Data Act 2023/2854 RO

(1) La cererea unui utilizator sau a unei părți care acționează în numele unui utilizator, deținătorul de date pune la dispoziția unui terț, fără întârzieri nejustificate, date ușor accesibile, precum și metadatele relevante necesare pentru interpretarea și utilizarea datelor respective, la aceeași calitate precum cea de care dispune deținătorul de date, cu ușurință, în condiții de siguranță, în mod gratuit pentru utilizator, într-un format cuprinzător, structurat, utilizat în mod comun și prelucrabil automat și, dacă este relevant și fezabil din punct de vedere tehnic, în mod continuu și în timp real. Datele se pun la dispoziția terțului de către deținătorul de date în conformitate cu articolele 8 și 9.

(2) Alineatul (1) nu se aplică datelor ușor accesibile în contextul testării unor produse conectate, substanțe sau procese noi care nu sunt încă introduse pe piață, cu excepția cazului în care utilizarea lor de către un terț este permisă prin contract.

(3) O întreprindere desemnată drept controlor de acces, în temeiul articolului 3 din Regulamentul (UE) 2022/1925, nu poate fi un destinatar de date eligibil în temeiul prezentului articol și, prin urmare, nu poate:

(a)

să solicite sau să ofere stimulente comerciale unui utilizator în vreun mod, cum ar fi prin acordarea de compensații pecuniare sau de orice altă natură, pentru a pune la dispoziția unuia dintre serviciile sale datele pe care utilizatorul le-a obținut în urma unei cereri introduse în temeiul articolului 4 alineatul (1);

(b)	să solicite sau să ofere stimulente comerciale unui utilizator pentru ca acesta să adreseze deținătorului de date o cerere de punere de date la dispoziția unuia dintre serviciile sale, în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol;

(c)	să primească de la un utilizator date pe care acesta le-a obținut în urma unei cereri introduse în temeiul articolului 4 alineatul (1).

(4) Pentru a verifica dacă o persoană fizică sau juridică se califică drept utilizator sau terț în sensul alineatului (1), utilizatorul sau terțul nu sunt obligați să furnizeze nicio informație în plus față de ceea ce este necesar. Deținătorii de date nu pot păstra nicio informație privind accesul terțului la datele solicitate în plus față de ceea ce este necesar pentru executarea corectă a cererii de acces a terțului și pentru securitatea și întreținerea infrastructurii de date.

(5) Terțul nu poate să utilizeze, în vederea obținerii accesului la date, mijloace coercitive sau să abuzeze de lacunele din infrastructura tehnică a unui deținător de date care este destinată să protejeze datele.

(6) Un deținător de date nu poate să utilizeze niciun fel de date ușor accesibile pentru a obține informații în legătură cu situația economică, activele sau metodele de producție ale terțului ori cu utilizarea de către terț în orice alt mod care ar putea submina poziția comercială a terțului pe piețele pe care aceasta își desfășoară activitatea, cu excepția cazului în care terțul și-a dat consimțământul pentru o astfel de utilizare și are posibilitatea tehnică de a-și retrage cu ușurință consimțământul respectiv în orice moment.

(7) În cazul în care utilizatorul nu este persoana vizată ale cărei date cu caracter personal sunt cerute, orice date cu caracter personal generate prin utilizarea unui produs conectat sau a unui serviciu conex, se pun de către deținătorul de date la dispoziția terțului numai dacă există un temei juridic valabil pentru prelucrare în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) 2016/679 și, când este relevant, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 9 din regulamentul respectiv și la articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2002/58/CE.

(8) Faptul că deținătorul datelor și terțul nu reușesc să convină asupra unor modalități de transmitere a datelor nu poate să împiedice, să prevină sau să perturbe exercitarea drepturilor persoanei vizate, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679, și, în special, a dreptului la portabilitatea datelor, astfel cum este prevăzut la articolul 20 din regulamentul menționat.

(9) Secretele comerciale se păstrează și se divulgă terților numai în măsura în care o astfel de divulgare este strict necesară pentru îndeplinirea scopului convenit între utilizator și terț. Deținătorul de date sau, în cazul în care nu sunt aceeași persoană, deținătorul secretului comercial identifică datele care sunt protejate ca secrete comerciale, inclusiv în metadatele relevante, și convine cu terțul asupra măsurilor tehnice și organizatorice proporționale necesare pentru a păstra confidențialitatea datelor partajate, cum ar fi modelele de clauze contractuale, acordurile de confidențialitate, protocoalele stricte de acces, standardele tehnice și aplicarea codurilor de conduită.

(10) În cazul în care nu există un acord cu privire la măsurile necesare menționate la alineatul (9) de la prezentul articol sau în cazul în care terțul nu pune în aplicare măsurile convenite în temeiul alineatului (9) de la prezentul articol sau subminează confidențialitatea secretelor comerciale, deținătorul de date poate pune capăt partajării datelor identificate ca fiind secrete comerciale sau, după caz, o poate suspenda. Decizia deținătorului de date se motivează în mod corespunzător și se transmite în scris terțului, fără întârzieri nejustificate. În astfel de cazuri, deținătorul de date notifică autorității competente desemnate în temeiul articolului 37 faptul că a pus capăt partajării datelor sau a suspendat-o și identifică măsurile care nu au fost convenite sau puse în aplicare și, după caz, secretele comerciale cărora le-a fost subminată confidențialitatea.

(11) În circumstanțe excepționale, atunci când deținătorul de date care este deținător al secretului comercial poate demonstra că este foarte probabil să sufere prejudicii economice grave în urma divulgării secretelor comerciale, în pofida măsurilor tehnice și organizatorice luate de terț în temeiul alineatului (9) de la prezentul articol, respectivul deținător de date poate refuza, de la caz la caz, o cerere de acces la datele specifice în cauză. Respectiva demonstrație este justificată în mod corespunzător pe baza unor elemente obiective, în special caracterul executoriu al protecției secretelor comerciale în țările terțe, natura și nivelul de confidențialitate a datelor solicitate, precum și unicitatea și noutatea produsului conectat, și se furnizează în scris terțului, fără întârzieri nejustificate. În cazul în care refuză să partajeze date în temeiul prezentului alineat, deținătorul de date notifică acest lucru autorității competente desemnate în temeiul articolului 37.

(12) Fără a aduce atingere dreptului terțului de a introduce o cale de atac în orice etapă în fața unei instanțe sau a unui tribunal al unui stat membru, un terț care dorește să conteste decizia deținătorului de date de a refuza partajarea datelor, de a-i pune capăt sau de a o suspenda în temeiul alineatelor (10) și (11) poate:

(a)	să depună, în conformitate cu articolul 37 alineatul (5) litera (b), o plângere la autoritatea competentă, care decide, fără întârzieri nejustificate, dacă și în ce condiții începe sau se reia partajarea de date; sau

(b)	să convină cu deținătorul de date în vederea sesizării unui organism de soluționare a litigiilor în conformitate cu articolul 10 alineatul (1).

(13) Dreptul menționat la alineatul (1) nu poate să aducă atingere drepturilor persoanelor vizate în temeiul dreptului Uniunii și al dreptului intern aplicabile privind protecția datelor cu caracter personal.

Articolul 6

Obligațiile terților care primesc date la cererea utilizatorului

(1) Un terț prelucrează datele care îi sunt puse la dispoziție în temeiul articolului 5 numai în scopurile și în condițiile convenite cu utilizatorul și sub rezerva dreptului Uniunii și a dreptului intern privind protecția datelor cu caracter personal, inclusiv a drepturilor persoanei vizate în ceea ce privește datele cu caracter personal. Terțul șterge datele când acestea nu mai sunt necesare pentru scopul convenit, cu excepția cazului în care s-a convenit altfel cu utilizatorul cu privire la datele fără caracter personal.

(2) Terțul nu poate:

(a)

să îngreuneze excesiv exercitarea posibilității de alegere sau a drepturilor utilizatorului, inclusiv de exemplu prin oferirea de posibilități de alegere utilizatorului într-un mod care nu este neutru sau prin constrângerea, înșelarea sau manipularea acestuia, sau prin subminarea sau slăbirea autonomiei, a procesului decizional sau a opțiunilor utilizatorului, inclusiv prin intermediul unei interfețe digitale cu utilizatorul sau al unei părți a acesteia;

(b)	în pofida articolului 22 alineatul (2) literele (a) și (c) din Regulamentul (UE) 2016/679, să utilizeze datele pe care le primește pentru crearea de profiluri, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar pentru furnizarea serviciul solicitat de utilizator;

(c)

să pună datele pe care le primește la dispoziția unui alt terț, cu excepția cazului în care datele sunt puse la dispoziție în temeiul unui contract cu utilizatorul și cu condiția ca celălalt terț să ia toate măsurile necesare convenite între deținătorul datelor și terț pentru a păstra confidențialitatea secretelor comerciale;

(d)	să pună datele pe care le primește la dispoziția unei întreprinderi desemnate drept controlor de acces în temeiul articolului 3 din Regulamentul (UE) 2022/1925;

(e)

să utilizeze datele pe care le primește pentru dezvoltarea unui produs care concurează cu produsul conectat din care provin datele accesate sau să partajeze datele cu alt terț în scopul respectiv; de asemenea, terții nu pot să utilizeze niciun fel de date fără caracter personal referitoare la produs sau date referitoare la serviciul conex care le sunt puse la dispoziție pentru a obține informații cu privire la situația economică, activele și metodele de producție ale deținătorului de date sau cu privire la utilizarea de către acesta;

(f)	să folosească datele pe care le primește într-un mod care să aibă un impact negativ asupra securității produsului conectat sau asupra serviciului conex;

(g)	să ignore măsurile specifice pe care le-a convenit cu un deținător de date sau cu deținătorul de secrete comerciale în temeiul articolului 5 alineatul (9) și să încalce confidențialitatea secretelor comerciale;

(h)	să împiedice utilizatorul care este un consumator, inclusiv în temeiul unui contract, să pună datele pe care le primește la dispoziția altor părți.

Articolul 8

Condițiile în care deținătorii de date pun date la dispoziția destinatarilor datelor

(1) În cazul în care, în relațiile dintre întreprinderi, un deținător de date este obligat să pună date la dispoziția unui destinatar al datelor în temeiul articolului 5 sau în temeiul altor acte din dreptul aplicabil al Uniunii sau din legislația națională adoptate în conformitate cu dreptul Uniunii, respectivul deținător de date convine cu un destinatar al datelor modalitățile de punere la dispoziție a datelor și face acest lucru în conformitate cu clauze și condiții echitabile, rezonabile și nediscriminatorii și într-un mod transparent, în conformitate cu prezentul capitol și cu capitolul IV.

(2) O clauză contractuală care se referă la accesul la date și la utilizarea acestora sau la răspunderea și măsurile reparatorii pentru încălcarea sau încetarea obligațiilor legate de date nu este obligatorie dacă este o clauză contractuală abuzivă în înțelesul articolului 13 sau dacă exclude aplicarea drepturilor utilizatorului prevăzute în capitolul II, derogă de la respectivele drepturi sau modifică efectul acestora, în detrimentul utilizatorului.

(3) Un deținător de date nu discriminează, în ceea ce privește modalitățile de punere la dispoziție a datelor, între categorii comparabile de destinatari ai datelor, inclusiv întreprinderi partenere sau întreprinderi afiliate deținătorului de date, când pune la dispoziție date. În cazul în care un destinatar al datelor consideră discriminatorii condițiile în care i-au fost puse la dispoziție datele, deținătorul de date furnizează fără întârziere destinatarului datelor, la cererea motivată a acestuia, informații care arată că nu a existat nicio discriminare.

(4) Un deținător de date nu poate să pună date la dispoziția unui destinatar al datelor, inclusiv în mod exclusiv, cu excepția cazului în care există o cerere introdusă în acest sens de utilizator în temeiul capitolului II.

(5) Deținătorii de date și destinatarii datelor nu au obligația de a furniza informații în plus față de cele necesare pentru verificarea respectării clauzelor contractuale convenite pentru punerea la dispoziție a datelor sau a obligațiilor care le revin în temeiul prezentului regulament sau al altor acte din dreptul aplicabil al Uniunii sau din legislația națională adoptate în conformitate cu dreptul Uniunii.

(6) Cu excepția cazului în care se prevede altfel în dreptul Uniunii, inclusiv la articolul 4 alineatul (6) și la articolul 5 alineatul (9) din prezentul regulament, sau în legislația națională adoptată în conformitate cu dreptul Uniunii, obligația de a pune date la dispoziția unui destinatar al datelor nu include obligația de divulgare a unor secrete comerciale.

Articolul 10

Soluționarea litigiilor

(1) Utilizatorii, deținătorii de date și destinatarii datelor au acces la un organism de soluționare a litigiilor, certificat în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol, pentru a soluționa litigii în temeiul articolului 4 alineatele (3) și (9) și al articolului 5 alineatul (12), precum și litigii în legătură cu clauzele și condițiile echitabile, rezonabile și nediscriminatorii de punere la dispoziție a datelor și cu modul transparent de punere la dispoziție a datelor, în conformitate cu prezentul capitol și cu capitolul IV.

(2) Organismele de soluționare a litigiilor aduc taxele sau mecanismele utilizate pentru stabilirea taxelor la cunoștința părților în cauză înainte ca părțile respective să solicite emiterea unei decizii.

(3) În ceea ce privește litigiile pentru care a fost sesizat organismul de soluționare a litigiilor în temeiul articolului 4 alineatele (3) și (9) și al articolului 5 alineatul (12), în cazul în care organismul de soluționare a litigiilor decide în cadrul unui litigiu în favoarea utilizatorului sau a destinatarului datelor, deținătorul de date suportă toate taxele percepute de organismul de soluționare a litigiilor și rambursează utilizatorului sau destinatarului respectiv orice alte cheltuieli rezonabile pe care le-a suportat în legătură cu soluționarea litigiului. În cazul în care organismul de soluționare a litigiilor decide în cadrul unui litigiu în favoarea deținătorului de date, utilizatorul sau destinatarul datelor nu are obligația de a rambursa eventualele taxe sau alte cheltuieli pe care deținătorul de date le-a plătit sau pe care urmează să le plătească în legătură cu soluționarea litigiului, cu excepția cazului în care organismul de soluționare a litigiilor constată că utilizatorul sau destinatarul datelor a acționat în mod evident cu rea-credință.

(4) Clienții și furnizorii de servicii de prelucrare a datelor au acces la un organism de soluționare a litigiilor, certificat în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol, pentru a soluționa litigiile legate de încălcarea drepturilor clienților și a obligațiilor furnizorilor de servicii de prelucrare a datelor, în conformitate cu articolele 23-31.

(5) Statul membru în care este stabilit organismul de soluționare a litigiilor certifică organismul, la cererea organismului respectiv, în cazul în care acesta a demonstrat că îndeplinește toate condițiile următoare:

(a)	este imparțial și independent și emite decizii în conformitate cu norme de procedură clare, nediscriminatorii și echitabile;

(b)

dispune de cunoștințele de specialitate necesare, în special privind clauzele și condițiile echitabile, rezonabile și nediscriminatorii, inclusiv privind compensațiile, și privind punerea la dispoziție a datelor într-un mod transparent, ceea ce îi permite să stabilească în mod eficace clauzele și condițiile respective;

(c)	este ușor de accesat prin intermediul tehnologiei comunicațiilor electronice;

(d)	are capacitatea de a adopta decizii într-un mod rapid, eficace și eficient din punctul de vedere al costurilor în cel puțin o limbă oficială a Uniunii.

(6) Organismele de soluționare a litigiilor certificate sunt notificate Comisiei de către statele membre în conformitate cu alineatul (5). Comisia publică pe un site specializat o listă a organismelor respective, pe care o actualizează în permanență.

(7) Un organism de soluționare a litigiilor refuză să trateze o cerere de soluționare a unui litigiu dacă pentru același litigiu s-a introdus deja o cerere în fața altui organism de soluționare a litigiilor ori a unei instanțe judecătorești sau a unui tribunal dintr-un stat membru.

(8) Un organism de soluționare a litigiilor acordă părților, într-un termen rezonabil, posibilitatea de a-și exprima punctele de vedere asupra chestiunilor pe care părțile respective le-au introdus în fața organismului respectiv. În contextul respectiv, fiecare parte la un litigiu primește concluziile celeilalte părți la litigiu și eventualele declarații ale experților. Părților li se oferă posibilitatea de a prezenta observații cu privire la cererile și declarațiile respective.

(9) Un organism de soluționare a litigiilor adoptă o decizie cu privire la chestiunea pentru care a fost sesizat în termen de cel mult 90 de zile de la data primirii unei cereri în temeiul alineatelor (1) și (4). Decizia respectivă este scrisă sau pe un suport durabil și este însoțită de o expunere de motive.

(10) Organismele de soluționare a litigiilor întocmesc și pun la dispoziția publicului rapoartele lor anuale de activitate. Fiecare astfel de raport anual include, în special, următoarele informații:

(a)	rezultatele agregate ale litigiilor;

(b)	timpul mediu necesar pentru soluționarea litigiilor;

(c)	motivele cele mai frecvente ale litigiilor.

(11) Pentru facilitarea schimbului de informații și de bune practici, un organism de soluționare a litigiilor poate decide să includă recomandări în raportul menționat la alineatul (10) privind modul în care pot fi evitate sau soluționate problemele.

(12) Decizia unui organism de soluționare a litigiilor este obligatorie pentru părți numai dacă părțile și-au dat consimțământul explicit cu privire la caracterul său obligatoriu înainte de începerea procedurii de soluționare a litigiilor.

(13) Prezentul articol nu aduce atingere dreptului părților de a introduce o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești sau a unui tribunal dintr-un stat membru.

Articolul 11

Măsuri tehnice de protecție privind utilizarea sau divulgarea neautorizată de date

(1) Un deținător de date poate să aplice măsuri tehnice de protecție corespunzătoare, inclusiv contracte inteligente și criptare, pentru a preveni accesul neautorizat la date, inclusiv metadate, și pentru a asigura respectarea articolelor 4, 5, 6, 8 și 9, precum și a clauzelor contractuale convenite pentru punerea la dispoziție a datelor. Aceste măsuri tehnice de protecție nu discriminează diferiții destinatari ai datelor și nici nu obstrucționează dreptul unui utilizator de a obține o copie a datelor ori de a extrage, utiliza sau accesa datele sau de a furniza date unor terți în temeiul articolului 5 sau orice drept al unui terț prevăzut în dreptul Uniunii sau în legislația națională adoptată în conformitate cu dreptul Uniunii. Utilizatorii, terții și destinatarii datelor nu modifică sau elimină astfel de măsuri tehnice de protecție, cu excepția cazului în care deținătorul de date își dă acordul în acest sens.

(2) În circumstanțele menționate la alineatul (3), terțul sau destinatarul datelor dă curs, fără întârzieri nejustificate, cererilor deținătorului de date și, după caz, atunci când aceștia nu sunt aceeași persoană, deținătorului secretului comercial, sau ale utilizatorului:

(a)	de a șterge datele puse la dispoziție de către deținătorul datelor și toate copiile acestora;

(b)

de a înceta producerea, oferirea, sau introducerea pe piață sau utilizarea bunurilor, a datelor derivate sau a serviciilor produse pe baza cunoștințelor obținute prin intermediul unor astfel de date ori importul, exportul sau depozitarea de bunuri care încalcă drepturile prevăzute în scopurile respective și de a distruge eventualele bunuri care încalcă drepturile respective, în cazul în care există un risc grav ca utilizarea ilegală a acestor date să cauzeze un prejudiciu semnificativ deținătorului de date, deținătorului secretului comercial sau utilizatorului sau în cazul în care o astfel de măsură nu ar fi disproporționată în raport cu interesele deținătorului de date, ale deținătorului secretului comercial sau ale utilizatorului;

(c)	de a informa utilizatorul cu privire la utilizarea sau divulgarea neautorizată a datelor și la măsurile luate pentru a pune capăt utilizării sau divulgării neautorizate a datelor;

(d)	de a compensa partea care suferă de pe urma utilizării abuzive sau a divulgării unor astfel de date accesate sau utilizate în mod ilegal.

(3) Alineatul (2) se aplică în cazul în care un terț sau un destinatar al datelor:

(a)	în scopul obținerii de date a furnizat informații false unui deținător de date, a utilizat mijloace înșelătoare sau coercitive sau a abuzat de lacunele din infrastructura tehnică a deținătorului de date destinată să protejeze datele;

(b)	a utilizat datele puse la dispoziție în scopuri neautorizate, inclusiv pentru dezvoltarea unui produs conectat concurent în sensul articolului 6 alineatul (2) litera (e);

(c)	a divulgat în mod ilegal date unei alte părți;

(d)	nu a menținut măsurile tehnice și organizatorice convenite în temeiul articolului 5 alineatul (9); sau

(e)	a modificat sau eliminat măsurile tehnice de protecție aplicate de deținătorul de date în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol fără acordul deținătorului de date.

(4) Alineatul (2) se aplică și în cazul în care un utilizator modifică sau elimină măsurile tehnice de protecție aplicate de deținătorul de date sau nu menține măsurile tehnice și organizatorice luate de utilizator de comun acord cu deținătorul de date sau, dacă nu este aceeași persoană, cu deținătorul secretelor comerciale, pentru a păstra secretele comerciale, precum și în ceea ce privește orice altă parte care primește datele de la utilizator prin încălcarea prezentului regulament.

(5) În cazul în care destinatarul datelor încalcă articolul 6 alineatul (2) litera (a) sau (b), utilizatorii au aceleași drepturi ca deținătorii de date în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol.

Articolul 13

Clauze contractuale abuzive impuse unilateral unei alte întreprinderi

(1) O clauză contractuală referitoare la accesul la date și utilizarea acestora sau la răspunderea și măsurile reparatorii pentru încălcarea sau încetarea obligațiilor legate de date, care a fost impusă unilateral de o întreprindere unei alte întreprinderi, nu poate fi obligatorie pentru aceasta din urmă dacă este abuzivă.

(2) O clauză contractuală care reflectă dispoziții imperative ale dreptului Uniunii sau dispoziții ale dreptului Uniunii care s-ar aplica în cazul în care clauzele contractuale nu ar reglementa chestiunea nu este considerată abuzivă.

(3) O clauză contractuală este abuzivă dacă prezintă caracteristici ca urmare a cărora utilizarea sa deviază în mod flagrant de la bunele practici comerciale în ceea ce privește accesarea și utilizarea de date, contrar bunei-credințe și corectitudinii.

(4) În special, o clauză contractuală este abuzivă în sensul alineatului (3) dacă are ca obiect sau ca efect:

(a)	excluderea sau limitarea răspunderii părții care a impus-o unilateral pentru acte intenționate sau neglijență gravă;

(b)	excluderea măsurilor reparatorii de care dispune partea căreia i-a fost impusă unilateral în cazul neexecutării obligațiilor contractuale sau excluderea răspunderii părții care a impus-o unilateral în cazul unei încălcări a respectivelor obligații;

(c)	acordarea către partea care a impus-o unilateral a dreptului exclusiv de a stabili dacă datele furnizate sunt conforme cu contractul sau de a interpreta orice clauză contractuală.

(5) O clauză contractuală este prezumată a fi abuzivă în sensul alineatului (3) dacă are ca obiect sau ca efect:

(a)	limitarea în mod necorespunzător a măsurilor reparatorii în cazul neexecutării obligațiilor contractuale sau limitarea răspunderii în cazul încălcării acestor obligații, sau extinderea răspunderii întreprinderii căreia i-a fost impusă clauza în mod unilateral;

(b)

crearea pentru partea care a impus clauza unilateral a posibilității de accesare și utilizare a datelor celeilalte părți contractante într-un mod care prejudiciază în mod semnificativ interesele legitime ale celeilalte părți contractante, în special în cazul în care datele respective conțin date sensibile din punct de vedere comercial sau sunt protejate de secrete comerciale ori drepturi de proprietate intelectuală;

(c)

împiedicarea părții căreia i-a fost impusă unilateral să utilizeze datele furnizate sau generate de partea respectivă pe durata contractului sau limitarea utilizării unor astfel de date într-o asemenea măsură încât partea respectivă nu are dreptul să utilizeze, să înregistreze, să acceseze sau să controleze astfel de date sau să exploateze valoarea unor astfel de date în mod adecvat;

(d)	împiedicarea părții căreia i-a fost impusă unilateral clauza să rezilieze acordul într-un termen rezonabil;

(e)	împiedicarea părții căreia i-a fost impusă unilateral clauza să obțină o copie a datelor furnizate sau generate de partea respectivă pe durata contractului sau într-un termen rezonabil de la încetarea acestuia;

(f)

crearea pentru partea care a impus-o unilateral a posibilității de a rezilia contractul cu un preaviz nejustificat de scurt, luându-se în considerare orice posibilitate rezonabilă a celeilalte părți contractante de a trece la un serviciu alternativ și comparabil, precum și prejudiciul financiar cauzat de o astfel de reziliere, cu excepția cazului în care există motive serioase în acest sens;

(g)

acordarea pentru partea care a impus unilateral clauza a posibilității de a modifica substanțial prețul specificat în contract sau orice altă condiție de fond legată de natura, formatul, calitatea sau cantitatea datelor care urmează să fie partajate, când niciun motiv întemeiat și niciun drept al celeilalte părți de a rezilia contractul în cazul unei astfel de modificări nu este specificat în contract.

Litera (g) de la primul paragraf nu afectează condițiile prin care partea care a impus unilateral clauza își rezervă dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract pe durată nedeterminată, cu condiția ca în contract să se specifice un motiv întemeiat pentru o astfel de modificare unilaterală, ca partea care a impus unilateral clauza să fie obligată să dea celeilalte părți contractante un preaviz rezonabil cu privire la orice astfel de modificare intenționată și ca cealaltă parte contractantă să aibă libertatea de a rezilia contractul fără costuri în cazul unei modificări.

(6) Se consideră că o clauză contractuală este impusă unilateral în înțelesul prezentului articol dacă a fost oferită de o parte contractantă, fără ca cealaltă parte contractantă să fi fost în măsură să îi influențeze conținutul, în ciuda încercării de a o negocia. Sarcina de a dovedi că o clauză nu a fost impusă unilateral îi revine părții contractante care a oferit clauza contractuală respectivă. Partea contractantă care a inclus clauza contractuală contestată nu poate invoca caracterul abuziv al clauzei contractuale respective.

(7) În cazul în care clauza contractuală abuzivă poate fi disociată de celelalte clauze ale contractului, acestea din urmă sunt obligatorii.

(8) Prezentul articol nu se aplică clauzelor contractuale care definesc obiectul principal al contractului sau caracterului adecvat al prețului, în raport cu datele furnizate în schimb.

(9) Părțile la un contract care intră în domeniul de aplicare al alineatului (1) nu exclud aplicarea prezentului articol, nu derogă de la acesta și nu îi modifică efectele.

CAPITOLUL V

PUNEREA DE DATE LA DISPOZIȚIA ORGANISMELOR DIN SECTORUL PUBLIC, A COMISIEI, A BĂNCII CENTRALE EUROPENE ȘI A ORGANELOR UNIUNII PE BAZA UNEI NEVOI EXCEPȚIONALE

Articolul 17

Cereri de punere la dispoziție de date

(1) Când solicită date în temeiul articolului 14, un organism din sectorul public, Comisia, Banca Centrală Europeană ori un organ al Uniunii:

(a)	specifică datele solicitate, inclusiv metadatele relevante necesare pentru interpretarea și utilizarea datelor respective;

(b)	demonstrează că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru existența unei nevoi excepționale menționate la articolul 15 în scopul pentru care sunt solicitate datele;

(c)

explică scopul cererii, utilizarea preconizată a datelor solicitate, inclusiv, dacă este cazul, de către un terț în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol, durata utilizării respective și, după caz, modul în care prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie să răspundă nevoii excepționale;

(d)	precizează, dacă este posibil, momentul în care se preconizează că datele vor fi șterse de către toate părțile care au acces la acestea;

(e)	justifică alegerea deținătorului de date căruia îi este adresată cererea;

(f)	menționează orice alte organisme din sectorul public sau Comisia, Banca Centrală Europeană sau organele Uniunii și terții cu care se intenționează partajarea datelor solicitate;

(g)

în cazul în care se solicită date cu caracter personal, specifică orice măsuri tehnice și organizatorice care sunt necesare și proporționale pentru punerea în aplicare a principiilor de protecție a datelor și a garanțiilor necesare, cum ar fi pseudonimizarea, și dacă anonimizarea poate fi aplicată de către deținătorul de date înainte de a pune la dispoziție datele;

(h)	precizează dispoziția legală care atribuie organismului din sectorul public solicitant, Comisiei, Băncii Centrale Europene sau organului Uniunii sarcina specifică de interes public relevantă pentru solicitarea datelor;

(i)	precizează termenul până la care datele urmează să fie puse la dispoziție și termenul menționat la articolul 18 alineatul (2) până la care deținătorul datelor poate să respingă sau să solicite modificarea cererii;

(j)	depun toate eforturile pentru a evita ca respectarea solicitării de date să conducă la răspunderea deținătorilor de date pentru încălcarea dreptului Uniunii sau a dreptului intern.

(2) O cerere de date introdusă în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol trebuie:

(a)	să fie formulată în scris și exprimată într-un limbaj clar, concis și simplu, ușor de înțeles de către deținătorul datelor;

(b)	să precizeze tipul de date solicitate și să corespundă datelor pe care deținătorul de date le controlează la momentul cererii;

(c)	să fie proporțională cu nevoia excepțională și justificată în mod corespunzător în ceea ce privește granularitatea și volumul datelor solicitate și frecvența accesului la datele solicitate;

(d)	să respecte obiectivele legitime ale deținătorului datelor, angajându-se să asigure protecția secretelor comerciale în conformitate cu articolul 19 alineatul (3), precum și costurile și eforturile necesare pentru punerea la dispoziție a datelor;

(e)

să se refere la date fără caracter personal și numai dacă se demonstrează că acest lucru este insuficient pentru a răspunde nevoii excepționale de utilizare a datelor, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) litera (a), să solicite date cu caracter personal în formă pseudonimizată și să stabilească măsurile tehnice și organizatorice care urmează să fie luate pentru a proteja datele;

(f)	să informeze deținătorul datelor cu privire la sancțiunile care urmează să fie impuse în temeiul articolului 40 de către autoritatea competentă desemnată în temeiul articolului 37 în cazul nerespectării cererii;

(g)

în cazul în care cererea este introdusă de un organism din sectorul public, să fie transmisă coordonatorului de date menționat la articolul 37 al statului membru în care este stabilit organismul din sectorul public solicitant, care pune cererea la dispoziția publicului online, fără întârzieri nejustificate, cu excepția cazului în care coordonatorul de date consideră că o astfel de publicare ar crea un risc pentru siguranța publică;

(h)	în cazul în care cererea este introdusă de Comisie, Banca Centrală Europeană sau un organ al Uniunii, să fie pusă la dispoziție online fără întârzieri nejustificate;

(i)	în cazul în care se solicită date cu caracter personal, să fie notificată fără întârzieri nejustificate autorității de supraveghere responsabile cu monitorizarea aplicării Regulamentului (UE) 2016/679 din statul membru în care este stabilit organismul din sectorul public.

Banca Centrală Europeană și organele Uniunii informează Comisia cu privire la cererile lor.

(3) Un organism din sectorul public, Comisia, Banca Centrală Europeană ori un organ al Uniunii nu pun la dispoziție datele obținute în temeiul prezentului capitol în vederea reutilizării, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2022/868 sau la articolul 2 punctul 11 din Directiva (UE) 2019/1024. Regulamentul (UE) 2022/868 și Directiva (UE) 2019/1024 nu se aplică în cazul datelor deținute de organisme din sectorul public și obținute în temeiul prezentului capitol.

(4) Alineatul (3) de la prezentul articol nu împiedică un organism din sectorul public, Comisia, Banca Centrală Europeană ori un organ al Uniunii să facă schimb de date obținute în temeiul prezentului capitol cu alt organism din sectorul public sau cu Comisia, cu Banca Centrală Europeană ori cu un organ al Uniunii, cu scopul îndeplinirii sarcinilor menționate la articolul 15, astfel cum se specifică în cerere în conformitate cu alineatul (1) litera (f) de la prezentul articol, sau să pună datele la dispoziția unui terț în cazul în care a delegat, prin intermediul unui acord accesibil publicului, sarcina de efectuare a inspecțiilor tehnice sau alte funcții către respectivul terț. Obligațiile care revin organismelor din sectorul public în temeiul articolului 19, în special garanțiile de păstrare a confidențialității secretelor comerciale, se aplică și acestor terți. În cazul în care transmite sau pune la dispoziție date în temeiul prezentului alineat, organismul din sectorul public ori Comisia, Banca Centrală Europeană ori un organ Uniunii notifică acest lucru deținătorului de date de la care au fost primite datele, fără întârzieri nejustificate.

(5) În cazul în care deținătorul de date consideră că drepturile sale în temeiul prezentului capitol au fost încălcate prin transmiterea sau punerea la dispoziție a datelor, acesta poate depune o plângere la autoritatea competentă desemnată în temeiul articolului 37 din statul membru în care este stabilit deținătorul de date.

(6) Comisia elaborează un model pentru cererile depuse în temeiul prezentului articol.

Articolul 18

Îndeplinirea cererilor de date

(1) Un deținător de date care primește o cerere de a pune la dispoziție date în temeiul prezentului capitol pune datele, fără întârzieri nejustificate, la dispoziția organismului din sectorul public, a Comisiei, Băncii Centrale Europene ori a organului Uniunii care a introdus cererea, ținând seama de măsurile tehnice, organizatorice și juridice necesare.

(2) Fără a aduce atingere nevoilor specifice în ceea ce privește disponibilitatea datelor definite în dreptul Uniunii sau în dreptul intern, un deținător de date poate să respingă cererea sau să solicite modificarea unei cereri de a pune la dispoziție date în temeiul prezentului capitol fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, nu mai târziu de cinci zile lucrătoare de la primirea unei cereri de date necesare pentru răspunsul la o situație de urgență și fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, nu mai târziu de 30 de zile lucrătoare de la primirea unei astfel de cereri în alte cazuri de nevoie excepțională, din oricare dintre următoarele motive:

(a)	deținătorul de date nu are control asupra datelor solicitate;

(b)	o cerere similară în același scop a fost introdusă anterior de un alt organism din sectorul public sau de Comisie, de Banca Centrală Europeană ori de un organ al Uniunii, iar deținătorul de date nu a fost notificat cu privire la ștergerea datelor în temeiul articolului 19 alineatul (1) litera (c);

(c)	cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 17 alineatele (1) și (2).

(3) Dacă decide să respingă cererea sau să solicite modificarea acesteia în conformitate cu alineatul (2) litera (b), deținătorul datelor face cunoscută identitatea organismului din sectorul public, a Comisiei, a Băncii Centrale Europene ori a organului Uniunii care a introdus anterior o cerere în același scop.

(4) În cazul în care datele solicitate includ date cu caracter personal, deținătorul de date anonimizează în mod corespunzător datele, cu excepția cazului în care respectarea cererii de punere a datelor la dispoziția unui organism din sectorul public, a Comisiei, a Băncii Centrale Europene sau a unui organ al Uniunii impune divulgarea de date cu caracter personal. În aceste cazuri, deținătorul de date pseudonimizează datele.

(5) În cazul în care organismul din sectorul public, Comisia, Banca Centrală Europeană ori organul Uniunii dorește să conteste refuzul unui deținător de date de a furniza datele solicitate sau în cazul în care deținătorul de date dorește să conteste cererea, iar chestiunea nu poate fi soluționată printr-o modificare adecvată a cererii, este sesizată autoritatea competentă desemnată în temeiul articolului 37 din statul membru în care este stabilit deținătorul de date cu privire la chestiunea în cauză.

Articolul 19

Obligațiile organismelor din sectorul public, ale Comisiei, ale Băncii Centrale Europene și ale organelor Uniunii

(1) Un organism din sectorul public, Comisia, Banca Centrală Europeană ori un organ al Uniunii care primește date în urma unei cereri introduse în temeiul articolului 14:

(a)	nu utilizează datele într-un mod incompatibil cu scopul pentru care au fost solicitate;

(b)	a pus în aplicare măsuri tehnice și organizatorice care să păstreze confidențialitatea și integritatea datelor solicitate și securitatea transferurilor de date, în special a datelor cu caracter personal, și protejează drepturile și libertățile persoanelor vizate;

(c)

șterge datele de îndată ce acestea nu mai sunt necesare pentru scopul declarat și informează deținătorul de date și persoanele fizice sau organizațiile care au primit datele în temeiul articolului 21 alineatul (1), fără întârzieri nejustificate, că datele au fost șterse, cu excepția cazului în care este necesară arhivarea datelor în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern privind accesul public la documente în contextul obligațiilor de transparență.

(2) Un organism din sectorul public, Comisia, Banca Centrală Europeană, un organ al Uniunii sau un terț care primește date în temeiul prezentului capitol:

(a)

nu utilizează datele sau informațiile despre situația economică, activele și metodele de producție sau de operare ale deținătorului de date pentru a dezvolta sau a îmbunătăți un produs conectat sau un serviciu conex care concurează cu produsul conectat sau cu serviciul conex al deținătorului de date;

(b)	nu partajează datele cu un alt terț în oricare dintre scopurile menționate la litera (a).

(3) Divulgarea de secrete comerciale către un organism din sectorul public, către Comisie, Banca Centrală Europeană ori un organ al Uniunii este obligatorie numai dacă ea este strict necesară pentru atingerea scopului unei cereri depuse în temeiul articolului 15. Într-un astfel de caz, deținătorul datelor sau, atunci când aceștia nu sunt aceeași persoană, deținătorul secretului comercial identifică datele care sunt protejate ca secrete comerciale, inclusiv în metadatele relevante. Organismul din sectorul public, Comisia, Banca Centrală Europeană ori organul Uniunii iau, înainte de divulgarea secretelor comerciale, toate măsurile tehnice și organizatorice necesare și adecvate pentru a păstra confidențialitatea secretelor comerciale, inclusiv, după caz, utilizarea de modele de clauze contractuale, de standarde tehnice și aplicarea codurilor de conduită.

(4) Un organism din sectorul public, Comisia, Banca Centrală Europeană sau un organ al Uniunii este responsabil de securitatea datelor pe care le primește.

Articolul 40

Sancțiuni

(1) Statele membre adoptă normele privind sancțiunile care se aplică în cazul nerespectării prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile trebuie să fie efective, proporționale și disuasive.

(2) Statele membre notifică Comisiei normele și măsurile respective până la 12 septembrie 2025 și îi comunică acesteia, fără întârziere, orice modificare ulterioară a respectivelor norme și măsuri. Comisia ține un registru public ușor accesibil al acestor măsuri și îl actualizează periodic.

(3) Statele membre țin seama de recomandările EDIB și de următoarele criterii neexhaustive atunci când impun sancțiuni pentru încălcarea prezentului regulament:

(a)	natura, gravitatea, amploarea și durata încălcării;

(b)	orice acțiune întreprinsă de autorul încălcării pentru a atenua sau a remedia prejudiciul cauzat de încălcare;

(c)	eventuale încălcări anterioare comise de către autorul încălcării;

(d)	beneficiile financiare obținute sau pierderile evitate de autorul încălcării ca urmare a încălcării, în măsura în care aceste beneficii sau pierderi pot fi stabilite în mod fiabil;

(e)	orice alt factor agravant sau atenuant aplicabil circumstanțelor cazului;

(f)	cifra de afaceri anuală realizată de autorul încălcării în Uniune, în exercițiul financiar precedent.

(4) Pentru încălcările obligațiilor stabilite în capitolele II, III și V din prezentul regulament, autoritățile de supraveghere responsabile de monitorizarea aplicării Regulamentului (UE) 2016/679 pot impune, în limitele domeniului lor de competență, amenzi administrative în conformitate cu articolul 83 din Regulamentul (UE) 2016/679 până la concurența sumei menționate la articolul 83 alineatul (5) din regulamentul respectiv.

(5) Pentru încălcările obligațiilor stabilite în capitolul V din prezentul regulament, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor poate impune, în limitele domeniului său de competență, amenzi administrative în conformitate cu articolul 66 din Regulamentul (UE) 2018/1725 până la concurența sumei menționate la articolul 66 alineatul (3) din regulamentul respectiv.

whereas

keyboard_tab Data Act 2023/2854 RO

Data Act 2023/2854 RO