keyboard_tab Digital Market Act 2022/1925 RO

(1)   În cazul în care un controlor de acces furnizează servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere care sunt enumerate în decizia de desemnare în temeiul articolului 3 alineatul (9), acesta asigură interoperabilitatea funcționalităților de bază ale serviciilor sale de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere cu serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere ale unui alt furnizor care oferă sau intenționează să ofere astfel de servicii în Uniune, prin furnizarea, la cerere și cu titlu gratuit, a interfețelor tehnice necesare sau a unor soluții similare care facilitează interoperabilitatea.

(2)   Controlorul de acces asigură interoperabilitatea a cel puțin următoarelor funcționalități de bază menționate la alineatul (1) în cazul în care controlorul de acces furnizează el însuși respectivele funcționalități propriilor săi utilizatori finali:

(3)   Nivelul de securitate, inclusiv criptarea de la un capăt la altul, după caz, pe care controlorul de acces îl asigură propriilor săi utilizatori finali se menține în cadrul tuturor serviciilor interoperabile.

(4)   Controlorul de acces publică o ofertă de referință care stabilește detaliile tehnice și termenele și condițiile generale de interoperabilitate cu serviciile sale de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere, inclusiv detaliile necesare privind nivelul de securitate și criptarea de la un capăt la altul. Controlorul de acces publică respectiva ofertă de referință în termenul prevăzut la articolul 3 alineatul (10) și o actualizează atunci când este necesar.

(5)   În urma publicării ofertei de referință în temeiul alineatului (4), orice furnizor de servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere care oferă sau intenționează să ofere astfel de servicii în Uniune poate solicita interoperabilitatea cu serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere furnizate de controlorul de acces. O astfel de solicitare poate privi toate funcționalitățile de bază enumerate la alineatul (2) sau doar unele dintre acestea. Controlorul de acces dă curs tuturor solicitărilor rezonabile privind interoperabilitatea în termen de trei luni de la primirea solicitării respective, făcând astfel încât funcționalitățile de bază solicitate să devină operaționale.

(6)   În mod excepțional, la cererea motivată a controlorului de acces, Comisia poate prelungi termenele pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute la alineatul (2) sau la alineatul (5) în cazul în care controlorul de acces demonstrează că acest lucru este necesar pentru a asigura interoperabilitatea efectivă și a menține nivelul necesar de securitate, inclusiv criptarea de la un capăt la altul, după caz.

(7)   Utilizatorii finali ai serviciilor de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere ale controlorului de acces și ai furnizorului de servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere care a formulat solicitarea au libertatea de a decide dacă să utilizeze funcționalitățile de bază interoperabile care pot fi furnizate de controlorul de acces în temeiul alineatului (1).

(8)   Controlorul de acces colectează și partajează cu furnizorul de servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere care formulează o solicitare privind interoperabilitatea numai datele cu caracter personal ale utilizatorilor finali care sunt strict necesare pentru a asigura o interoperabilitate efectivă. Orice astfel de colectare și partajare de date cu caracter personal ale utilizatorilor finali respectă pe deplin dispozițiile Regulamentului (UE) 2016/679 și ale Directivei 2002/58/CE.

(9)   Controlorul de acces nu este împiedicat să ia măsuri pentru a se asigura că furnizorii terți de servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere care formulează o solicitare privind interoperabilitatea nu pun în pericol integritatea, securitatea și caracterul confidențial ale serviciilor sale, cu condiția ca astfel de măsuri să fie strict necesare și proporționale și să fie justificate în mod corespunzător de controlorul de acces.

(1)   Controlorul de acces asigură și demonstrează respectarea obligațiilor prevăzute la articolele 5, 6 și 7 din prezentul regulament. Măsurile puse în aplicare de controlorul de acces pentru a asigura respectarea articolelor respective trebuie să fie eficace pentru atingerea obiectivelor prezentului regulament și ale obligației relevante. Controlorul de acces se asigură că punerea în aplicare a măsurilor respective este conformă cu dreptul aplicabil, în special cu Regulamentul (UE) 2016/679, cu Directiva 2002/58/CE, cu legislația privind securitatea cibernetică, protecția consumatorilor și siguranța produselor, precum și cu cerințele privind accesibilitatea.

(2)   Comisia poate, din proprie inițiativă sau la cererea unui controlor de acces în temeiul alineatului (3) de la prezentul articol, să inițieze o procedură în temeiul articolului 20.

Comisia poate adopta un act de punere în aplicare prin care precizează măsurile pe care controlorului de acces în cauză trebuie să le pună în aplicare pentru a se conforma efectiv obligațiilor prevăzute la articolele 6 și 7. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în termen de șase luni de la inițierea procedurii în temeiul articolului 20, în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

Atunci când inițiază procedura din proprie inițiativă pentru eludarea obligațiilor în temeiul articolului 13, astfel de măsuri pot viza obligațiile prevăzute la articolele 5, 6 și 7.

(3)   Un controlor de acces poate solicita Comisiei să se angajeze într-un proces menit să stabilească dacă măsurile pe care respectivul controlor de acces intenționează să le pună în aplicare sau pe care le-a pus în aplicare pentru a asigura respectarea articolelor 6 și 7 sunt eficace pentru atingerea obiectivului obligației relevante în circumstanțele specifice în care se află controlorul de acces. Comisia are libertatea de a decide dacă să se angajeze într-un astfel de proces, cu respectarea principiilor egalității de tratament, proporționalității și bunei administrări.

În cererea sa, controlorul de acces furnizează un document justificativ pentru a explica măsurile pe care intenționează să le pună în aplicare sau pe care le-a pus în aplicare. În plus, controlorul de acces furnizează o versiune neconfidențială a documentului său justificativ, care poate fi comunicată terților în conformitate cu alineatul (6).

(4)   Alineatele (2) și (3) de la prezentul articol nu aduc atingere competențelor pe care le are Comisia în temeiul articolelor 29, 30 și 31.

(5)   În vederea adoptării deciziei menționate la alineatul (2), Comisia îi comunică controlorului de acces constatările sale preliminare în termen de trei luni de la inițierea procedurii în temeiul articolului 20. În cadrul constatărilor preliminare, Comisia explică măsurile pe care are în vedere să le ia sau pe care consideră că controlorul de acces în cauză ar trebui să le ia pentru a da curs în mod eficace constatărilor preliminare.

(6)   Pentru a le permite în mod efectiv terților interesați să prezinte observații, Comisia publică, atunci când îi comunică controlorului de acces constatările sale preliminare în temeiul alineatului (5) sau cât mai curând posibil după acest moment, un rezumat neconfidențial al cazului și al măsurilor pe care are în vedere să le ia sau pe care consideră că controlorul de acces în cauză ar trebui să le ia. Comisia specifică un interval de timp rezonabil pentru transmiterea unor astfel de observații.

(7)   Atunci când precizează măsurile prevăzute la alineatul (2), Comisia se asigură că acestea sunt eficace pentru atingerea obiectivelor prezentului regulament și ale obligației relevante și că sunt proporționale în circumstanțele specifice ale controlorului de acces și ale serviciului relevant.

(8)   În scopul precizării obligațiilor prevăzute la articolul 6 alineatele (11) și (12), Comisia evaluează, de asemenea, dacă măsurile avute în vedere sau puse în aplicare asigură faptul că nu a mai rămas niciun dezechilibru între drepturile și obligațiile utilizatorilor comerciali și dacă măsurile nu îi conferă chiar ele controlorului de acces un avantaj care este disproporționat în raport cu serviciul furnizat de controlorul de acces utilizatorilor comerciali.

(9)   Comisia poate decide, la cerere sau din proprie inițiativă, să redeschidă procedura prevăzută la alineatul (2) în cazul în care:

(1)   Comisia poate efectua o investigație de piață pentru a examina dacă un controlor de acces își încalcă în mod sistematic obligațiile. Comisia încheie respectiva investigație de piață în termen de 12 luni de la data menționată la articolul 16 alineatul (3) litera (a). În cazul în care din investigația de piață rezultă că un controlor de acces a încălcat în mod sistematic una sau mai multe dintre obligațiile prevăzute la articolul 5, 6 sau 7 și și-a menținut, consolidat sau extins poziția de controlor de acces în ceea ce privește condițiile stabilite la articolul 3 alineatul (1), Comisia poate adopta un act de punere în aplicare prin care să impună unui astfel de controlor de acces orice măsură corectivă comportamentală sau structurală care este proporțională și necesară pentru a asigura respectarea efectivă a prezentului regulament. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

(2)   Măsura corectivă impusă în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol poate include, în măsura în care o astfel de măsură corectivă este proporțională și necesară pentru a menține sau a restabili echitatea și contestabilitatea care au fost afectate de încălcarea sistematică a obligațiilor, interdicția, pe o perioadă limitată, ca controlorul de acces să devină parte la o concentrare în sensul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 în ceea ce privește serviciile de platformă esențiale sau celelalte servicii furnizate în sectorul digital sau care permit colectarea de date care sunt afectate de încălcarea sistematică a obligațiilor.

(3)   Se consideră că un controlor de acces și-a încălcat în mod sistematic obligațiile prevăzute la articolele 5, 6 și 7 în cazul în care Comisia a emis cel puțin trei decizii de neconformitate în temeiul articolului 29 împotriva unui controlor de acces în legătură cu oricare dintre serviciile sale de platformă esențiale într-o perioadă de opt ani înainte de adoptarea deciziei de deschidere a unei investigații de piață în vederea adoptării eventuale a unei decizii în temeiul prezentului articol.

(4)   Comisia îi comunică constatările sale preliminare controlorului de acces în cauză în termen de șase luni de la data menționată la articolul 16 alineatul (3) litera (a). În constatările sale preliminare, Comisia explică dacă consideră, cu titlu preliminar, că sunt îndeplinite condițiile de la alineatul (1) de la prezentul articol și care este măsura corectivă sau care sunt măsurile corective pe care le consideră, cu titlu preliminar, necesare și proporționale.

(5)   Pentru a le permite terților interesați să prezinte observații în mod eficace, Comisia publică, în același moment în care comunică constatările sale preliminare controlorului de acces în temeiul alineatului (4) sau cât mai curând posibil după momentul respectiv, un rezumat neconfidențial al cazului și măsurile corective pe care intenționează să le impună. Comisia specifică un interval de timp rezonabil în care trebuie să fie transmise observațiile respective.

(6)   În cazul în care Comisia intenționează să adopte o decizie în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol prin care să confere caracter obligatoriu angajamentelor propuse de controlorul de acces în temeiul articolului 25, aceasta publică un rezumat neconfidențial al cazului și conținutul principal al angajamentelor. Terții interesați își pot prezenta observațiile într-un termen rezonabil pe care îl stabilește Comisia.

(7)   În cursul investigației de piață, Comisia poate să prelungească durata acesteia în cazul în care prelungirea respectivă este justificată de motive obiective și este proporțională. Prelungirea se poate aplica termenului până la care Comisia trebuie să își formuleze constatările preliminare sau termenului pentru adoptarea deciziei finale. Durata totală a oricărei prelungiri sau a oricăror prelungiri în temeiul prezentului alineat nu poate depăși șase luni.

(8)   Pentru a se asigura că controlorul de acces respectă în mod efectiv obligațiile prevăzute la articolele 5, 6 și 7, Comisia reexaminează cu regularitate măsurile corective pe care le impune în conformitate cu alineatele (1) și (2) de la prezentul articol. Comisia are dreptul să modifice măsurile corective respective dacă, în urma unei noi investigații de piață, constată că acestea nu sunt eficace.

(1)   Pentru a-și îndeplini sarcinile în temeiul prezentului regulament, Comisia poate solicita întreprinderilor și asocierilor de întreprinderi, printr-o simplă cerere sau printr-o decizie, să furnizeze toate informațiile necesare. Comisia poate, de asemenea, printr-o simplă cerere sau printr-o decizie, să solicite acces la orice date și algoritmi ai întreprinderilor și la informații despre testare, precum și să ceară explicații cu privire la acestea.

(2)   Atunci când trimite o cerere simplă de informații unei întreprinderi sau unei asocieri de întreprinderi, Comisia indică temeiul juridic și scopul cererii, precizează care sunt informațiile solicitate și stabilește termenul până la care trebuie furnizate informațiile, precum și amenzile prevăzute la articolul 30 care sunt aplicabile în cazul furnizării de informații sau explicații incomplete, incorecte sau care induc în eroare.

(3)   Atunci când solicită, printr-o decizie, întreprinderilor și asocierilor de întreprinderi să furnizeze informații, Comisia indică temeiul juridic și scopul solicitării, precizează care sunt informațiile solicitate și stabilește termenul până la care trebuie furnizate informațiile. Atunci când solicită întreprinderilor să ofere acces la orice date, algoritmi și informații despre testare, Comisia indică scopul solicitării și stabilește termenul până la care trebuie oferite acestea. Comisia indică, de asemenea, amenzile prevăzute la articolul 30 și indică sau aplică penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 31. Comisia menționează, de asemenea, dreptul de a ataca decizia în fața Curții de Justiție.

(4)   Întreprinderile sau asocierile de întreprinderi ori reprezentanții acestora furnizează informațiile solicitate în numele întreprinderii sau al asocierii de întreprinderi în cauză. Avocații autorizați în mod corespunzător să acționeze pot furniza informațiile în numele clienților lor. Clienții lor rămân pe deplin răspunzători în cazul în care informațiile furnizate sunt incomplete, incorecte sau care induc în eroare.

(5)   La cererea Comisiei, autoritățile competente ale statelor membre îi furnizează Comisiei toate informațiile necesare de care dispun pentru îndeplinirea de către aceasta a sarcinilor care i-au fost atribuite prin prezentul regulament.

(1)   Pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, Comisia poate efectua toate inspecțiile necesare cu privire la o întreprindere sau la o asociere de întreprinderi.

(2)   Funcționarii și celelalte persoane care îi însoțesc autorizați de Comisie să efectueze o inspecție sunt împuterniciți:

(3)   Pentru a efectua inspecții, Comisia poate solicita asistență din partea auditorilor sau a experților numiți de Comisie în temeiul articolului 26 alineatul (2), precum și din partea autorității naționale competente însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) din statul membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfășoare inspecția.

(4)   În timpul inspecțiilor, Comisia, auditorii sau experții numiți de aceasta și autoritatea națională competentă însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) din statul membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfășoare inspecția pot solicita întreprinderii sau asocierii de întreprinderi să ofere acces și explicații cu privire la organizarea, funcționarea, sistemul informatic, algoritmii, manipularea datelor și conduita sa profesională. Comisia și auditorii sau experții numiți de aceasta și autoritatea națională competentă însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) din statul membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfășoare inspecția pot adresa întrebări oricărui reprezentant sau membru al personalului.

(5)   Funcționarii și celelalte persoane care îi însoțesc autorizați de Comisie să efectueze o inspecție își exercită competențele pe baza prezentării unei autorizații scrise în care se specifică obiectul și scopul inspecției, precum și amenzile prevăzute la articolul 30 aplicabile în situația în care registrele sau celelalte evidențe solicitate referitoare la întreprindere sunt furnizate în mod incomplet sau în care răspunsurile la întrebările adresate în temeiul alineatelor (2) și (4) de la prezentul articol sunt incorecte sau care induc în eroare. În timp util înainte de inspecție, Comisia înștiințează cu privire la aceasta autoritatea de națională competentă a statului membru care aplică normele menționate la articolul 1 alineatul (6) pe teritoriul căruia urmează să se desfășoare inspecția.

(6)   Întreprinderile sau asocierile de întreprinderi sunt obligate să se supună inspecțiilor dispuse printr-o decizie a Comisiei. Decizia respectivă indică obiectul și scopul inspecției, stabilește data la care aceasta începe și indică amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolele 30 și, respectiv, 31, precum și dreptul de a ataca decizia respectivă în fața Curții de Justiție.

(7)   Funcționarii autorității naționale competente însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) din statul membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfășoare inspecția, precum și persoanele autorizate sau numite de aceasta asistă în mod activ, la cererea autorității respective sau a Comisiei, funcționarii și celelalte persoane care îi însoțesc autorizați de Comisie. În acest scop, aceștia dispun de competențele prevăzute la alineatele (2) și (4) de la prezentul articol.

(8)   Atunci când funcționarii și celelalte persoane care îi însoțesc autorizați de Comisie constată că o întreprindere sau o asociere de întreprinderi se opune unei inspecții dispuse în temeiul prezentului articol, statul membru în cauză le acordă sprijinul necesar, solicitând, dacă este cazul, sprijinul forțelor de ordine sau al unei autorități publice de aplicare a legii echivalente, astfel încât să le dea posibilitatea de a efectua inspecția.

(9)   În cazul în care, în conformitate cu normele naționale, sprijinul prevăzut la alineatul (8) de la prezentul articol necesită o autorizare din partea unei autorități judiciare, Comisia sau autoritatea națională competentă a statului membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) sau funcționarii autorizați de autoritățile respective solicită această autorizare. O astfel de autorizare poate fi solicitată și în mod preventiv.

(10)   Atunci când este solicitată autorizarea menționată la alineatul (9) de la prezentul articol, autoritatea judiciară națională verifică dacă decizia Comisiei este autentică și dacă măsurile coercitive preconizate nu sunt nici arbitrare și nici excesive, având în vedere obiectul inspecției. Atunci când verifică proporționalitatea măsurilor coercitive, autoritatea judiciară națională poate solicita Comisiei, direct sau prin intermediul autorității naționale competente a statului membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6), explicații detaliate, în special cu privire la motivele pe care le are Comisia pentru a suspecta încălcarea prezentului regulament, precum și cu privire la gravitatea presupusei încălcări și la natura implicării întreprinderii în cauză. Cu toate acestea, autoritatea judiciară națională nu poate contesta necesitatea inspecției și nici nu poate solicita să i se furnizeze informațiile din dosarul Comisiei. Controlul legalității deciziei Comisiei se exercită doar de Curtea de Justiție.

(1)   În decizia de neconformitate, Comisia poate aplica unui controlor de acces amenzi care nu depășesc 10 % din cifra de afaceri totală la nivel mondial a acestuia din exercițiul financiar precedent, în cazul în care constată că respectivul controlor de acces nu respectă, cu intenție sau din culpă:

(2)   În pofida alineatului (1) de la prezentul articol, prin decizia de neconformitate, Comisia poate impune unui controlor de acces amenzi de până la 20 % din cifra de afaceri totală la nivel mondial a acestuia din exercițiul financiar precedent în cazul în care constată că un controlor de acces a comis aceeași încălcare sau o încălcare similară a unei obligații prevăzute la articolul 5, 6 sau 7 în ceea ce privește același serviciu de platformă esențial în legătură cu care s-a constatat comiterea de către respectivul controlor de acces a unei încălcări printr-o decizie de neconformitate adoptată în cursul ultimilor opt ani.

(3)   Comisia poate adopta o decizie prin care să aplice întreprinderilor, inclusiv controlorilor de acces, în cazurile aplicabile, și asocierilor de întreprinderi amenzi care nu depășesc 1 % din cifra lor de afaceri totală la nivel mondial din exercițiul financiar precedent, în cazul în care acestea, cu intenție sau din culpă:

(4)   La stabilirea cuantumului unei amenzi, Comisia ține seama de gravitatea, durata, recurența faptelor și, în cazul amenzilor aplicate în temeiul alineatului (3), de întârzierea cauzată procedurii.

(5)   Atunci când se aplică o amendă unei asocieri de întreprinderi ținând seama de cifra de afaceri la nivel mondial a membrilor săi, iar asocierea respectivă nu este solvabilă, asocierea este obligată să solicite contribuții din partea membrilor săi pentru a acoperi cuantumul amenzii.

În cazul în care astfel de contribuții nu au fost plătite asocierii de întreprinderi într-un termen stabilit de Comisie, aceasta poate solicita ca amenda să fie plătită direct de către oricare dintre întreprinderile ai căror reprezentanți erau membri ai organismelor de decizie în cauză ale asocierii respective.

După ce a solicitat plata în conformitate cu al doilea paragraf, Comisia poate solicita plata soldului de către oricare dintre membrii asocierii de întreprinderi, atunci când acest lucru este necesar pentru a se asigura plata integrală a amenzii.

Cu toate acestea, Comisia nu solicită plata în temeiul celui de al doilea sau al treilea paragraf întreprinderilor care demonstrează că nu au pus în aplicare decizia asocierii de întreprinderi care a încălcat prezentul regulament și că fie nu au avut cunoștință de existența acesteia, fie s-au distanțat activ de aceasta înaintea inițierii procedurii de către Comisie în temeiul articolului 20.

Răspunderea financiară a fiecărei întreprinderi în privința plății amenzii nu poate depăși 20 % din cifra totală de afaceri la nivel mondial a acesteia din exercițiul financiar precedent.

(1)   Comisia poate adopta o decizie prin care să aplice întreprinderilor, inclusiv controlorilor de acces, în cazurile aplicabile, și asocierilor de întreprinderi penalități cu titlu cominatoriu care nu depășesc 5 % din cifra de afaceri zilnică medie la nivel mondial din exercițiul financiar precedent, pe zi, calculate de la data stabilită în decizie, pentru a le obliga:

(2)   Atunci când întreprinderile sau asocierile de întreprinderi și-au îndeplinit obligația a cărei respectare se urmărea să fie asigurată prin penalitățile cu titlu cominatoriu, Comisia poate adopta un act de punere în aplicare prin care să stabilească cuantumul definitiv al penalității cu titlu cominatoriu la o valoare mai mică decât cea care ar rezulta din decizia inițială. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50 alineatul (2).

(1)   Competențele conferite Comisiei prin articolele 30 și 31 sunt supuse unui termen de prescripție de cinci ani.

(2)   Prescripția începe să curgă din ziua în care se comite încălcarea. Cu toate acestea, în cazul unor încălcări continue sau repetate, prescripția începe să curgă din ziua încetării încălcării.

(3)   Orice acțiune întreprinsă de Comisie în scopul unei investigații de piață sau al unei proceduri referitoare la o încălcare duce la întreruperea termenului de prescripție pentru impunerea de amenzi sau de penalități cu titlu cominatoriu. Termenul de prescripție se întrerupe cu efect de la data la care acțiunea este notificată cel puțin unei întreprinderi sau asocieri de întreprinderi care a participat la încălcare. Printre acțiunile care întrerup termenul de prescripție se numără, în special, următoarele:

(4)   După fiecare întrerupere începe să curgă o nouă prescripție. Cu toate acestea, termenul de prescripție se împlinește cel târziu în ziua în care s-a scurs o perioadă egală cu dublul termenului de prescripție fără să se fi aplicat o amendă sau penalități cu titlu cominatoriu de către Comisie. Perioada respectivă se prelungește cu perioada în care termenul de prescripție a fost suspendat în temeiul alineatului (5).

(5)   Termenul de prescripție pentru aplicarea amenzilor sau a penalităților cu titlu cominatoriu se suspendă pe perioada în care decizia Comisiei face obiectul unei proceduri pendinte în fața Curții de Justiție.

(1)   Comisia și autoritățile naționale competente ale statelor membre însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) cooperează și se informează reciproc cu privire la măsurile lor respective de aplicare a legii prin intermediul Rețelei europene în domeniul concurenței (REC). acestea au competența de a-și comunica reciproc orice informație referitoare la un element de fapt sau de drept, inclusiv informații confidențiale. În cazul în care autoritatea competentă nu este membră a REC, Comisia stabilește modalitățile necesare pentru cooperarea și schimbul de informații cu privire la cazurile referitoare la aplicarea prezentului regulament și la aplicarea normelor în cazurile menționate la articolul 1 alineatul (6). Comisia poate stabili astfel de modalități într-un act de punere în aplicare astfel cum se menționează la articolul 46 alineatul (1) litera (l).

(2)   În cazul în care o autoritate națională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) intenționează să deschidă o investigație privind controlorii de acces în temeiul dreptului intern menționat la articolul 1 alineatul (6), aceasta informează Comisia în scris cu privire la prima măsură formală de investigare, înainte sau imediat după începerea unei astfel de măsuri. Aceste informații pot fi puse, de asemenea, la dispoziția autorităților naționale competente ale celorlalte state membre însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6).

(3)   În cazul în care o autoritate națională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) intenționează să impună obligații controlorilor de acces în temeiul dreptului intern menționat la articolul 1 alineatul (6), aceasta comunică proiectul de măsură Comisiei, cu cel puțin 30 de zile înainte de adoptarea sa, menționând motivele care stau la baza măsurii respective. În cazul măsurilor provizorii, autoritatea națională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) comunică Comisiei proiectele de măsuri avute în vedere, cât mai curând posibil și cel târziu imediat după adoptarea acestor măsuri. Aceste informații pot fi puse, de asemenea, la dispoziția autorităților naționale competente ale celorlalte state membre însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6).

(4)   Mecanismele de informare prevăzute la alineatele (2) și (3) nu se aplică deciziilor avute în vedere în temeiul normelor naționale privind concentrările economice.

(5)   Informațiile transmise în cadrul schimburilor de informații în temeiul alineatelor (1)-(3) de la prezentul articol sunt transmise și utilizate numai în scopul coordonării aplicării prezentului regulament și a normelor menționate la articolul 1 alineatul (6).

(6)   Comisia poate solicita autorităților naționale competente ale statelor membre însărcinate cu aplicarea nomelor menționate la articolul 1 alineatul (6) să sprijine oricare dintre investigațiile sale de piață efectuate în temeiul prezentului regulament.

(7)   În cazul în care are prerogativele și competențele de investigare în acest sens în temeiul dreptului intern, o autoritate națională competentă a unui stat membru însărcinată cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) poate, din proprie inițiativă, să efectueze o investigație cu privire la un caz de posibilă încălcare a articolelor 5, 6 și 7 din prezentul regulament pe teritoriul său. Înainte de a lua o primă măsură formală de investigare, autoritatea respectivă informează Comisia în scris.

Inițierea unei proceduri de către Comisie în temeiul articolului 20 înlătură posibilitatea autorităților naționale competente ale statelor membre însărcinate cu aplicarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (6) de a efectua o astfel de investigație sau, în cazul în care o astfel de investigație este deja în curs, duce la încheierea acesteia. Autoritățile respective raportează Comisiei constatările în urma investigației în cauză pentru a sprijini Comisia în rolul său de autoritate unică abilitată să asigure respectarea prezentului regulament.

(1)   În cadrul procedurilor desfășurate pentru aplicarea prezentului regulament, instanțele naționale pot solicita Comisiei să le transmită informațiile pe care le deține sau avizul său cu privire la chestiuni legate de aplicarea prezentului regulament.

(2)   Statele membre transmit Comisiei o copie a oricărei hotărâri scrise a instanțelor naționale care se pronunță cu privire la aplicarea prezentului regulament. Această copie se transmite fără întârziere după ce versiunea integrală a hotărârii scrise este comunicată părților.

(3)   În cazul în care aplicarea coerentă a prezentului regulament impune acest lucru, Comisia poate, din proprie inițiativă, să transmită observații scrise instanțelor naționale. Cu permisiunea instanței în cauză, Comisia poate formula și observații orale.

(4)   Exclusiv în scopul pregătirii observațiilor sale, Comisia poate solicita instanței naționale competente să îi transmită sau să asigure transmiterea oricărui document necesar pentru evaluarea cazului.

(5)   Instanțele naționale nu iau o decizie care este contrară unei decizii adoptate de Comisie în temeiul prezentului regulament. De asemenea, acestea evită să ia decizii care pot intra în conflict cu o decizie avută în vedere de Comisie în cadrul unei proceduri inițiate de aceasta în temeiul prezentului regulament. În acest scop, instanța națională poate evalua dacă este necesar să își suspende procedura. Acest lucru nu aduce atingere posibilității instanțelor naționale de a formula o cerere de decizie preliminară în temeiul articolului 267 din TFUE.