Data Act 2023/2854 RO

BG CS DA DE EL EN ES ET FI FR GA HR HU IT LV LT MT NL PL PT RO SK SL SV print pdf

2023/2854 RO cercato: 'comisia' . Output generated live by software developed by IusOnDemand srl

expand index comisia:

whereas comisia:

definitions:

cloud tag:

and the number of total unique words without stopwords is: 1723

Articolul 9

Compensație pentru punerea de date la dispoziție

(1) Orice compensație convenită între un deținător de date și un destinatar al datelor pentru punerea de date la dispoziție în relațiile dintre întreprinderi trebuie să fie nediscriminatorie și rezonabilă și poate include o marjă.

(2) Atunci când convin asupra oricărei compensații, deținătorul de date și destinatarul datelor iau în considerare în special:

(a)	costurile suportate pentru punerea la dispoziție a datelor, inclusiv, în special, costurile necesare pentru formatarea datelor, diseminarea prin mijloace electronice și stocarea acestora;

(b)	investițiile în colectarea și producerea de date, după caz, luând în considerare dacă alte părți au contribuit la obținerea, generarea sau colectarea datelor în cauză.

(3) Compensația menționată la alineatul (1) poate varia, de asemenea, în funcție de volumul, formatul sau natura datelor.

(4) În cazul în care destinatarul datelor este o IMM sau o organizație de cercetare fără scop lucrativ și în cazul în care un astfel de destinatar de date nu are întreprinderi partenere sau întreprinderi afiliate care nu se califică drept IMM-uri, nicio compensație convenită nu depășește costurile menționate la alineatul (2) litera (a).

(5) comisia adoptă orientări privind calcularea compensației rezonabile, ținând seama de avizul Comitetului european pentru inovare în domeniul datelor (EDIB) menționat la articolul 42.

(6) Prezentul articol nu împiedică alte acte legislative ale Uniunii sau ale legislației naționale adoptate în conformitate cu dreptul Uniunii să excludă compensațiile pentru punerea la dispoziție a datelor sau prevederea unei compensații mai mici.

(7) Deținătorul de date trebuie să furnizeze destinatarului datelor informații suficient de detaliate cu privire la baza de calculare a compensației, astfel încât destinatarul datelor să poată evalua dacă sunt îndeplinite cerințele de la alineatele (1)-(4).

Articolul 10

Soluționarea litigiilor

(1) Utilizatorii, deținătorii de date și destinatarii datelor au acces la un organism de soluționare a litigiilor, certificat în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol, pentru a soluționa litigii în temeiul articolului 4 alineatele (3) și (9) și al articolului 5 alineatul (12), precum și litigii în legătură cu clauzele și condițiile echitabile, rezonabile și nediscriminatorii de punere la dispoziție a datelor și cu modul transparent de punere la dispoziție a datelor, în conformitate cu prezentul capitol și cu capitolul IV.

(2) Organismele de soluționare a litigiilor aduc taxele sau mecanismele utilizate pentru stabilirea taxelor la cunoștința părților în cauză înainte ca părțile respective să solicite emiterea unei decizii.

(3) În ceea ce privește litigiile pentru care a fost sesizat organismul de soluționare a litigiilor în temeiul articolului 4 alineatele (3) și (9) și al articolului 5 alineatul (12), în cazul în care organismul de soluționare a litigiilor decide în cadrul unui litigiu în favoarea utilizatorului sau a destinatarului datelor, deținătorul de date suportă toate taxele percepute de organismul de soluționare a litigiilor și rambursează utilizatorului sau destinatarului respectiv orice alte cheltuieli rezonabile pe care le-a suportat în legătură cu soluționarea litigiului. În cazul în care organismul de soluționare a litigiilor decide în cadrul unui litigiu în favoarea deținătorului de date, utilizatorul sau destinatarul datelor nu are obligația de a rambursa eventualele taxe sau alte cheltuieli pe care deținătorul de date le-a plătit sau pe care urmează să le plătească în legătură cu soluționarea litigiului, cu excepția cazului în care organismul de soluționare a litigiilor constată că utilizatorul sau destinatarul datelor a acționat în mod evident cu rea-credință.

(4) Clienții și furnizorii de servicii de prelucrare a datelor au acces la un organism de soluționare a litigiilor, certificat în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol, pentru a soluționa litigiile legate de încălcarea drepturilor clienților și a obligațiilor furnizorilor de servicii de prelucrare a datelor, în conformitate cu articolele 23-31.

(5) Statul membru în care este stabilit organismul de soluționare a litigiilor certifică organismul, la cererea organismului respectiv, în cazul în care acesta a demonstrat că îndeplinește toate condițiile următoare:

(a)	este imparțial și independent și emite decizii în conformitate cu norme de procedură clare, nediscriminatorii și echitabile;

(b)

dispune de cunoștințele de specialitate necesare, în special privind clauzele și condițiile echitabile, rezonabile și nediscriminatorii, inclusiv privind compensațiile, și privind punerea la dispoziție a datelor într-un mod transparent, ceea ce îi permite să stabilească în mod eficace clauzele și condițiile respective;

(c)	este ușor de accesat prin intermediul tehnologiei comunicațiilor electronice;

(d)	are capacitatea de a adopta decizii într-un mod rapid, eficace și eficient din punctul de vedere al costurilor în cel puțin o limbă oficială a Uniunii.

(6) Organismele de soluționare a litigiilor certificate sunt notificate Comisiei de către statele membre în conformitate cu alineatul (5). comisia publică pe un site specializat o listă a organismelor respective, pe care o actualizează în permanență.

(7) Un organism de soluționare a litigiilor refuză să trateze o cerere de soluționare a unui litigiu dacă pentru același litigiu s-a introdus deja o cerere în fața altui organism de soluționare a litigiilor ori a unei instanțe judecătorești sau a unui tribunal dintr-un stat membru.

(8) Un organism de soluționare a litigiilor acordă părților, într-un termen rezonabil, posibilitatea de a-și exprima punctele de vedere asupra chestiunilor pe care părțile respective le-au introdus în fața organismului respectiv. În contextul respectiv, fiecare parte la un litigiu primește concluziile celeilalte părți la litigiu și eventualele declarații ale experților. Părților li se oferă posibilitatea de a prezenta observații cu privire la cererile și declarațiile respective.

(9) Un organism de soluționare a litigiilor adoptă o decizie cu privire la chestiunea pentru care a fost sesizat în termen de cel mult 90 de zile de la data primirii unei cereri în temeiul alineatelor (1) și (4). Decizia respectivă este scrisă sau pe un suport durabil și este însoțită de o expunere de motive.

(10) Organismele de soluționare a litigiilor întocmesc și pun la dispoziția publicului rapoartele lor anuale de activitate. Fiecare astfel de raport anual include, în special, următoarele informații:

(a)	rezultatele agregate ale litigiilor;

(b)	timpul mediu necesar pentru soluționarea litigiilor;

(c)	motivele cele mai frecvente ale litigiilor.

(11) Pentru facilitarea schimbului de informații și de bune practici, un organism de soluționare a litigiilor poate decide să includă recomandări în raportul menționat la alineatul (10) privind modul în care pot fi evitate sau soluționate problemele.

(12) Decizia unui organism de soluționare a litigiilor este obligatorie pentru părți numai dacă părțile și-au dat consimțământul explicit cu privire la caracterul său obligatoriu înainte de începerea procedurii de soluționare a litigiilor.

(13) Prezentul articol nu aduce atingere dreptului părților de a introduce o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești sau a unui tribunal dintr-un stat membru.

Articolul 14

Obligația de a pune date la dispoziție pe baza unei nevoi excepționale

În cazul în care un organism din sectorul public, comisia, Banca Centrală Europeană sau un organ al Uniunii demonstrează o nevoie excepțională, astfel cum se prevede la articolul 15, de a utiliza anumite date, inclusiv metadatele relevante necesare pentru interpretarea și utilizarea datelor respective, pentru a-și îndeplini sarcinile statutare în interes public, deținătorii de date care sunt persoane juridice, altele decât organismele din sectorul public, care dețin datele respective le pun la dispoziție în urma unei cereri motivate în mod corespunzător.

Articolul 15

Nevoia excepțională de utilizare a datelor

(1) O nevoie excepțională de utilizare a anumitor date în sensul prezentului capitol este limitată ca timp și domeniu de aplicare și se consideră că există numai în oricare dintre următoarele circumstanțe:

(a)

în cazul în care datele solicitate sunt necesare pentru a răspunde unei situații de urgență, iar organismul din sectorul public, comisia, Banca Centrală Europeană sau organul Uniunii nu este în măsură să obțină astfel de date prin mijloace alternative în timp util și în mod eficace, în condiții echivalente;

(b)

în circumstanțe care nu intră sub incidența literei (a) și numai în ceea ce privește datele fără caracter personal, în cazul în care:

(i)

un organism din sectorul public, comisia, Banca Centrală Europeană sau un organ al Uniunii acționează în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern și a identificat date specifice, a căror lipsă îl împiedică să îndeplinească o sarcină specifică de interes public, care a fost prevăzută în mod explicit de lege, cum ar fi producerea de statistici oficiale sau atenuarea unei situații de urgență sau redresarea în urma unei astfel de situații de urgență; și

(ii)

organismul din sectorul public, comisia, Banca Centrală Europeană sau organul Uniunii a epuizat toate celelalte mijloace de care dispune pentru a obține astfel de date, inclusiv achiziționarea de date de pe piață prin oferirea tarifelor de piață sau bazându-se pe obligațiile existente de a pune date la dispoziție sau prin adoptarea de noi măsuri legislative care ar putea asigura disponibilitatea în timp util a datelor.

(2) Alineatul (1) litera (b) nu se aplică microîntreprinderilor și întreprinderilor mici.

(3) Obligația de a demonstra că organismul din sectorul public nu a fost în măsură să obțină date fără caracter personal prin achiziționarea acestora de pe piață nu se aplică în cazul în care sarcina specifică de interes public este producerea de statistici oficiale și în cazul în care achiziționarea de astfel de date nu este permisă de dreptul intern.

Articolul 17

Cereri de punere la dispoziție de date

(1) Când solicită date în temeiul articolului 14, un organism din sectorul public, comisia, Banca Centrală Europeană ori un organ al Uniunii:

(a)	specifică datele solicitate, inclusiv metadatele relevante necesare pentru interpretarea și utilizarea datelor respective;

(b)	demonstrează că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru existența unei nevoi excepționale menționate la articolul 15 în scopul pentru care sunt solicitate datele;

(c)

explică scopul cererii, utilizarea preconizată a datelor solicitate, inclusiv, dacă este cazul, de către un terț în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol, durata utilizării respective și, după caz, modul în care prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie să răspundă nevoii excepționale;

(d)	precizează, dacă este posibil, momentul în care se preconizează că datele vor fi șterse de către toate părțile care au acces la acestea;

(e)	justifică alegerea deținătorului de date căruia îi este adresată cererea;

(f)	menționează orice alte organisme din sectorul public sau comisia, Banca Centrală Europeană sau organele Uniunii și terții cu care se intenționează partajarea datelor solicitate;

(g)

în cazul în care se solicită date cu caracter personal, specifică orice măsuri tehnice și organizatorice care sunt necesare și proporționale pentru punerea în aplicare a principiilor de protecție a datelor și a garanțiilor necesare, cum ar fi pseudonimizarea, și dacă anonimizarea poate fi aplicată de către deținătorul de date înainte de a pune la dispoziție datele;

(h)	precizează dispoziția legală care atribuie organismului din sectorul public solicitant, Comisiei, Băncii Centrale Europene sau organului Uniunii sarcina specifică de interes public relevantă pentru solicitarea datelor;

(i)	precizează termenul până la care datele urmează să fie puse la dispoziție și termenul menționat la articolul 18 alineatul (2) până la care deținătorul datelor poate să respingă sau să solicite modificarea cererii;

(j)	depun toate eforturile pentru a evita ca respectarea solicitării de date să conducă la răspunderea deținătorilor de date pentru încălcarea dreptului Uniunii sau a dreptului intern.

(2) O cerere de date introdusă în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol trebuie:

(a)	să fie formulată în scris și exprimată într-un limbaj clar, concis și simplu, ușor de înțeles de către deținătorul datelor;

(b)	să precizeze tipul de date solicitate și să corespundă datelor pe care deținătorul de date le controlează la momentul cererii;

(c)	să fie proporțională cu nevoia excepțională și justificată în mod corespunzător în ceea ce privește granularitatea și volumul datelor solicitate și frecvența accesului la datele solicitate;

(d)	să respecte obiectivele legitime ale deținătorului datelor, angajându-se să asigure protecția secretelor comerciale în conformitate cu articolul 19 alineatul (3), precum și costurile și eforturile necesare pentru punerea la dispoziție a datelor;

(e)

să se refere la date fără caracter personal și numai dacă se demonstrează că acest lucru este insuficient pentru a răspunde nevoii excepționale de utilizare a datelor, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) litera (a), să solicite date cu caracter personal în formă pseudonimizată și să stabilească măsurile tehnice și organizatorice care urmează să fie luate pentru a proteja datele;

(f)	să informeze deținătorul datelor cu privire la sancțiunile care urmează să fie impuse în temeiul articolului 40 de către autoritatea competentă desemnată în temeiul articolului 37 în cazul nerespectării cererii;

(g)

în cazul în care cererea este introdusă de un organism din sectorul public, să fie transmisă coordonatorului de date menționat la articolul 37 al statului membru în care este stabilit organismul din sectorul public solicitant, care pune cererea la dispoziția publicului online, fără întârzieri nejustificate, cu excepția cazului în care coordonatorul de date consideră că o astfel de publicare ar crea un risc pentru siguranța publică;

(h)	în cazul în care cererea este introdusă de Comisie, Banca Centrală Europeană sau un organ al Uniunii, să fie pusă la dispoziție online fără întârzieri nejustificate;

(i)	în cazul în care se solicită date cu caracter personal, să fie notificată fără întârzieri nejustificate autorității de supraveghere responsabile cu monitorizarea aplicării Regulamentului (UE) 2016/679 din statul membru în care este stabilit organismul din sectorul public.

Banca Centrală Europeană și organele Uniunii informează comisia cu privire la cererile lor.

(3) Un organism din sectorul public, comisia, Banca Centrală Europeană ori un organ al Uniunii nu pun la dispoziție datele obținute în temeiul prezentului capitol în vederea reutilizării, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2022/868 sau la articolul 2 punctul 11 din Directiva (UE) 2019/1024. Regulamentul (UE) 2022/868 și Directiva (UE) 2019/1024 nu se aplică în cazul datelor deținute de organisme din sectorul public și obținute în temeiul prezentului capitol.

(4) Alineatul (3) de la prezentul articol nu împiedică un organism din sectorul public, comisia, Banca Centrală Europeană ori un organ al Uniunii să facă schimb de date obținute în temeiul prezentului capitol cu alt organism din sectorul public sau cu comisia, cu Banca Centrală Europeană ori cu un organ al Uniunii, cu scopul îndeplinirii sarcinilor menționate la articolul 15, astfel cum se specifică în cerere în conformitate cu alineatul (1) litera (f) de la prezentul articol, sau să pună datele la dispoziția unui terț în cazul în care a delegat, prin intermediul unui acord accesibil publicului, sarcina de efectuare a inspecțiilor tehnice sau alte funcții către respectivul terț. Obligațiile care revin organismelor din sectorul public în temeiul articolului 19, în special garanțiile de păstrare a confidențialității secretelor comerciale, se aplică și acestor terți. În cazul în care transmite sau pune la dispoziție date în temeiul prezentului alineat, organismul din sectorul public ori comisia, Banca Centrală Europeană ori un organ Uniunii notifică acest lucru deținătorului de date de la care au fost primite datele, fără întârzieri nejustificate.

(5) În cazul în care deținătorul de date consideră că drepturile sale în temeiul prezentului capitol au fost încălcate prin transmiterea sau punerea la dispoziție a datelor, acesta poate depune o plângere la autoritatea competentă desemnată în temeiul articolului 37 din statul membru în care este stabilit deținătorul de date.

(6) comisia elaborează un model pentru cererile depuse în temeiul prezentului articol.

Articolul 18

Îndeplinirea cererilor de date

(1) Un deținător de date care primește o cerere de a pune la dispoziție date în temeiul prezentului capitol pune datele, fără întârzieri nejustificate, la dispoziția organismului din sectorul public, a Comisiei, Băncii Centrale Europene ori a organului Uniunii care a introdus cererea, ținând seama de măsurile tehnice, organizatorice și juridice necesare.

(2) Fără a aduce atingere nevoilor specifice în ceea ce privește disponibilitatea datelor definite în dreptul Uniunii sau în dreptul intern, un deținător de date poate să respingă cererea sau să solicite modificarea unei cereri de a pune la dispoziție date în temeiul prezentului capitol fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, nu mai târziu de cinci zile lucrătoare de la primirea unei cereri de date necesare pentru răspunsul la o situație de urgență și fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, nu mai târziu de 30 de zile lucrătoare de la primirea unei astfel de cereri în alte cazuri de nevoie excepțională, din oricare dintre următoarele motive:

(a)	deținătorul de date nu are control asupra datelor solicitate;

(b)	o cerere similară în același scop a fost introdusă anterior de un alt organism din sectorul public sau de Comisie, de Banca Centrală Europeană ori de un organ al Uniunii, iar deținătorul de date nu a fost notificat cu privire la ștergerea datelor în temeiul articolului 19 alineatul (1) litera (c);

(c)	cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 17 alineatele (1) și (2).

(3) Dacă decide să respingă cererea sau să solicite modificarea acesteia în conformitate cu alineatul (2) litera (b), deținătorul datelor face cunoscută identitatea organismului din sectorul public, a Comisiei, a Băncii Centrale Europene ori a organului Uniunii care a introdus anterior o cerere în același scop.

(4) În cazul în care datele solicitate includ date cu caracter personal, deținătorul de date anonimizează în mod corespunzător datele, cu excepția cazului în care respectarea cererii de punere a datelor la dispoziția unui organism din sectorul public, a Comisiei, a Băncii Centrale Europene sau a unui organ al Uniunii impune divulgarea de date cu caracter personal. În aceste cazuri, deținătorul de date pseudonimizează datele.

(5) În cazul în care organismul din sectorul public, comisia, Banca Centrală Europeană ori organul Uniunii dorește să conteste refuzul unui deținător de date de a furniza datele solicitate sau în cazul în care deținătorul de date dorește să conteste cererea, iar chestiunea nu poate fi soluționată printr-o modificare adecvată a cererii, este sesizată autoritatea competentă desemnată în temeiul articolului 37 din statul membru în care este stabilit deținătorul de date cu privire la chestiunea în cauză.

Articolul 19

Obligațiile organismelor din sectorul public, ale Comisiei, ale Băncii Centrale Europene și ale organelor Uniunii

(1) Un organism din sectorul public, comisia, Banca Centrală Europeană ori un organ al Uniunii care primește date în urma unei cereri introduse în temeiul articolului 14:

(a)	nu utilizează datele într-un mod incompatibil cu scopul pentru care au fost solicitate;

(b)	a pus în aplicare măsuri tehnice și organizatorice care să păstreze confidențialitatea și integritatea datelor solicitate și securitatea transferurilor de date, în special a datelor cu caracter personal, și protejează drepturile și libertățile persoanelor vizate;

(c)

șterge datele de îndată ce acestea nu mai sunt necesare pentru scopul declarat și informează deținătorul de date și persoanele fizice sau organizațiile care au primit datele în temeiul articolului 21 alineatul (1), fără întârzieri nejustificate, că datele au fost șterse, cu excepția cazului în care este necesară arhivarea datelor în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern privind accesul public la documente în contextul obligațiilor de transparență.

(2) Un organism din sectorul public, comisia, Banca Centrală Europeană, un organ al Uniunii sau un terț care primește date în temeiul prezentului capitol:

(a)

nu utilizează datele sau informațiile despre situația economică, activele și metodele de producție sau de operare ale deținătorului de date pentru a dezvolta sau a îmbunătăți un produs conectat sau un serviciu conex care concurează cu produsul conectat sau cu serviciul conex al deținătorului de date;

(b)	nu partajează datele cu un alt terț în oricare dintre scopurile menționate la litera (a).

(3) Divulgarea de secrete comerciale către un organism din sectorul public, către Comisie, Banca Centrală Europeană ori un organ al Uniunii este obligatorie numai dacă ea este strict necesară pentru atingerea scopului unei cereri depuse în temeiul articolului 15. Într-un astfel de caz, deținătorul datelor sau, atunci când aceștia nu sunt aceeași persoană, deținătorul secretului comercial identifică datele care sunt protejate ca secrete comerciale, inclusiv în metadatele relevante. Organismul din sectorul public, comisia, Banca Centrală Europeană ori organul Uniunii iau, înainte de divulgarea secretelor comerciale, toate măsurile tehnice și organizatorice necesare și adecvate pentru a păstra confidențialitatea secretelor comerciale, inclusiv, după caz, utilizarea de modele de clauze contractuale, de standarde tehnice și aplicarea codurilor de conduită.

(4) Un organism din sectorul public, comisia, Banca Centrală Europeană sau un organ al Uniunii este responsabil de securitatea datelor pe care le primește.

Articolul 20

Compensație în cazuri de nevoie excepțională

(1) Deținătorii de date, alții decât microîntreprinderile și întreprinderile mici, pun la dispoziție în mod gratuit datele necesare pentru a răspunde unei situații de urgență în temeiul articolului 15 alineatul (1) litera (a). Organismul din sectorul public, comisia, Banca Centrală Europeană sau organul Uniunii care a primit date îi acordă recunoaștere publică deținătorului de date dacă acesta o solicită.

(2) Deținătorul de date are dreptul la o compensație corectă pentru punerea la dispoziție a datelor în conformitate cu o cerere introdusă în temeiul articolului 15 alineatul (1) litera (b). O astfel de compensație acoperă costurile tehnice și organizatorice suportate pentru îndeplinirea cererii, inclusiv, după caz, costurile anonimizării, pseudonimizării, agregării și ale adaptării tehnice și o marjă rezonabilă. La cererea organismului din sectorul public, a Comisiei, a Băncii Centrale Europene ori a organului Uniunii, deținătorul de date furnizează informații cu privire la baza de calculare a costurilor și a marjei rezonabile.

(3) Alineatul (2) se aplică, de asemenea, în cazul în care o microîntreprindere și întreprindere mică solicită compensații pentru punerea la dispoziție a datelor.

(4) Deținătorii de date nu au dreptul la compensații pentru punerea la dispoziție a datelor în conformitate cu o cerere depusă în temeiul articolului 15 alineatul (1) litera (b), în cazul în care sarcina specifică de interes public este producerea de statistici oficiale și în cazul în care achiziționarea de date nu este permisă de dreptul intern. Statele membre informează comisia în cazul în care dreptul intern nu permite achiziționarea de date pentru producerea de statistici oficiale.

(5) În cazul în care organismul din sectorul public, comisia, Banca Centrală Europeană sau organul Uniunii nu sunt de acord cu nivelul compensației solicitate de deținătorul de date, acestea pot depune o plângere la autoritatea competentă desemnată în temeiul articolului 37 din statul membru în care este stabilit deținătorul de date.

Articolul 21

Partajarea datelor obținute în contextul unei nevoi excepționale cu organizații de cercetare sau organisme statistice

(1) Un organism din sectorul public, comisia, Banca Centrală Europeană sau un organ al Uniunii au dreptul de a partaja datele primite în temeiul prezentului capitol:

(a)	cu persoane fizice sau organizații care desfășoară activități de cercetare științifică sau de analiză compatibile cu scopul pentru care au fost solicitate datele; sau

(b)	cu institute naționale de statistică sau la cererea Eurostat pentru producerea de statistici oficiale;

(2) Persoanele fizice sau organizațiile care primesc datele în temeiul alineatului (1) trebuie să acționeze fără scop lucrativ sau în contextul unei misiuni de interes public recunoscute în dreptul Uniunii sau în dreptul intern. Nu sunt incluse organizațiile asupra cărora întreprinderile comerciale au o influență semnificativă, ceea ce ar putea conduce la un acces preferențial la rezultatele cercetării.

(3) Persoanele fizice sau organizațiile care primesc datele în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol respectă aceleași obligații care sunt aplicabile organelor din sectorul public, Comisiei, Băncii Centrale Europene sau organelor Uniunii în temeiul articolului 17 alineatul (3) și al articolului 19.

(4) În pofida articolului 19 alineatul (1) litera (c), persoanele fizice sau organizațiile care primesc datele în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol pot păstra datele primite în scopul pentru care au fost solicitate timp de până la șase luni de la ștergerea datelor de către organele din sectorul public, Comisie, Banca Centrală Europeană și organele Uniunii.

(5) În cazul în care un organ din sectorul public, comisia, Banca Centrală Europeană sau un organ al Uniunii intenționează să transmită sau să pună la dispoziție date în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, acesta notifică fără întârzieri nejustificate deținătorului de date de la care au fost primite datele, precizând identitatea și datele de contact ale organizației sau ale persoanei care primește datele, scopul transmiterii sau punerii la dispoziție a datelor, perioada în care datele urmează să fie utilizate și măsurile tehnice de protecție și organizatorice luate, inclusiv în cazul în care sunt implicate date cu caracter personal sau secrete comerciale. În cazul în care deținătorul de date nu este de acord cu transmiterea sau punerea la dispoziție a datelor, acesta poate depune o plângere la autoritatea competentă desemnată în temeiul articolului 37 din statul membru în care este stabilit deținătorul de date.

Articolul 22

Asistență reciprocă și cooperare transfrontalieră

(1) Organismele din sectorul public, comisia, Banca Centrală Europeană și organele Uniunii cooperează și se asistă reciproc pentru a pune în aplicare prezentul capitol în mod consecvent.

(2) Datele care fac obiectul unui schimb realizat atunci când se solicită și se furnizează asistență în temeiul alineatului (1) nu se utilizează într-un mod care este incompatibil cu scopul în care au fost solicitate.

(3) În cazul în care un organism din sectorul public intenționează să solicite date de la un deținător de date stabilit în alt stat membru, organismul respectiv notifică mai întâi intenția în chestiune autorității competente desemnate în temeiul articolului 37 din respectivul stat membru. Această cerință se aplică și în cazul cererilor introduse de Comisie, de Banca Centrală Europeană și de organele Uniunii. Cererea este examinată de către autoritatea competentă a statului membru în care este stabilit deținătorul de date.

(4) După examinarea cererii ținând seama de cerințele stabilite la articolul 17, autoritatea competentă relevantă întreprinde, fără întârzieri nejustificate, una dintre următoarele acțiuni:

(a)

transmite cererea deținătorului de date și, dacă este cazul, avizează organismul din sectorul public solicitant, comisia, Banca Centrală Europeană sau organul Uniunii dacă este necesar sau nu să coopereze cu organismele din sectorul public din statul membru în care este stabilit deținătorul de date, cu scopul de a reduce sarcina administrativă pe care o suportă deținătorul de date pentru a asigura respectarea cererii;

(b)	respinge cererea pe motive bine întemeiate, în conformitate cu prezentul capitol.

Organismul din sectorul public solicitant, comisia, Banca Centrală Europeană și organul Uniunii țin seama de avizul și motivele prezentate de autoritatea competentă relevantă în temeiul primului paragraf înainte de a întreprinde acțiuni suplimentare cum ar fi redepunerea cererii, după caz.

CAPITOLUL VI

TRECEREA DE LA UN SERVICIU DE PRELUCRARE A DATELOR LA ALTUL

Articolul 29

Eliminarea treptată a taxelor de trecere la alt furnizor

(1) Începând cu 12 ianuarie 2027, furnizorii de servicii de prelucrare a datelor nu impun clientului, pentru procesul de trecere la alt furnizor, niciun fel de taxe de trecere la alt furnizor.

(2) De la 11 ianuarie 2024 până la 12 ianuarie 2027, furnizorii de servicii de prelucrare a datelor pot să impună clientului, pentru procesul de trecere la alt furnizor, taxe reduse de trecere la alt furnizor.

(3) Taxele reduse de trecere la alt furnizor menționate la alineatul (2) nu pot depăși costurile pe care le suportă furnizorul de servicii de prelucrare a datelor și care sunt direct legate de procesul în cauză de trecere la alt furnizor.

(4) Înainte de a încheia un contract cu un client, furnizorii de servicii de prelucrare a datelor pun la dispoziția clientului potențial informații clare cu privire la taxele standard pentru furnizarea serviciilor și la penalizările pentru reziliere anticipată care ar putea fi impuse, precum și cu privire la taxele reduse de trecere la alt furnizor, care ar putea fi impuse în intervalul de timp menționat la alineatul (2).

(5) Unde este cazul, furnizorii de servicii de prelucrare a datelor pun la dispoziția clientului informații cu privire la serviciile de prelucrare a datelor care implică o mare complexitate sau costuri ridicate în caz de trecere la alt furnizor ori pentru care este imposibil să se treacă la alt furnizor fără intervenții semnificative asupra arhitecturii datelor, activelor digitale sau serviciilor.

(6) Unde este cazul, furnizorii de servicii de prelucrare a datelor pun informațiile menționate la alineatele (4) și (5) la dispoziția clienților într-o secțiune a site-ului lor web rezervată acestui scop sau prin orice alt mod ușor accesibil.

(7) comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 45, acte delegate de completare a prezentului regulament în vederea instituirii unui mecanism de monitorizare prin care comisia să monitorizeze taxele de trecere la alt furnizor impuse de furnizorii de servicii de prelucrare a datelor de pe piață, pentru a se asigura că eliminarea și reducerea taxelor de trecere la alt furnizor, în temeiul alineatelor (1) și (2) de la prezentul articol, se realizează în termenele stabilite la alineatele respective.

Articolul 32

Accesul administrațiilor publice și transferul la nivel internațional

(1) Fără a aduce atingere alineatului (2) sau (3), furnizorii de servicii de prelucrare a datelor iau toate măsurile tehnice, organizatorice și juridice adecvate, inclusiv de ordin contractual, pentru a împiedica transferul internațional de date fără caracter personal deținute în Uniune și accesul la astfel de date al administrațiilor publice ale țărilor terțe, în cazul în care un astfel de transfer sau acces ar crea un conflict cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern al statului membru relevant.

(2) Deciziile sau hotărârile unei instanțe judecătorești sau ale unui tribunal dintr-o țară terță și deciziile unei autorități administrative dintr-o țară terță prin care se solicită unui furnizor de servicii de prelucrare a datelor să transfere date fără caracter personal deținute în Uniune ce intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament sau să acorde acces la astfel de date sunt recunoscute sau pot fi executate sub orice formă doar dacă se bazează pe un acord internațional, cum ar fi un tratat de asistență judiciară reciprocă, în vigoare între țara terță solicitantă și Uniune sau pe orice alt asemenea acord între țara terță solicitantă și un stat membru.

(3) În absența unui acord internațional de tipul celor menționate la alineatul (2), în cazul în care un furnizor de servicii de prelucrare a datelor este destinatarul unei decizii sau al unei hotărâri a unei instanțe judecătorești sau a unui tribunal dintr-o țară terță ori al unei decizii a unei autorități administrative dintr-o țară terță care prevede transferul de date fără caracter personal deținute în Uniune și care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament sau acordarea accesului la astfel de date iar, prin respectarea unei astfel de decizii, destinatarul riscă să intre în conflict cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern al statului membru relevant, transferul către autoritatea din țara terță respectivă sau accesul acesteia la astfel de date poate avea loc numai atunci când:

(a)

sistemul țării terțe în cauză prevede obligativitatea expunerii motivelor și a proporționalității unei astfel de decizii sau hotărâri judecătorești și prevede că o astfel de decizie sau hotărâre trebuie să aibă un caracter specific, de exemplu prin demonstrarea unei legături suficiente cu anumite persoane suspectate sau cu anumite încălcări;

(b)	obiecția motivată a destinatarului este supusă controlului unei instanțe judecătorești competente sau al unui tribunal competent din țara terță; și

(c)

instanța judecătorească competentă sau tribunalul competent din țara terță care pronunță decizia sau hotărârea sau care revizuiește decizia unei autorități administrative este împuternicită, în temeiul dreptului țării terțe respective, să țină seama în mod corespunzător de interesele juridice relevante ale furnizorului de date protejate în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern al statului membru relevant.

Destinatarul deciziei sau hotărârii poate solicita avizul organismului național relevant sau al autorității competente în materie de cooperare judiciară internațională, pentru a stabili dacă condițiile prevăzute la primul paragraf sunt îndeplinite, în special atunci când consideră că decizia poate viza secrete comerciale și alte date sensibile din punct de vedere comercial, precum și conținuturi protejate de drepturi de proprietate intelectuală, ori atunci când transferul datelor poate avea drept rezultat reidentificarea acestora. Organismul național relevant sau autoritatea națională relevantă poate consulta comisia. În cazul în care destinatarul consideră că decizia sau hotărârea poate afecta interesele Uniunii sau ale statelor membre ale acesteia în materie de securitate sau apărare națională, acesta solicită avizul organismului național relevant sau al autorității naționale relevante pentru a stabili dacă datele solicitate vizează interesele Uniunii sau ale statelor membre ale acesteia în materie de securitate sau apărare națională. În cazul în care destinatarul nu primește un răspuns în termen de o lună sau în care în avizul unui astfel de organism sau al unei astfel de autorități se concluzionează că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la primul paragraf, destinatarul poate respinge cererea de transfer al datelor fără caracter personal sau de acces la acestea din motivele menționate.

EDIB, astfel cum este menționat la articolul 42, consiliază și asistă comisia în elaborarea de orientări cu privire la evaluarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la primul paragraf de la prezentul alineat.

(4) Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (2) sau (3), furnizorul de servicii de prelucrare a datelor pune la dispoziție volumul minim de date permis ca răspuns la o cerere, pe baza unei interpretări rezonabile a cererii respective de către furnizor sau de organismul național relevant sau de autoritatea națională relevantă menționată la alineatul (3) al doilea paragraf.

(5) Furnizorul de servicii de prelucrare a datelor îl informează pe client cu privire la existența unei cereri prin care o autoritate dintr-o țară terță solicită acces la datele sale, înainte de a da curs cererii respective, cu excepția cazurilor în care cererea servește unor scopuri de asigurare a respectării legii și atât timp cât acest lucru este necesar pentru a se menține eficacitatea activității de asigurare a respectării legii.

CAPITOLUL VIII

INTEROPERABILITATE

Articolul 33

Cerințe esențiale privind interoperabilitatea datelor, a mecanismelor și serviciilor de partajare a datelor, precum și a spațiilor europene comune ale datelor

(1) Participanții la spațiile de date care oferă date sau servicii de date altor participanți respectă următoarele cerințe esențiale pentru a facilita interoperabilitatea datelor, a mecanismelor și a serviciilor de partajare a datelor, precum și a spațiilor europene comune ale datelor, care sunt cadre interoperabile specifice fiecărui scop sau fiecărui sector ori transsectoriale de standarde și practici comune pentru partajarea sau prelucrarea în comun a datelor, printre altele, pentru dezvoltarea de noi produse și servicii, pentru cercetarea științifică sau pentru inițiative ale societății civile:

(a)

conținutul setului de date, restricțiile de utilizare, licențele, metodologia de colectare a datelor, calitatea datelor și incertitudinea datelor trebuie să fie descrise suficient, acolo unde este cazul într-un format care poate fi citit automat, pentru a i se permite destinatarului să găsească, să acceseze și să utilizeze datele;

(b)	structurile de date, formatele de date, vocabularele, sistemele de clasificare, taxonomiile și listele de coduri, dacă sunt disponibile, trebuie să fie descrise într-un mod accesibil publicului și coerent;

(c)

mijloacele tehnice de accesare a datelor, cum ar fi interfețele de programare a aplicațiilor, precum și condițiile de utilizare a acestora și calitatea serviciului trebuie să fie descrise suficient pentru a se permite accesarea și transmiterea automată a datelor între părți, inclusiv în mod continuu, sub formă de descărcare în masă sau în timp real, într-un format care poate fi citit automat, atunci când acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și nu afectează buna funcționare a produsului conectat;

(d)	acolo unde este cazul, trebuie puse la dispoziție mijloacele care permit interoperabilitatea instrumentelor de automatizare a executării acordurilor de partajare de date, cum ar fi contractele inteligente.

Cerințele pot avea un caracter generic sau pot viza sectoare specifice, dar ținând în același timp seama pe deplin de interconectarea lor cu cerințele care decurg din dreptul Uniunii sau din dreptul intern.

(2) comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 45 din prezentul regulament pentru a-l completa prin detalierea suplimentară a cerințelor esențiale prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol, în ceea ce privește acele cerințe care, prin natura lor, nu pot produce efectul scontat decât dacă sunt specificate mai în detaliu în acte juridice obligatorii ale Uniunii și pentru a reflecta în mod corespunzător evoluțiile tehnologice și ale pieței.

Atunci când adoptă acte delegate, comisia ține seama de avizul EDIB, în conformitate cu articolul 42 litera (c) punctul (iii).

(3) Participanții la spațiile de date care oferă date sau servicii de date altor participanți la spațiile de date ce îndeplinesc standardele armonizate sau părți ale acestora pentru care sunt publicate trimiteri în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sunt prezumați a respecta cerințele esențiale prevăzute la alineatul (1), în măsura în care cerințele respective fac obiectul unor astfel de standarde armonizate sau părți ale acestora.

(4) comisia, în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, solicită uneia sau mai multor organizații de standardizare europene să elaboreze standarde armonizate care să satisfacă cerințele esențiale prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol.

(5) comisia poate adopta, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificații comune care să acopere una sau toate cerințele esențiale prevăzute la alineatul (1), în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

comisia a solicitat, în temeiul articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, uneia sau mai multor organizații de standardizare europene să elaboreze un standard armonizat care să îndeplinească cerințele esențiale prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol și:

(i)	cererea nu a fost acceptată;

(ii)	standardele armonizate care răspund cererii respective nu sunt furnizate în termenul stabilit în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012; sau

(iii)

standardele armonizate nu se conformează solicitării; și

(b)

în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nu este publicată nicio trimitere la standarde armonizate care să acopere cerințele esențiale relevante prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, și nu se anticipează publicarea niciunei astfel de trimiteri în viitorul apropiat.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 46 alineatul (2).

(6) Înainte de a pregăti un proiect de act de punere în aplicare menționat la alineatul (5) de la prezentul articol, comisia informează comitetul menționat la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 că, în opinia sa, au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (5) de la prezentul articol.

(7) Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare menționat la alineatul (5), comisia ține seama de avizul EDIB și de avizele altor organisme sau grupuri de experți relevante și consultă în mod corespunzător toate părțile interesate relevante.

(8) Participanții la spațiile de date care oferă date sau servicii de date altor participanți la spațiile de date ce îndeplinesc specificațiile comune sau părți ale acestora stabilite de actele de punere în aplicare menționate la alineatul (5) sunt prezumați a respecta cerințele esențiale prevăzute la alineatul (1), în măsura în care cerințele respective fac obiectul unor astfel de specificații comune sau de părți ale acestora.

(9) În cazul în care un standard armonizat este adoptat de o organizație de standardizare europeană și este propus Comisiei pentru ca trimiterea la acesta să fie publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, comisia evaluează standardul armonizat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012. În cazul în care trimiterea la un standard armonizat este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, comisia abrogă actele de punere în aplicare menționate la alineatul (5) de la prezentul articol sau acele părți ale lor care vizează aceleași cerințe esențiale ca cele care fac obiectul standardului armonizat respectiv.

(10) În cazul în care un stat membru consideră că o specificație comună nu satisface în totalitate cerințele esențiale prevăzute la alineatul (1), acesta informează comisia oferind o explicație detaliată. comisia analizează respectiva explicație detaliată și, dacă este cazul, poate modifica actul de punere în aplicare prin care se stabilește specificația comună în cauză.

(11) comisia poate adopta orientări ținând seama de propunerea înaintată de EDIB, în conformitate cu articolul 30 litera (h) din Regulamentul (UE) 2022/868, care să stabilească cadre interoperabile pentru standarde și practici comune pentru funcționarea spațiilor europene comune ale datelor.

Articolul 35

Interoperabilitatea serviciilor de prelucrare a datelor

(1) Specificațiile deschise de interoperabilitate și standardele europene armonizate de interoperabilitate a serviciilor de prelucrare a datelor trebuie:

(a)	să realizeze, când este fezabil din punct de vedere tehnic, interoperabilitatea între diferite servicii de prelucrare a datelor care acoperă același tip de serviciu;

(b)	să îmbunătățească portabilitatea activelor digitale între diferite servicii de prelucrare a datelor care acoperă același tip de serviciu;

(c)	să faciliteze, când este fezabil din punct de vedere tehnic, echivalența funcțională între diferitele servicii de prelucrare a datelor menționate la articolul 30 alineatul (1) care acoperă același tip de serviciu;

(d)	să nu aibă un impact negativ asupra securității și integrității datelor și a serviciilor de prelucrare a datelor;

(e)	să fie proiectate astfel încât să permită progresele tehnice și includerea de noi funcții și inovații în domeniul serviciilor de prelucrare a datelor.

(2) Specificațiile deschise de interoperabilitate și standardele armonizate de interoperabilitate a serviciilor de prelucrare a datelor abordează în mod adecvat:

(a)	aspectele de interoperabilitate în cloud, și anume interoperabilitatea transporturilor, interoperabilitatea sintactică, interoperabilitatea datelor semantice, interoperabilitatea comportamentală și interoperabilitatea politicilor;

(b)	aspectele de portabilitate a datelor în cloud, și anume portabilitatea sintactică a datelor, portabilitatea semantică a datelor și portabilitatea politicilor de date;

(c)	aspectele de aplicații în cloud, și anume portabilitatea sintactică a aplicațiilor, portabilitatea instrucțiunilor aplicațiilor, portabilitatea metadatelor aplicațiilor, portabilitatea comportamentului aplicațiilor și portabilitatea politicilor de aplicații.

(3) Specificațiile deschise de interoperabilitate respectă anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1025/2012.

(4) După ce ia în considerare standardele internaționale și europene relevante și inițiativele de autoreglementare, comisia poate, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, să solicite uneia sau mai multor organizații de standardizare europene să elaboreze standarde armonizate care să satisfacă cerințele esențiale prevăzute la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol.

(5) comisia poate adopta, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificații comune bazate pe specificații deschise de interoperabilitate care să acopere toate cerințele esențiale prevăzute la alineatele (1) și (2).

(6) Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare menționat la alineatul (5) de la prezentul articol, comisia ține seama de opiniile autorităților competente relevante menționate la articolul 37 alineatul (5) litera (h) și de cele ale altor organisme sau grupuri de experți relevante și consultă în mod corespunzător toate părțile interesate relevante.

(7) În cazul în care un stat membru consideră că o specificație comună nu satisface în totalitate cerințele esențiale prevăzute la alineatele (1) și (2), acesta informează comisia oferind o explicație detaliată. comisia analizează respectiva explicație detaliată și, dacă este cazul, poate modifica actul de punere în aplicare prin care se stabilește specificația comună în cauză.

(8) În sensul articolului 30 alineatul (3), comisia publică, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, trimiterile la standardele armonizate și specificațiile comune pentru interoperabilitatea serviciilor de prelucrare a datelor într-un registru central de standarde al Uniunii pentru interoperabilitatea serviciilor de prelucrare a datelor.

(9) Actele de punere în aplicare menționate în prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 46 alineatul (2).

Articolul 36

Cerințe esențiale privind contractele inteligente pentru executarea acordurilor de partajare de date

(1) Vânzătorul unei aplicații care utilizează contracte inteligente sau, în absența acestuia, persoana a cărei activitate comercială, economică sau profesională presupune implementarea de contracte inteligente pentru alții în contextul executării unui acord de punere la dispoziție de date sau a unei părți a acestuia se asigură că respectivele contracte inteligente respectă următoarele cerințe esențiale:

(a)	robustețe și controlul accesului, pentru a se asigura că, prin modul în care a fost conceput, contractul inteligent oferă mecanisme de control al accesului și un grad foarte ridicat de robustețe, pentru a preveni erorile funcționale și a rezista la manipularea de către terți;

(b)

reziliere și întrerupere în siguranță, pentru a asigura existența unui mecanism care să permită încetarea executării continue a tranzacțiilor și faptul că contractul inteligent include funcții interne care să poată reseta sau instrui contractul să oprească sau să întrerupă operația, în special, pentru evitarea unor execuții accidentale viitoare;

(c)

arhivare și continuitate a datelor, pentru a se asigura că, în cazul în care un contract inteligent trebuie reziliat sau dezactivat, există posibilitatea de arhivare a datelor privind operațiile, a logicii contractului inteligent și a codului acestuia, pentru a se ține evidența operațiilor efectuate asupra datelor în trecut (posibilitatea auditării);

(d)	control al accesului, pentru a asigura faptul că un contract inteligent este protejat prin mecanisme riguroase de control al accesului la nivel de guvernanță și de contractare inteligentă; și

(e)	consecvență, pentru a asigura consecvența cu clauzele acordului de partajare de date pe care îl execută contractul inteligent.

(2) Vânzătorul unui contract inteligent sau, în absența acestuia, persoana a cărei activitate comercială, economică sau profesională presupune implementarea de contracte inteligente pentru alții în contextul executării unui acord sau a unei părți a acestuia, de punere la dispoziție de date efectuează o evaluare a conformității pentru a verifica dacă sunt îndeplinite cerințele esențiale prevăzute la alineatul (1) și, dacă respectivele cerințe sunt îndeplinite, emite o declarație de conformitate UE.

(3) Prin întocmirea declarației de conformitate UE, vânzătorul unei aplicații care utilizează contracte inteligente sau, în absența acestuia, persoana a cărei activitate comercială, economică sau profesională presupune implementarea de contracte inteligente pentru alții în contextul executării unui acord sau a unei părți a acestuia de punere la dispoziție de date răspunde pentru îndeplinirea cerințelor esențiale prevăzute la alineatul (1).

(4) Un contract inteligent care îndeplinește standardele armonizate sau părți relevante ale acestora pentru care sunt publicate trimiteri în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene este prezumat a îndeplini cerințele esențiale prevăzute la alineatul (1) în măsura în care cerințele respective fac obiectul unor astfel de standarde armonizate sau al unei părți ale acestora.

(5) comisia, în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, solicită uneia sau mai multor organizații de standardizare europene să elaboreze standarde armonizate care să satisfacă cerințele esențiale prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol.

(6) comisia poate adopta, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificații comune care să acopere una sau toate cerințele esențiale prevăzute la alineatul (1), în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

comisia a solicitat, în temeiul articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, uneia sau mai multor organizații de standardizare europene să elaboreze un standard armonizat care îndeplinește cerințele esențiale prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol și:

(i)	cererea nu a fost acceptată;

(ii)	standardele armonizate care răspund cererii respective nu sunt adoptate în termenul stabilit în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012; sau

(iii)

standardele armonizate nu se conformează solicitării; și

(b)

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 46 alineatul (2).

(7) Înainte de a pregăti un proiect de act de punere în aplicare menționat la alineatul (6) de la prezentul articol, comisia informează comitetul menționat la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 că, în opinia sa, au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (6) de la prezentul articol.

(8) Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare menționat la alineatul (6), comisia ține seama de avizul EDIB și de avizele altor organisme sau grupuri de experți relevante și consultă în mod corespunzător toate părțile interesate relevante.

(9) Vânzătorul unui contract inteligent sau, în absența acestuia, persoana a cărei activitate comercială, economică sau profesională presupune implementarea de contracte inteligente pentru alții în contextul executării unui acord sau a unei părți a acestuia de punere la dispoziție de date ce îndeplinesc specificațiile comune stabilite de actele de punere în aplicare menționate la alineatul (6) sunt prezumați a respecta cerințele esențiale prevăzute la alineatul (1), în măsura în care cerințele respective fac obiectul unor astfel de specificații comune sau de părți ale acestora.

(10) În cazul în care un standard armonizat este adoptat de o organizație de standardizare europeană și este propus Comisiei pentru ca trimiterea la acesta să fie publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, comisia evaluează standardul armonizat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012. În cazul în care trimiterea la un standard armonizat este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, comisia abrogă actele de punere în aplicare menționate la alineatul (6) de la prezentul articol sau acele părți ale lor care vizează aceleași cerințe esențiale ca cele care fac obiectul standardului armonizat respectiv.

(11) În cazul în care un stat membru consideră că o specificație comună nu satisface în totalitate cerințele esențiale prevăzute la alineatul (1), acesta informează comisia oferind o explicație detaliată. comisia analizează respectiva explicație detaliată și, dacă este cazul, poate modifica actul de punere în aplicare prin care se stabilește specificația comună în cauză.

CAPITOLUL IX

PUNEREA ÎN APLICARE ȘI ASIGURAREA RESPECTĂRII REGULAMENTULUI

Articolul 37

Autoritățile competente și coordonatorii de date

(1) Fiecare stat membru desemnează una sau mai multe autorități competente care sunt responsabile cu aplicarea și asigurarea respectării prezentului regulament (denumite în continuare „autoritățile competente”). Statele membre pot să înființeze una sau mai multe autorități noi sau să se bazeze pe autorități existente.

(2) În cazul în care un stat membru desemnează mai multe autorități competente, acesta desemnează un coordonator de date ales dintre ele pentru a facilita cooperarea între autoritățile competente și pentru a sprijini entitățile care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament cu privire la toate aspectele legate de aplicarea și asigurarea respectării acestuia. Autoritățile competente cooperează între ele în exercitarea sarcinilor și competențelor care le-au fost atribuite în temeiul alineatului (5).

(3) Autoritățile de supraveghere care sunt responsabile cu monitorizarea aplicării Regulamentului (UE) 2016/679 sunt responsabile cu monitorizarea aplicării prezentului regulament în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal. Se aplică, mutatis mutandis, capitolele VI și VII din Regulamentul (UE) 2016/679.

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor este responsabilă cu monitorizarea aplicării prezentului regulament pentru aspectele care privesc comisia, Banca Centrală Europeană și organele Uniunii. Acolo unde este cazul, se aplică, mutatis mutandis, articolul 62 din Regulamentul (UE) 2018/1725.

Sarcinile și competențele autorităților de supraveghere menționate în prezentul alineat se exercită în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal.

(4) Fără a aduce atingere alineatului (1) de la prezentul articol:

(a)	în ceea ce privește aspectele sectoriale specifice ale accesului la date și utilizării acestora care au legătură cu aplicarea prezentului regulament, se respectă competența autorităților sectoriale;

(b)	autoritatea competentă responsabilă cu aplicarea și asigurarea respectării articolelor 23-31, 34 și 35 dispune de experiență în domeniul serviciilor de date și de comunicații electronice.

(5) Statele membre se asigură că sarcinile și competențele autorităților competente sunt clar definite și includ:

(a)	promovarea competențelor digitale și a sensibilizării utilizatorilor și entităților care intră sub incidența prezentului regulament cu privire la drepturile și obligațiile care le revin în temeiul prezentului regulament;

(b)

tratarea plângerilor depuse ca urmare a unor presupuse încălcări ale prezentului regulament, inclusiv cele legate de secrete comerciale, precum și investigarea, în măsura adecvată, a obiectului plângerii și informarea cu regularitate a reclamanților, acolo unde este cazul în conformitate cu dreptul intern, cu privire la evoluția și rezultatul investigației, într-un termen rezonabil, în special dacă este necesară efectuarea unor investigații mai amănunțite sau coordonarea cu o altă autoritate competentă;

(c)	desfășurarea de investigații în chestiuni care privesc aplicarea prezentului regulament, inclusiv pe baza unor informații primite de la o altă autoritate competentă sau de la o altă autoritate publică;

(d)	impunerea de sancțiuni financiare efective, proporționale și disuasive, care pot include penalități cu titlu cominatoriu și penalități cu efect retroactiv, sau deschiderea de proceduri judiciare pentru impunerea de amenzi;

(e)	monitorizarea evoluțiilor tehnologice și comerciale relevante pentru punerea la dispoziție și utilizarea de date;

(f)

cooperarea cu autoritățile competente ale altor state membre și, unde este cazul, cu comisia sau cu EDIB, pentru asigurarea unei aplicări consecvente și eficiente a prezentului regulament, inclusiv transmiterea reciprocă a tuturor informațiilor relevante prin mijloace electronice, fără întârzieri nejustificate, inclusiv în ceea ce privește alineatul (10) de la prezentul articol;

(g)

cooperarea cu autoritățile competente relevante responsabile cu punerea în aplicare a altor acte juridice ale Uniunii sau actelor juridice naționale, inclusiv cu autoritățile competente în domeniul datelor și al serviciilor de comunicații electronice, cu autoritatea de supraveghere responsabilă cu monitorizarea aplicării Regulamentului (UE) 2016/679 sau cu autoritățile sectoriale, pentru a se asigura faptul că prezentul regulament este pus în aplicare în mod consecvent cu alte acte din dreptul Uniunii și din dreptul intern;

(h)	cooperarea cu autoritățile competente relevante pentru asigurarea aplicării articolelor 23-31, 34 și 35 în mod consecvent cu alte acte din dreptul Uniunii și cu măsurile de autoreglementare aplicabile furnizorilor de servicii de prelucrare a datelor;

(i)	asigurarea faptului că taxele de trecere la alt furnizor sunt eliminate în conformitate cu articolul 29;

(j)	examinarea cererilor de date introduse în temeiul capitolului V.

În cazul în care este desemnat, coordonatorul de date facilitează cooperarea menționată la literele (f), (g) și (h) de la primul paragraf și asistă autoritățile competente, la cererea acestora.

(6) În cazul în care este desemnat un coordonator de date, o astfel de autoritate competentă:

(a)	acționează ca punct unic de contact pentru toate aspectele legate de aplicarea prezentului regulament;

(b)

asigură disponibilitatea publică online a cererilor de punere la dispoziție a datelor introduse de organismele din sectorul public în cazul unei nevoi excepționale în temeiul capitolului V și promovează acordurile voluntare de partajare de date între organismele din sectorul public și deținătorii de date;

(c)	informează anual comisia cu privire la refuzurile notificate în temeiul articolului 4 alineatele (2) și (8) și al articolului 5 alineatul (11).

(7) Statele membre notifică Comisiei denumirile autorităților competente, sarcinile și competențele acestora și, când este cazul, denumirea coordonatorului de date. comisia ține un registru public al acestor autorități.

(8) Când își îndeplinesc sarcinile și își exercită competențele în conformitate cu prezentul regulament, autoritățile competente rămân imparțiale și nesupuse niciunei influențe externe, directe sau indirecte, și nici nu solicită, nici nu acceptă instrucțiuni referitoare la cazuri individuale de la nicio altă autoritate publică sau parte privată.

(9) Statele membre se asigură că autorităților competente li se pun la dispoziție suficiente resurse umane și tehnice și că dispun de expertiza relevantă pentru îndeplinirea cu eficacitate a sarcinilor ce le revin în conformitate cu prezentul regulament.

(10) Entitățile care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament se supun competenței statului membru în care este stabilită entitatea. În cazul în care entitatea are sedii în mai multe state membre, se consideră că aceasta intră în sfera de competență a statului membru în care își are sediul principal, și anume locul unde entitatea își are sediul central sau sediul social și de unde se exercită principalele funcții financiare și controlul operațional.

(11) Orice entitate care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament și care pune la dispoziție produse conectate sau oferă servicii în Uniune fără a fi stabilită în Uniune desemnează un reprezentant legal într-unul dintre statele membre.

(12) În scopul asigurării respectării prezentului regulament, o entitate care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament și care pune la dispoziție produse conectate sau oferă servicii în Uniune împuternicește un reprezentant legal, care să comunice cu autoritățile competente în plus față de entitate sau în locul acesteia cu privire la toate aspectele legate de respectiva entitate. Reprezentantul legal respectiv cooperează cu autoritățile competente și le demonstrează în mod exhaustiv, la cerere, acțiunile întreprinse și dispozițiile stabilite de entitatea care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament și care pune la dispoziție produse conectate sau oferă servicii în Uniune pentru a asigura respectarea prezentului regulament.

(13) Se consideră că o entitate care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament și care pune la dispoziție produse conectate sau oferă servicii în Uniune se află în competența statului membru în care este situat reprezentantul său legal. Desemnarea unui reprezentant legal de către o astfel de entitate nu aduce atingere răspunderii entității respective și nici acțiunilor în justiție care ar putea fi introduse împotriva acesteia. Înainte ca o entitate să desemneze un reprezentant legal în conformitate cu prezentul articol, aceasta se află în sfera de competență a tuturor statelor membre, după caz, în vederea asigurării aplicării și respectării prezentului regulament. Orice autoritate competentă își poate exercita competența, inclusiv prin impunerea de sancțiuni efective, proporționale și disuasive, cu condiția ca entitatea să nu facă obiectul unor proceduri de aplicare a legii inițiate de o altă autoritate competentă, în temeiul prezentului regulament, cu privire la aceleași fapte.

(14) Autoritățile competente pot solicita utilizatorilor, deținătorilor de date sau destinatarilor datelor ori reprezentanților lor legali care se află în sfera de competență a statului lor membru toate informațiile necesare pentru verificarea respectării prezentului regulament. Orice cerere de informații este proporțională cu îndeplinirea sarcinii aferente și se motivează.

(15) În cazul în care o autoritate competentă dintr-un stat membru solicită asistență sau măsuri de asigurare a respectării legii din partea unei autorități competente dintr-un alt stat membru, aceasta introduce o cerere motivată. La primirea unei astfel de cereri, autoritatea competentă furnizează un răspuns, fără întârzieri nejustificate, prezentând în detaliu măsurile care au fost întreprinse sau care urmează să fie întreprinse.

(16) Autoritățile competente respectă principiul confidențialității și pe cel al secretului profesional și comercial și protejează datele cu caracter personal în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern. Orice informație transmisă în contextul unei solicitări de asistență și furnizată în temeiul prezentului articol se utilizează numai în scopul pentru care a fost solicitată.

Articolul 40

Sancțiuni

(1) Statele membre adoptă normele privind sancțiunile care se aplică în cazul nerespectării prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile trebuie să fie efective, proporționale și disuasive.

(2) Statele membre notifică Comisiei normele și măsurile respective până la 12 septembrie 2025 și îi comunică acesteia, fără întârziere, orice modificare ulterioară a respectivelor norme și măsuri. comisia ține un registru public ușor accesibil al acestor măsuri și îl actualizează periodic.

(3) Statele membre țin seama de recomandările EDIB și de următoarele criterii neexhaustive atunci când impun sancțiuni pentru încălcarea prezentului regulament:

(a)	natura, gravitatea, amploarea și durata încălcării;

(b)	orice acțiune întreprinsă de autorul încălcării pentru a atenua sau a remedia prejudiciul cauzat de încălcare;

(c)	eventuale încălcări anterioare comise de către autorul încălcării;

(d)	beneficiile financiare obținute sau pierderile evitate de autorul încălcării ca urmare a încălcării, în măsura în care aceste beneficii sau pierderi pot fi stabilite în mod fiabil;

(e)	orice alt factor agravant sau atenuant aplicabil circumstanțelor cazului;

(f)	cifra de afaceri anuală realizată de autorul încălcării în Uniune, în exercițiul financiar precedent.

(4) Pentru încălcările obligațiilor stabilite în capitolele II, III și V din prezentul regulament, autoritățile de supraveghere responsabile de monitorizarea aplicării Regulamentului (UE) 2016/679 pot impune, în limitele domeniului lor de competență, amenzi administrative în conformitate cu articolul 83 din Regulamentul (UE) 2016/679 până la concurența sumei menționate la articolul 83 alineatul (5) din regulamentul respectiv.

(5) Pentru încălcările obligațiilor stabilite în capitolul V din prezentul regulament, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor poate impune, în limitele domeniului său de competență, amenzi administrative în conformitate cu articolul 66 din Regulamentul (UE) 2018/1725 până la concurența sumei menționate la articolul 66 alineatul (3) din regulamentul respectiv.

Articolul 41

Modele de clauze contractuale și clauze contractuale standard

comisia elaborează și recomandă, înainte de 12 septembrie 2025, modele de clauze contractuale fără caracter obligatoriu cu privire la accesul la date și la utilizarea acestora, inclusiv clauze vizând compensația rezonabilă și protejarea secretelor comerciale, precum și clauze contractuale standard fără caracter obligatoriu pentru contractele de cloud computing, pentru a ajuta părțile să redacteze și să negocieze contracte care să conțină drepturi și obligații contractuale echitabile, rezonabile și nediscriminatorii.

Articolul 42

Rolul EDIB

EDIB, instituit de Comisie ca un grup de experți în temeiul articolului 29 din Regulamentul (UE) 2022/868, în care sunt reprezentate autoritățile competente, sprijină aplicarea consecventă a prezentului regulament prin următoarele acțiuni:

(a)	consiliază și asistă comisia în ceea ce privește dezvoltarea unei practici coerente a organismelor competente pentru asigurarea punerii în aplicare a capitolelor II, III, V și VII;

(b)

facilitează cooperarea între autoritățile competente prin consolidarea capacităților și schimbul de informații, în special prin stabilirea de metode pentru schimbul eficient de informații referitoare la asigurarea respectării drepturilor și obligațiilor în conformitate cu capitolele II, III și V în cazurile transfrontaliere, inclusiv coordonarea în ceea ce privește stabilirea sancțiunilor;

(c)

consiliază și asistă comisia în ceea ce privește:

(i)	posibilitatea de a solicita redactarea standardelor armonizate menționate la articolul 33 alineatul (4), articolul 35 alineatul (4) și articolul 36 alineatul (5);

(ii)	pregătirea actelor de punere în aplicare menționate la articolul 33 alineatul (5), articolul 35 alineatele (5) și (8) și articolul 36 alineatul (6);

(iii)

pregătirea actelor delegate menționate la articolul 29 alineatul (7) și la articolul 33 alineatul (2); și

(iv)	adoptarea orientărilor care stabilesc cadre interoperabile pentru standarde și practici comune pentru funcționarea spațiilor europene comune ale datelor menționate la articolul 33 alineatul (11).

CAPITOLUL X

DREPTUL SUI GENERIS PREVĂZUT ÎN DIRECTIVA 96/9/CE

Articolul 45

Exercitarea delegării de competențe

(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 29 alineatul (7) și la articolul 33 alineatul (2) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată începând cu 11 ianuarie 2024.

(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 29 alineatul (7) și la articolul 33 alineatul (2) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4) Înainte de adoptarea unui act delegat, comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5) De îndată ce adoptă un act delegat, comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 29 alineatul (7) sau al articolului 33 alineatul (2) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat comisia că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 46

Procedura comitetului

(1) comisia este asistată de comitetul înființat prin Regulamentul (UE) 2022/868. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 49

Evaluare și reexaminare

(1) Până la 12 septembrie 2028, comisia efectuează o evaluare a prezentului regulament și prezintă un raport cu principalele sale constatări Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European. În cadrul evaluării se analizează în special:

(a)

situațiile care trebuie considerate că reprezintă o nevoie excepțională în sensul articolului 15 din prezentul regulament și aplicarea în practică a capitolului V din prezentul regulament, în special experiența acumulată ca urmare a aplicării capitolului V din prezentul regulament de către organismele din sectorul public, de către Comisie, Banca Centrală Europeană și de către organele Uniunii; numărul și rezultatul procedurilor inițiate în fața autorității competente în temeiul articolului 18 alineatul (5) privind aplicarea capitolului V din prezentul regulament, astfel cum au fost raportate de autoritățile competente; impactul altor obligații prevăzute în dreptul Uniunii sau în dreptul intern în scopul respectării cererilor de acces la informații; impactul mecanismelor voluntare de partajare de date, cum ar fi cele instituite de organizațiile de promovare a altruismului în materie de date recunoscute în cadrul Regulamentului (UE) 2022/868, asupra îndeplinirii obiectivelor capitolului V din prezentul regulament, precum și rolul datelor cu caracter personal în contextul articolului 15 din prezentul regulament, inclusiv evoluția tehnologiilor de protecție a vieții private;

(b)	impactul prezentului regulament asupra utilizării datelor în economie, inclusiv asupra inovării în domeniul datelor, a practicilor de valorificare financiară a datelor și a serviciilor de intermediere de date, precum și asupra partajării de date în cadrul spațiilor europene comune ale datelor;

(c)	accesibilitatea și utilizarea diferitelor categorii și tipuri de date;

(d)	excluderea anumitor categorii de întreprinderi de la calitatea de beneficiar în temeiul articolului 5;

(e)	absența oricărui impact asupra drepturilor de proprietate intelectuală;

(f)

impactul asupra secretelor comerciale, inclusiv asupra protecției împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale a acestora, precum și impactul mecanismului care permite deținătorului de date să respingă cererea utilizatorului în temeiul articolului 4 alineatul (8) și al articolului 5 alineatul (11), ținând seama, în măsura posibilului, de orice revizuire a Directivei (UE) 2016/943;

(g)	măsura în care lista clauzelor contractuale abuzive menționată la articolul 13 reflectă situația la zi, în contextul noilor practici comerciale și al ritmului rapid al inovării pe piață;

(h)	schimbările survenite în practicile contractuale ale furnizorilor de servicii de prelucrare a datelor și dacă schimbările respective permit respectarea într-o măsură suficientă a articolului 25;

(i)	diminuarea taxelor impuse de furnizorii de servicii de prelucrare a datelor pentru procesul de trecere la alt furnizor, în concordanță cu obligația de eliminare treptată a taxelor de trecere la alt furnizor, prevăzută la articolul 29;

(j)	interacțiunea dintre prezentul regulament și alte acte juridice ale Uniunii relevante pentru economia datelor;

(k)	împiedicarea accesului ilegal al administrațiilor publice la datele fără caracter personal;

(l)	eficacitatea sistemului de asigurare a respectării prezentului regulament, stabilit la articolul 37;

(m)	impactul prezentului regulament asupra IMM-urilor în ceea ce privește capacitatea lor de inovare, disponibilitatea serviciilor de prelucrare a datelor pentru utilizatorii din Uniune și sarcina administrativă generată de respectarea noilor obligații.

(2) Până la 12 septembrie 2028, comisia efectuează o evaluare a prezentului regulament și prezintă un raport cuprinzând principalele sale constatări Parlamentului European și Consiliului, precum și Comitetului Economic și Social European. Evaluarea respectivă analizează impactul articolelor 23-31, 34 și 35, în special în ceea ce privește stabilirea prețurilor și diversitatea serviciilor de prelucrare a datelor oferite în Uniune, cu un accent special pe furnizorii care sunt IMM-uri.

(3) Statele membre furnizează Comisiei informațiile necesare pentru întocmirea rapoartelor menționate la alineatele (1) și (2).

(4) Pe baza rapoartelor menționate la alineatele (1) și (2), comisia poate înainta Parlamentului European și Consiliului, dacă este cazul, o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament.

whereas

keyboard_tab Data Act 2023/2854 RO

Data Act 2023/2854 RO