentru atingerea obiectivelor prezentului regulament și ale obligației relevante. Controlorul de acces se asigură că punerea în aplicare a măsurilor respective este conformă cu dreptul aplicabil, în special cu Regulamentul (UE) 2016/679, cu Directiva 2002/58/CE, cu legislația privind securitatea cibernetică, protecția consumatorilor și siguranța produselor, precum și cu cerințele privind accesibilitatea.

(2)   Comisia poate, din proprie inițiativă sau la cererea unui controlor de acces în temeiul alineatului (3) de la prezentul articol, să inițieze o procedură în temeiul articolului 20.

Comisia poate adopta un act de punere în aplicare prin care precizează măsurile pe care controlorului de acces în cauză trebuie să le pună în aplicare pentru a se conforma efectiv obligațiilor prevăzute la articolele 6 și 7. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în termen de șase luni de la inițierea procedurii în temeiul articolului 20, în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

Atunci când inițiază procedura din proprie inițiativă pentru eludarea obligațiilor în temeiul articolului 13, astfel de măsuri pot viza obligațiile prevăzute la articolele 5, 6 și 7.

(3)   Un controlor de acces poate solicita Comisiei să se angajeze într-un proces menit să stabilească dacă măsurile pe care respectivul controlor de acces intenționează să le pună în aplicare sau pe care le-a pus în aplicare pentru a asigura respectarea articolelor 6 și 7 sunt eficace pentru atingerea obiectivului obligației relevante în circumstanțele specifice în care se află controlorul de acces. Comisia are libertatea de a decide dacă să se angajeze într-un astfel de proces, cu respectarea principiilor egalității de tratament, proporționalității și bunei administrări.

În cererea sa, controlorul de acces furnizează un document justificativ pentru a explica măsurile pe care intenționează să le pună în aplicare sau pe care le-a pus în aplicare. În plus, controlorul de acces furnizează o versiune neconfidențială a documentului său justificativ, care poate fi comunicată terților în conformitate cu alineatul (6).

(4)   Alineatele (2) și (3) de la prezentul articol nu aduc atingere competențelor pe care le are Comisia în temeiul articolelor 29, 30 și 31.

(5)   În vederea adoptării deciziei menționate la alineatul (2), Comisia îi comunică controlorului de acces constatările sale preliminare în termen de trei luni de la inițierea procedurii în temeiul articolului 20. În cadrul constatărilor preliminare, Comisia explică măsurile pe care are în vedere să le ia sau pe care consideră că controlorul de acces în cauză ar trebui să le ia pentru a da curs în mod eficace constatărilor preliminare.

(6)   Pentru a le permite în mod efectiv terților interesați să prezinte observații, Comisia publică, atunci când îi comunică controlorului de acces constatările sale preliminare în temeiul alineatului (5) sau cât mai curând posibil după acest moment, un rezumat neconfidențial al cazului și al măsurilor pe care are în vedere să le ia sau pe care consideră că controlorul de acces în cauză ar trebui să le ia. Comisia specifică un interval de timp rezonabil pentru transmiterea unor astfel de observații.

(7)   Atunci când precizează măsurile prevăzute la alineatul (2), Comisia se asigură că acestea sunt eficace pentru atingerea obiectivelor prezentului regulament și ale obligației relevante și că sunt proporționale în circumstanțele specifice ale controlorului de acces și ale serviciului relevant.

(8)   În scopul precizării obligațiilor prevăzute la articolul 6 alineatele (11) și (12), Comisia evaluează, de asemenea, dacă măsurile avute în vedere sau puse în aplicare asigură faptul că nu a mai rămas niciun dezechilibru între drepturile și obligațiile utilizatorilor comerciali și dacă măsurile nu îi conferă chiar ele controlorului de acces un avantaj care este disproporționat în raport cu serviciul furnizat de controlorul de acces utilizatorilor comerciali.

(9)   Comisia poate decide, la cerere sau din proprie inițiativă, să redeschidă procedura prevăzută la alineatul (2) în cazul în care:

(1)   În cazul în care controlorul de acces demonstrează, printr-o cerere motivată, că respectarea unei obligații specifice prevăzute la articolul 5, 6 sau 7 în ceea ce privește un serviciu de platformă esențial enumerat în decizia de desemnare în temeiul articolului 3 alineatul (9) ar pune în pericol, din cauza unor circumstanțe excepționale independente de controlul controlorului de acces, viabilitatea economică a activității sale în Uniune, Comisia poate adopta un act de punere în aplicare care conține decizia sa de a suspenda în mod excepțional, integral sau parțial, obligația specifică menționată în cererea motivată respectivă (denumită în continuare „decizia de suspendare”). În respectivul act de punere în aplicare, Comisia își motivează decizia de suspendare identificând circumstanțele excepționale care justifică suspendarea. Respectivul act de punere în aplicare produce efecte numai în măsura și pe durata necesare pentru a răspunde unei astfel de amenințări la adresa viabilității controlorului de acces. Comisia urmărește să adopte respectivul act de punere în aplicare fără întârziere și în termen de cel mult trei luni de la primirea unei cereri motivate complete. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

(2)   În cazul în care este acordată o suspendare în temeiul alineatului (1), Comisia își reexaminează decizia de suspendare în fiecare an, cu excepția cazului în care decizia respectivă prevede un interval mai scurt. În urma unei astfel de reexaminări, Comisia fie ridică, total sau parțial, suspendarea, fie decide că sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute la alineatul (1).

(3)   În cazuri de urgență, la cererea motivată a unui controlor de acces, Comisia poate să suspende provizoriu aplicarea unei obligații specifice menționate la alineatul (1) pentru unul sau mai multe servicii de platformă esențiale individuale chiar înainte de adoptarea deciziei în temeiul respectivului alineat. O astfel de cerere poate fi făcută și aprobată în orice moment, în așteptarea evaluării efectuate de Comisie în temeiul alineatului (1).

(4)   Cu ocazia evaluării cererii menționate la alineatele (1) și (3), Comisia ține seama, în special, de impactul respectării obligației specifice asupra viabilității economice a activității controlorului de acces în Uniune, precum și asupra terților, în special a IMM-urilor și a consumatorilor. Suspendarea poate fi supusă unor condiții și obligații care urmează să fie stabilite de Comisie pentru a se asigura un echilibru just între interesele respective și obiectivele prezentului regulament.

(1)   Comisia poate, la cererea motivată a unui controlor de acces sau din proprie inițiativă, să adopte un act de punere în aplicare ce conține decizia sa de a exonera respectivul controlor de acces, integral sau parțial, de o obligație specifică prevăzută la articolul 5, 6 sau 7 în legătură cu un serviciu de platformă esențial enumerat în decizia de desemnare în temeiul articolului 3 alineatul (9), în cazul în care o astfel de exonerare se justifică din motivele prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol (denumită în continuare „decizia de exonerare”). Comisia adoptă decizia de exonerare în termen de trei luni de la primirea unei cereri motivate complete și prezintă o declarație motivată în care explică motivele exonerării. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

(2)   În cazul în care se acordă o exonerare în temeiul alineatului (1), Comisia își reexaminează decizia de exonerare dacă motivul exonerării nu mai există sau cel puțin o dată pe an. În urma unei astfel de reexaminări, Comisia fie ridică, total sau parțial, exonerarea, fie decide că sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute la alineatul (1).

(3)   O exonerare în temeiul alineatului (1) poate fi acordată numai din motive de sănătate publică sau siguranță publică.

(4)   În cazuri de urgență, la cererea motivată a unui controlor de acces sau din proprie inițiativă, Comisia poate să suspende provizoriu aplicarea unei obligații specifice menționate la alineatul (1) pentru unul sau mai multe servicii de platformă esențiale individuale chiar înainte de adoptarea deciziei în temeiul respectivului alineat. O astfel de cerere poate fi făcută și aprobată în orice moment, în așteptarea evaluării efectuate de Comisie în temeiul alineatului (1).

(5)   Cu ocazia evaluării cererii menționate la alineatele (1) și (4), Comisia ține seama, în special, de impactul respectării obligației specifice asupra considerațiilor menționate la alineatul (3), precum și de efectele asupra controlorului de acces în cauză și asupra terților. Comisia poate decide ca suspendarea să fie supusă unor condiții și obligații pentru a se asigura un echilibru just între obiectivele urmărite de considerațiile menționate la alineatul (3) și obiectivele prezentului regulament.

(1)   În termen de șase luni de la desemnarea sa în temeiul articolului 3 și în conformitate cu articolul 3 alineatul (10), controlorul de acces prezintă Comisiei un raport care descrie în mod detaliat și transparent măsurile pe care le-a pus în aplicare pentru a asigura respectarea obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7.

(2)   În termenul menționat la alineatul (1), controlorul de acces publică și prezintă Comisiei un rezumat neconfidențial al respectivului raport.

Controlorul de acces actualizează respectivul raport și respectivul rezumat neconfidențial cel puțin o dată pe an.

Comisia pune la dispoziție pe site-ul său web un link către respectivul rezumat neconfidențial.

(1)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 49 pentru a completa prezentul regulament în ceea ce privește obligațiile prevăzute la articolele 5 și 6. Actele delegate respective se bazează pe o investigație de piață efectuată în temeiul articolului 19 care a identificat necesitatea de a menține respectivele obligații actualizate pentru a răspunde practicilor care limitează contestabilitatea serviciilor de platformă esențiale sau care sunt neloiale în același mod ca practicile vizate de obligațiile prevăzute la articolele 5 și 6.

(2)   Domeniul de aplicare al unui act delegat adoptat în conformitate cu alineatul (1) se limitează la:

(3)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 49 pentru a modifica prezentul regulament în ceea ce privește lista funcționalităților de bază enumerate la articolul 7 alineatul (2), prin adăugarea sau eliminarea funcționalităților serviciilor de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere.

Actele delegate respective se bazează pe o investigație de piață efectuată în temeiul articolului 19 care a identificat necesitatea de a menține respectivele obligații actualizate pentru a răspunde practicilor care limitează contestabilitatea serviciilor de platformă esențiale sau care sunt neloiale în același mod ca practicile vizate de obligațiile prevăzute la articolul 7.

(4)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 49 pentru a completa prezentul regulament în ceea ce privește obligațiile prevăzute la articolul 7 specificând modul în care trebuie îndeplinite obligațiile respective pentru a se asigura respectarea lor efectivă. Actele delegate respective se bazează pe o investigație de piață efectuată în temeiul articolului 19 care a identificat necesitatea de a menține respectivele obligații actualizate pentru a răspunde practicilor care limitează contestabilitatea serviciilor de platformă esențiale sau care sunt neloiale în același mod ca practicile vizate de obligațiile prevăzute la articolul 7.

(5)   Se consideră că o practică menționată la alineatele (1), (3) și (4) limitează contestabilitatea serviciilor de platformă esențiale sau este neloială în cazul în care:

(1)   O întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale nu segmentează, împarte, subîmparte, fragmentează sau descompune serviciile respective prin mijloace contractuale, comerciale, tehnice sau prin orice alte mijloace pentru a eluda pragurile cantitative prevăzute la articolul 3 alineatul (2). Nicio astfel de practică a unei întreprinderi nu împiedică Comisia să o desemneze drept controlor de acces în temeiul articolului 3 alineatul (4).

(2)   Atunci când suspectează că o întreprindere care furnizează servicii de platformă esențiale desfășoară una dintre practicile menționate la alineatul (1), Comisia poate solicita întreprinderii respective orice informații pe care le consideră necesare pentru a stabili dacă întreprinderea în cauză a efectuat o astfel de practică.

(3)   Controlorul de acces se asigură că obligațiile menționate la articolele 5, 6 și 7 sunt respectate pe deplin și în mod efectiv.

(4)   Controlorul de acces nu adoptă niciun comportament care subminează respectarea efectivă a obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7, indiferent dacă acest comportament este de natură contractuală, comercială, tehnică sau de orice altă natură sau constă în utilizarea unor tehnici comportamentale sau în modul de proiectare a interfeței.

(5)   În cazul în care este necesar consimțământul pentru colectarea, prelucrarea, utilizarea încrucișată și partajarea datelor cu caracter personal pentru a se asigura respectarea prezentului regulament, un controlor de acces ia măsurile necesare fie pentru a le permite utilizatorilor comerciali să obțină în mod direct consimțământul necesar prelucrării lor, atunci când acest consimțământ este necesar în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 sau al Directivei 2002/58/CE, fie pentru a se conforma normelor și principiilor Uniunii în materie de protecție a datelor și a vieții private în alte moduri, inclusiv prin furnizarea de date anonimizate corespunzător utilizatorilor comerciali, după caz. Controlorul de acces nu face ca obținerea respectivului consimțământ de către utilizatorul comercial să fie mai dificilă decât pentru propriile servicii.

(6)   Controlorul de acces nu degradează condițiile sau calitatea niciunuia dintre serviciile de platformă esențiale furnizate utilizatorilor comerciali sau utilizatorilor finali care se prevalează de drepturile sau opțiunile prevăzute la articolele 5, 6 și 7 și nici nu îngreunează excesiv exercitarea drepturilor sau a alegerilor respective, inclusiv prezentându-i într-un mod părtinitor utilizatorului final opțiunile de care dispune sau subminând autonomia, capacitatea de decizie sau libertatea de alegere a utilizatorilor finali sau a utilizatorilor comerciali prin intermediul structurii, al modului de proiectare, al funcției sau al modului de funcționare a unei interfețe cu utilizatorul sau a unei părți a acesteia.

(7)   În cazul în care controlorul de acces eludează sau încearcă să eludeze oricare dintre obligațiile prevăzute la articolul 5, 6 sau 7 în modul descris la alineatele (4), (5) și (6) de la prezentul articol, Comisia poate iniția o procedură în temeiul articolului 20 și poate adopta un act de punere în aplicare menționat la articolul 8 alineatul (2) pentru a specifica măsurile pe care trebuie să le pună în aplicare controlorul de acces.

(8)   Alineatul (6) de la prezentul articol nu aduce atingere competențelor pe care le are Comisia în temeiul articolelor 29, 30 și 31.

(1)   Comisia poate efectua o investigație de piață pentru a examina dacă un controlor de acces își încalcă în mod sistematic obligațiile. Comisia încheie respectiva investigație de piață în termen de 12 luni de la data menționată la articolul 16 alineatul (3) litera (a). În cazul în care din investigația de piață rezultă că un controlor de acces a încălcat în mod sistematic una sau mai multe dintre obligațiile prevăzute la articolul 5, 6 sau 7 și și-a menținut, consolidat sau extins poziția de controlor de acces în ceea ce privește condițiile stabilite la articolul 3 alineatul (1), Comisia poate adopta un act de punere în aplicare prin care să impună unui astfel de controlor de acces orice măsură corectivă comportamentală sau structurală care este proporțională și necesară pentru a asigura respectarea efectivă a prezentului regulament. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

(2)   Măsura corectivă impusă în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol poate include, în măsura în care o astfel de măsură corectivă este proporțională și necesară pentru a menține sau a restabili echitatea și contestabilitatea care au fost afectate de încălcarea sistematică a obligațiilor, interdicția, pe o perioadă limitată, ca controlorul de acces să devină parte la o concentrare în sensul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 în ceea ce privește serviciile de platformă esențiale sau celelalte servicii furnizate în sectorul digital sau care permit colectarea de date care sunt afectate de încălcarea sistematică a obligațiilor.

(3)   Se consideră că un controlor de acces și-a încălcat în mod sistematic obligațiile prevăzute la articolele 5, 6 și 7 în cazul în care Comisia a emis cel puțin trei decizii de neconformitate în temeiul articolului 29 împotriva unui controlor de acces în legătură cu oricare dintre serviciile sale de platformă esențiale într-o perioadă de opt ani înainte de adoptarea deciziei de deschidere a unei investigații de piață în vederea adoptării eventuale a unei decizii în temeiul prezentului articol.

(4)   Comisia îi comunică constatările sale preliminare controlorului de acces în cauză în termen de șase luni de la data menționată la articolul 16 alineatul (3) litera (a). În constatările sale preliminare, Comisia explică dacă consideră, cu titlu preliminar, că sunt îndeplinite condițiile de la alineatul (1) de la prezentul articol și care este măsura corectivă sau care sunt măsurile corective pe care le consideră, cu titlu preliminar, necesare și proporționale.

(5)   Pentru a le permite terților interesați să prezinte observații în mod eficace, Comisia publică, în același moment în care comunică constatările sale preliminare controlorului de acces în temeiul alineatului (4) sau cât mai curând posibil după momentul respectiv, un rezumat neconfidențial al cazului și măsurile corective pe care intenționează să le impună. Comisia specifică un interval de timp rezonabil în care trebuie să fie transmise observațiile respective.

(6)   În cazul în care Comisia intenționează să adopte o decizie în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol prin care să confere caracter obligatoriu angajamentelor propuse de controlorul de acces în temeiul articolului 25, aceasta publică un rezumat neconfidențial al cazului și conținutul principal al angajamentelor. Terții interesați își pot prezenta observațiile într-un termen rezonabil pe care îl stabilește Comisia.

(7)   În cursul investigației de piață, Comisia poate să prelungească durata acesteia în cazul în care prelungirea respectivă este justificată de motive obiective și este proporțională. Prelungirea se poate aplica termenului până la care Comisia trebuie să își formuleze constatările preliminare sau termenului pentru adoptarea deciziei finale. Durata totală a oricărei prelungiri sau a oricăror prelungiri în temeiul prezentului alineat nu poate depăși șase luni.

(8)   Pentru a se asigura că controlorul de acces respectă în mod efectiv obligațiile prevăzute la articolele 5, 6 și 7, Comisia reexaminează cu regularitate măsurile corective pe care le impune în conformitate cu alineatele (1) și (2) de la prezentul articol. Comisia are dreptul să modifice măsurile corective respective dacă, în urma unei noi investigații de piață, constată că acestea nu sunt eficace.

(1)   În cazul în care, în cursul unei proceduri inițiate în temeiul articolului 18, controlorul de acces în cauză propune angajamente cu privire la serviciile de platformă esențiale relevante pentru a asigura respectarea obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7, Comisia poate adopta un act de punere în aplicare prin care conferă angajamentelor respective un caracter obligatoriu pentru respectivul controlor de acces și prin care declară că nu există motive suplimentare pentru a acționa. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

(2)   Comisia, la cerere sau din proprie inițiativă, poate redeschide printr-o decizie procedura relevantă, în cazul în care:

(3)   În cazul în care Comisia consideră că angajamentele prezentate de controlorul de acces în cauză nu pot asigura respectarea efectivă a obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7, aceasta explică motivele pentru care nu conferă un caracter obligatoriu angajamentelor respective în decizia de încheiere a procedurii relevante.

(1)   Comisia adoptă un act de punere în aplicare care conține constatarea sa privind neconformitatea (denumită în continuare „decizia de neconformitate”) în cazul în care constată că un controlor de acces nu respectă una sau mai multe dintre următoarele:

Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

(2)   Comisia depune eforturi pentru a-și adopta decizia de neconformitate în termen de 12 luni de la inițierea procedurilor în temeiul articolului 20.

(3)   Înainte de adoptarea deciziei de neconformitate, Comisia comunică constatările sale preliminare controlorului de acces în cauză. În respectivele constatări preliminare, Comisia explică măsurile pe care intenționează să le ia sau pe care consideră că ar trebui să le ia controlorul de acces pentru a da curs efectiv constatărilor preliminare.

(4)   În cazul în care intenționează să adopte o decizie de neconformitate, Comisia poate consulta terți.

(5)   În decizia de neconformitate, Comisia dispune ca controlorul de acces să pună capăt încălcării, într-un termen adecvat, și să furnizeze explicații cu privire la modul în care intenționează să se conformeze deciziei respective.

(6)   Controlorul de acces îi furnizează Comisiei descrierea măsurilor pe care le-a luat pentru a asigura respectarea deciziei de neconformitate.

(7)   În cazul în care Comisia hotărăște să nu adopte o decizie de neconformitate, aceasta încheie procedura printr-o decizie.

(1)   În decizia de neconformitate, Comisia poate aplica unui controlor de acces amenzi care nu depășesc 10 % din cifra de afaceri totală la nivel mondial a acestuia din exercițiul financiar precedent, în cazul în care constată că respectivul controlor de acces nu respectă, cu intenție sau din culpă:

(2)   În pofida alineatului (1) de la prezentul articol, prin decizia de neconformitate, Comisia poate impune unui controlor de acces amenzi de până la 20 % din cifra de afaceri totală la nivel mondial a acestuia din exercițiul financiar precedent în cazul în care constată că un controlor de acces a comis aceeași încălcare sau o încălcare similară a unei obligații prevăzute la articolul 5, 6 sau 7 în ceea ce privește același serviciu de platformă esențial în legătură cu care s-a constatat comiterea de către respectivul controlor de acces a unei încălcări printr-o decizie de neconformitate adoptată în cursul ultimilor opt ani.

(3)   Comisia poate adopta o decizie prin care să aplice întreprinderilor, inclusiv controlorilor de acces, în cazurile aplicabile, și asocierilor de întreprinderi amenzi care nu depășesc 1 % din cifra lor de afaceri totală la nivel mondial din exercițiul financiar precedent, în cazul în care acestea, cu intenție sau din culpă:

(4)   La stabilirea cuantumului unei amenzi, Comisia ține seama de gravitatea, durata, recurența faptelor și, în cazul amenzilor aplicate în temeiul alineatului (3), de întârzierea cauzată procedurii.

(5)   Atunci când se aplică o amendă unei asocieri de întreprinderi ținând seama de cifra de afaceri la nivel mondial a membrilor săi, iar asocierea respectivă nu este solvabilă, asocierea este obligată să solicite contribuții din partea membrilor săi pentru a acoperi cuantumul amenzii.

În cazul în care astfel de contribuții nu au fost plătite asocierii de întreprinderi într-un termen stabilit de Comisie, aceasta poate solicita ca amenda să fie plătită direct de către oricare dintre întreprinderile ai căror reprezentanți erau membri ai organismelor de decizie în cauză ale asocierii respective.

După ce a solicitat plata în conformitate cu al doilea paragraf, Comisia poate solicita plata soldului de către oricare dintre membrii asocierii de întreprinderi, atunci când acest lucru este necesar pentru a se asigura plata integrală a amenzii.

Cu toate acestea, Comisia nu solicită plata în temeiul celui de al doilea sau al treilea paragraf întreprinderilor care demonstrează că nu au pus în aplicare decizia asocierii de întreprinderi care a încălcat prezentul regulament și că fie nu au avut cunoștință de existența acesteia, fie s-au distanțat activ de aceasta înaintea inițierii procedurii de către Comisie în temeiul articolului 20.

Răspunderea financiară a fiecărei întreprinderi în privința plății amenzii nu poate depăși 20 % din cifra totală de afaceri la nivel mondial a acesteia din exercițiul financiar precedent.

(1)   Comisia poate adopta o decizie prin care să aplice întreprinderilor, inclusiv controlorilor de acces, în cazurile aplicabile, și asocierilor de întreprinderi penalități cu titlu cominatoriu care nu depășesc 5 % din cifra de afaceri zilnică medie la nivel mondial din exercițiul financiar precedent, pe zi, calculate de la data stabilită în decizie, pentru a le obliga:

(2)   Atunci când întreprinderile sau asocierile de întreprinderi și-au îndeplinit obligația a cărei respectare se urmărea să fie asigurată prin penalitățile cu titlu cominatoriu, Comisia poate adopta un act de punere în aplicare prin care să stabilească cuantumul definitiv al penalității cu titlu cominatoriu la o valoare mai mică decât cea care ar rezulta din decizia inițială. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

(1)   Comisia și statele membre lucrează în strânsă cooperare și își coordonează acțiunile de aplicare a legii pentru a asigura aplicarea coerentă, eficace și complementară a instrumentelor juridice disponibile aplicate controlorilor de acces în sensul prezentului regulament.

(2)   Comisia poate consulta autoritățile naționale, după caz, cu privire la orice chestiune legată de aplicarea prezentului regulament.

(1)   Comisia instituie un grup la nivel înalt pentru Regulamentul privind piețele digitale (denumit în continuare „grupul la nivel înalt”).

(2)   Grupul la nivel înalt este alcătuit din următoarele organisme și rețele europene:

(3)   Organismele și rețelele europene menționate la alineatul (2) au fiecare un număr egal de reprezentanți în cadrul grupului la nivel înalt. Numărul maxim de membri ai grupului la nivel înalt nu poate depăși 30 de persoane.

(4)   Comisia furnizează servicii de secretariat grupului la nivel înalt pentru a facilita lucrările acestuia. Grupul la nivel înalt este prezidat de Comisie, care participă la reuniunile acestuia. Grupul la nivel înalt se reunește la cererea Comisiei cel puțin o dată într-un an calendaristic. Comisia convoacă, de asemenea, o reuniune a grupului la cererea majorității membrilor care alcătuiesc grupul, în scopul abordării unei chestiuni specifice.

(5)   Grupul la nivel înalt poate oferi Comisiei consiliere și opinii de specialitate în domeniile care intră în sfera de competență a membrilor săi, inclusiv:

(6)   Grupul la nivel înalt poate, în special, să identifice și să evalueze interacțiunile actuale și potențiale dintre prezentul regulament și normele sectoriale specifice aplicate de autoritățile naționale care alcătuiesc organismele și rețelele europene menționate la alineatul (2), precum și să înainteze Comisiei un raport anual în care să prezinte respectiva evaluare și să identifice aspectele potențiale de reglementare transsectorială. Un astfel de raport poate fi însoțit de recomandări menite să asigure convergența către abordări transdisciplinare coerente și sinergii între punerea în aplicare a prezentului regulament și a altor reglementări sectoriale. Raportul se comunică Parlamentului European și Consiliului.

(7)   În contextul investigațiilor de piață în legătură cu noi servicii și noi practici, grupul la nivel înalt poate oferi opinii de specialitate Comisiei cu privire la necesitatea de a modifica, de a adăuga sau de a elimina norme ale prezentului regulament, pentru a se asigura că piețele digitale din întreaga Uniune sunt contestabile și echitabile.

(1)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care să stabilească modalități detaliate de aplicare a următoarelor:

(2)   Actele de punere în aplicare prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(k) și litera (m) de la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

Actul de punere în aplicare menționat la alineatul (1) litera (l) de la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 50 alineatul (3).

(3)   Înainte de adoptarea oricărui act de punere în aplicare în temeiul alineatului (1), Comisia publică un proiect al acestuia și invită toate părțile interesate să-și prezinte observațiile într-un termen care nu poate fi mai scurt de o lună.

(1)   Până la 3 mai 2026 și, ulterior, la fiecare trei ani, Comisia efectuează o evaluare a prezentului regulament și prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European.

(2)   Evaluările analizează dacă au fost atinse obiectivele prezentului regulament de a asigura piețe contestabile și echitabile și evaluează impactul prezentului regulament asupra utilizatorilor comerciali, în special asupra IMM-urilor, precum și asupra utilizatorilor finali. În plus, Comisia evaluează dacă domeniul de aplicare al articolului 7 poate fi extins pentru a include serviciile de rețele de socializare online.

(3)   Evaluările stabilesc dacă este necesar să se modifice normele, inclusiv în ceea ce privește lista serviciilor de platformă esențiale prevăzută la articolul 2 punctul 2, obligațiile prevăzute la articolele 5, 6 și 7 și îndeplinirea acestora, pentru a se asigura faptul că piețele digitale din întreaga Uniune sunt contestabile și echitabile. În urma evaluărilor, Comisia ia măsurile adecvate, care pot include propuneri legislative.

(4)   Autoritățile competente ale statelor membre furnizează orice informație relevantă pe care o dețin și de care Comisia ar putea avea nevoie în vederea întocmirii raportului menționat la alineatul (1).