keyboard_tab Data Act 2023/2854 RO

(1)   Produsele conectate sunt proiectate și fabricate, iar serviciile conexe sunt proiectate și furnizate astfel încât datele referitoare la produs și datele referitoare la serviciul conex, inclusiv metadatele relevante necesare pentru interpretarea și utilizarea datelor respective, să fie direct accesibile utilizatorului, în mod implicit, ușor, securizat și gratuit, într-un format cuprinzător, structurat, utilizat în mod curent și prelucrabil automat și dacă este relevant și fezabil din punct de vedere tehnic.

(2)   Înainte de încheierea unui contract de cumpărare, închiriere sau de leasing a unui produs conectat, vânzătorul sau locatorul parte la contractul de închiriere sau de leasing, care poate fi fabricantul, furnizează utilizatorului într-un mod clar și inteligibil, cel puțin următoarele informații:

(3)   Înainte de încheierea unui contract de furnizare a unui serviciu conex, furnizorul unui astfel de serviciu conex îi furnizează utilizatorului, într-un mod clar și inteligibil, cel puțin următoarele informații:

(1)   Utilizatorii, deținătorii de date și destinatarii datelor au acces la un organism de soluționare a litigiilor, certificat în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol, pentru a soluționa litigii în temeiul articolului 4 alineatele (3) și (9) și al articolului 5 alineatul (12), precum și litigii în legătură cu clauzele și condițiile echitabile, rezonabile și nediscriminatorii de punere la dispoziție a datelor și cu modul transparent de punere la dispoziție a datelor, în conformitate cu prezentul capitol și cu capitolul IV.

(2)   Organismele de soluționare a litigiilor aduc taxele sau mecanismele utilizate pentru stabilirea taxelor la cunoștința părților în cauză înainte ca părțile respective să solicite emiterea unei decizii.

(3)   În ceea ce privește litigiile pentru care a fost sesizat organismul de soluționare a litigiilor în temeiul articolului 4 alineatele (3) și (9) și al articolului 5 alineatul (12), în cazul în care organismul de soluționare a litigiilor decide în cadrul unui litigiu în favoarea utilizatorului sau a destinatarului datelor, deținătorul de date suportă toate taxele percepute de organismul de soluționare a litigiilor și rambursează utilizatorului sau destinatarului respectiv orice alte cheltuieli rezonabile pe care le-a suportat în legătură cu soluționarea litigiului. În cazul în care organismul de soluționare a litigiilor decide în cadrul unui litigiu în favoarea deținătorului de date, utilizatorul sau destinatarul datelor nu are obligația de a rambursa eventualele taxe sau alte cheltuieli pe care deținătorul de date le-a plătit sau pe care urmează să le plătească în legătură cu soluționarea litigiului, cu excepția cazului în care organismul de soluționare a litigiilor constată că utilizatorul sau destinatarul datelor a acționat în mod evident cu rea-credință.

(4)   Clienții și furnizorii de servicii de prelucrare a datelor au acces la un organism de soluționare a litigiilor, certificat în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol, pentru a soluționa litigiile legate de încălcarea drepturilor clienților și a obligațiilor furnizorilor de servicii de prelucrare a datelor, în conformitate cu articolele 23-31.

(5)   Statul membru în care este stabilit organismul de soluționare a litigiilor certifică organismul, la cererea organismului respectiv, în cazul în care acesta a demonstrat că îndeplinește toate condițiile următoare:

(6)   Organismele de soluționare a litigiilor certificate sunt notificate Comisiei de către statele membre în conformitate cu alineatul (5). Comisia publică pe un site specializat o listă a organismelor respective, pe care o actualizează în permanență.

(7)   Un organism de soluționare a litigiilor refuză să trateze o cerere de soluționare a unui litigiu dacă pentru același litigiu s-a introdus deja o cerere în fața altui organism de soluționare a litigiilor ori a unei instanțe judecătorești sau a unui tribunal dintr-un stat membru.

(8)   Un organism de soluționare a litigiilor acordă părților, într-un termen rezonabil, posibilitatea de a-și exprima punctele de vedere asupra chestiunilor pe care părțile respective le-au introdus în fața organismului respectiv. În contextul respectiv, fiecare parte la un litigiu primește concluziile celeilalte părți la litigiu și eventualele declarații ale experților. Părților li se oferă posibilitatea de a prezenta observații cu privire la cererile și declarațiile respective.

(9)   Un organism de soluționare a litigiilor adoptă o decizie cu privire la chestiunea pentru care a fost sesizat în termen de cel mult 90 de zile de la data primirii unei cereri în temeiul alineatelor (1) și (4). Decizia respectivă este scrisă sau pe un suport durabil și este însoțită de o expunere de motive.

(10)   Organismele de soluționare a litigiilor întocmesc și pun la dispoziția publicului rapoartele lor anuale de activitate. Fiecare astfel de raport anual include, în special, următoarele informații:

(11)   Pentru facilitarea schimbului de informații și de bune practici, un organism de soluționare a litigiilor poate decide să includă recomandări în raportul menționat la alineatul (10) privind modul în care pot fi evitate sau soluționate problemele.

(12)   Decizia unui organism de soluționare a litigiilor este obligatorie pentru părți numai dacă părțile și-au dat consimțământul explicit cu privire la caracterul său obligatoriu înainte de începerea procedurii de soluționare a litigiilor.

(13)   Prezentul articol nu aduce atingere dreptului părților de a introduce o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești sau a unui tribunal dintr-un stat membru.

(1)   O nevoie excepțională de utilizare a anumitor date în sensul prezentului capitol este limitată ca timp și domeniu de aplicare și se consideră că există numai în oricare dintre următoarele circumstanțe:

(2)   Alineatul (1) litera (b) nu se aplică microîntreprinderilor și întreprinderilor mici.

(3)   Obligația de a demonstra că organismul din sectorul public nu a fost în măsură să obțină date fără caracter personal prin achiziționarea acestora de pe piață nu se aplică în cazul în care sarcina specifică de interes public este producerea de statistici oficiale și în cazul în care achiziționarea de astfel de date nu este permisă de dreptul intern.

(1)   Un deținător de date care primește o cerere de a pune la dispoziție date în temeiul prezentului capitol pune datele, fără întârzieri nejustificate, la dispoziția organismului din sectorul public, a Comisiei, Băncii Centrale Europene ori a organului Uniunii care a introdus cererea, ținând seama de măsurile tehnice, organizatorice și juridice necesare.

(2)   Fără a aduce atingere nevoilor specifice în ceea ce privește disponibilitatea datelor definite în dreptul Uniunii sau în dreptul intern, un deținător de date poate să respingă cererea sau să solicite modificarea unei cereri de a pune la dispoziție date în temeiul prezentului capitol fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, nu mai târziu de cinci zile lucrătoare de la primirea unei cereri de date necesare pentru răspunsul la o situație de urgență și fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, nu mai târziu de 30 de zile lucrătoare de la primirea unei astfel de cereri în alte cazuri de nevoie excepțională, din oricare dintre următoarele motive:

(3)   Dacă decide să respingă cererea sau să solicite modificarea acesteia în conformitate cu alineatul (2) litera (b), deținătorul datelor face cunoscută identitatea organismului din sectorul public, a Comisiei, a Băncii Centrale Europene ori a organului Uniunii care a introdus anterior o cerere în același scop.

(4)   În cazul în care datele solicitate includ date cu caracter personal, deținătorul de date anonimizează în mod corespunzător datele, cu excepția cazului în care respectarea cererii de punere a datelor la dispoziția unui organism din sectorul public, a Comisiei, a Băncii Centrale Europene sau a unui organ al Uniunii impune divulgarea de date cu caracter personal. În aceste cazuri, deținătorul de date pseudonimizează datele.

(5)   În cazul în care organismul din sectorul public, Comisia, Banca Centrală Europeană ori organul Uniunii dorește să conteste refuzul unui deținător de date de a furniza datele solicitate sau în cazul în care deținătorul de date dorește să conteste cererea, iar chestiunea nu poate fi soluționată printr-o modificare adecvată a cererii, este sesizată autoritatea competentă desemnată în temeiul articolului 37 din statul membru în care este stabilit deținătorul de date cu privire la chestiunea în cauză.

(1)   Organismele din sectorul public, Comisia, Banca Centrală Europeană și organele Uniunii cooperează și se asistă reciproc pentru a pune în aplicare prezentul capitol în mod consecvent.

(2)   Datele care fac obiectul unui schimb realizat atunci când se solicită și se furnizează asistență în temeiul alineatului (1) nu se utilizează într-un mod care este incompatibil cu scopul în care au fost solicitate.

(3)   În cazul în care un organism din sectorul public intenționează să solicite date de la un deținător de date stabilit în alt stat membru, organismul respectiv notifică mai întâi intenția în chestiune autorității competente desemnate în temeiul articolului 37 din respectivul stat membru. Această cerință se aplică și în cazul cererilor introduse de Comisie, de Banca Centrală Europeană și de organele Uniunii. Cererea este examinată de către autoritatea competentă a statului membru în care este stabilit deținătorul de date.

(4)   După examinarea cererii ținând seama de cerințele stabilite la articolul 17, autoritatea competentă relevantă întreprinde, fără întârzieri nejustificate, una dintre următoarele acțiuni:

Organismul din sectorul public solicitant, Comisia, Banca Centrală Europeană și organul Uniunii țin seama de avizul și motivele prezentate de autoritatea competentă relevantă în temeiul primului paragraf înainte de a întreprinde acțiuni suplimentare cum ar fi redepunerea cererii, după caz.

(1)   Drepturile clientului și obligațiile furnizorului de servicii de prelucrare a datelor în ceea ce privește trecerea la alt furnizor de astfel de servicii sau, dacă este cazul, la o infrastructură TIC locală se stabilesc în mod clar într-un contract scris. Furnizorul de servicii de prelucrare a datelor pune contractul la dispoziția clientului înainte de semnarea contractului, într-un mod care permite clientului să stocheze contractul și să îl reproducă.

(2)   Fără a aduce atingere Directivei (UE) 2019/770, contractul menționat la alineatul (1) de la prezentul articol include cel puțin următoarele:

(3)   Contractul menționat la alineatul (1) include clauze care prevăd că clientul dispune de posibilitatea de a notifica furnizorului de servicii de prelucrare a datelor decizia sa de a efectua una sau mai multe dintre următoarele acțiuni după încheierea perioadei maxime de preaviz menționate la alineatul (2) litera (d):

(4)   În cazul în care perioada de tranziție maximă obligatorie, astfel cum este prevăzută la alineatul (2) litera (a), nu poate fi asigurată din motive tehnice, furnizorul de servicii de prelucrare a datelor informează clientul în termen de 14 zile lucrătoare de la depunerea cererii de trecere la alt furnizor, justifică în mod corespunzător incapacitatea tehnică și indică o perioadă de tranziție alternativă, care nu poate depăși șapte luni. În conformitate cu alineatul (1), se asigură continuitatea serviciului pe toată perioada de tranziție alternativă.

(5)   Fără a se aduce atingere alineatului (4), contractul menționat la alineatul (1) include clauze care conferă clientului dreptul de a prelungi perioada de tranziție, o singură dată, cu o perioadă pe care clientul o consideră mai adaptată propriilor sale scopuri.

(1)   Furnizorii de servicii de prelucrare a datelor publică următoarele informații pe site-urile lor web și le actualizează permanent:

(2)   Site-urile web menționate la alineatul (1) sunt enumerate în contractele aferente tuturor serviciilor de prelucrare a datelor oferite de furnizorii de servicii de prelucrare a datelor.

(1)   Participanții la spațiile de date care oferă date sau servicii de date altor participanți respectă următoarele cerințe esențiale pentru a facilita interoperabilitatea datelor, a mecanismelor și a serviciilor de partajare a datelor, precum și a spațiilor europene comune ale datelor, care sunt cadre interoperabile specifice fiecărui scop sau fiecărui sector ori transsectoriale de standarde și practici comune pentru partajarea sau prelucrarea în comun a datelor, printre altele, pentru dezvoltarea de noi produse și servicii, pentru cercetarea științifică sau pentru inițiative ale societății civile:

Cerințele pot avea un caracter generic sau pot viza sectoare specifice, dar ținând în același timp seama pe deplin de interconectarea lor cu cerințele care decurg din dreptul Uniunii sau din dreptul intern.

(2)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 45 din prezentul regulament pentru a-l completa prin detalierea suplimentară a cerințelor esențiale prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol, în ceea ce privește acele cerințe care, prin natura lor, nu pot produce efectul scontat decât dacă sunt specificate mai în detaliu în acte juridice obligatorii ale Uniunii și pentru a reflecta în mod corespunzător evoluțiile tehnologice și ale pieței.

Atunci când adoptă acte delegate, Comisia ține seama de avizul EDIB, în conformitate cu articolul 42 litera (c) punctul (iii).

(3)   Participanții la spațiile de date care oferă date sau servicii de date altor participanți la spațiile de date ce îndeplinesc standardele armonizate sau părți ale acestora pentru care sunt publicate trimiteri în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sunt prezumați a respecta cerințele esențiale prevăzute la alineatul (1), în măsura în care cerințele respective fac obiectul unor astfel de standarde armonizate sau părți ale acestora.

(4)   Comisia, în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, solicită uneia sau mai multor organizații de standardizare europene să elaboreze standarde armonizate care să satisfacă cerințele esențiale prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol.

(5)   Comisia poate adopta, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificații comune care să acopere una sau toate cerințele esențiale prevăzute la alineatul (1), în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 46 alineatul (2).

(6)   Înainte de a pregăti un proiect de act de punere în aplicare menționat la alineatul (5) de la prezentul articol, Comisia informează comitetul menționat la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 că, în opinia sa, au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (5) de la prezentul articol.

(7)   Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare menționat la alineatul (5), Comisia ține seama de avizul EDIB și de avizele altor organisme sau grupuri de experți relevante și consultă în mod corespunzător toate părțile interesate relevante.

(8)   Participanții la spațiile de date care oferă date sau servicii de date altor participanți la spațiile de date ce îndeplinesc specificațiile comune sau părți ale acestora stabilite de actele de punere în aplicare menționate la alineatul (5) sunt prezumați a respecta cerințele esențiale prevăzute la alineatul (1), în măsura în care cerințele respective fac obiectul unor astfel de specificații comune sau de părți ale acestora.

(9)   În cazul în care un standard armonizat este adoptat de o organizație de standardizare europeană și este propus Comisiei pentru ca trimiterea la acesta să fie publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comisia evaluează standardul armonizat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012. În cazul în care trimiterea la un standard armonizat este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comisia abrogă actele de punere în aplicare menționate la alineatul (5) de la prezentul articol sau acele părți ale lor care vizează aceleași cerințe esențiale ca cele care fac obiectul standardului armonizat respectiv.

(10)   În cazul în care un stat membru consideră că o specificație comună nu satisface în totalitate cerințele esențiale prevăzute la alineatul (1), acesta informează Comisia oferind o explicație detaliată. Comisia analizează respectiva explicație detaliată și, dacă este cazul, poate modifica actul de punere în aplicare prin care se stabilește specificația comună în cauză.

(11)   Comisia poate adopta orientări ținând seama de propunerea înaintată de EDIB, în conformitate cu articolul 30 litera (h) din Regulamentul (UE) 2022/868, care să stabilească cadre interoperabile pentru standarde și practici comune pentru funcționarea spațiilor europene comune ale datelor.

(1)   Vânzătorul unei aplicații care utilizează contracte inteligente sau, în absența acestuia, persoana a cărei activitate comercială, economică sau profesională presupune implementarea de contracte inteligente pentru alții în contextul executării unui acord de punere la dispoziție de date sau a unei părți a acestuia se asigură că respectivele contracte inteligente respectă următoarele cerințe esențiale:

(2)   Vânzătorul unui contract inteligent sau, în absența acestuia, persoana a cărei activitate comercială, economică sau profesională presupune implementarea de contracte inteligente pentru alții în contextul executării unui acord sau a unei părți a acestuia, de punere la dispoziție de date efectuează o evaluare a conformității pentru a verifica dacă sunt îndeplinite cerințele esențiale prevăzute la alineatul (1) și, dacă respectivele cerințe sunt îndeplinite, emite o declarație de conformitate UE.

(3)   Prin întocmirea declarației de conformitate UE, vânzătorul unei aplicații care utilizează contracte inteligente sau, în absența acestuia, persoana a cărei activitate comercială, economică sau profesională presupune implementarea de contracte inteligente pentru alții în contextul executării unui acord sau a unei părți a acestuia de punere la dispoziție de date răspunde pentru îndeplinirea cerințelor esențiale prevăzute la alineatul (1).

(4)   Un contract inteligent care îndeplinește standardele armonizate sau părți relevante ale acestora pentru care sunt publicate trimiteri în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene este prezumat a îndeplini cerințele esențiale prevăzute la alineatul (1) în măsura în care cerințele respective fac obiectul unor astfel de standarde armonizate sau al unei părți ale acestora.

(5)   Comisia, în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, solicită uneia sau mai multor organizații de standardizare europene să elaboreze standarde armonizate care să satisfacă cerințele esențiale prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol.

(6)   Comisia poate adopta, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificații comune care să acopere una sau toate cerințele esențiale prevăzute la alineatul (1), în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 46 alineatul (2).

(7)   Înainte de a pregăti un proiect de act de punere în aplicare menționat la alineatul (6) de la prezentul articol, Comisia informează comitetul menționat la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 că, în opinia sa, au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (6) de la prezentul articol.

(8)   Atunci când pregătește proiectul de act de punere în aplicare menționat la alineatul (6), Comisia ține seama de avizul EDIB și de avizele altor organisme sau grupuri de experți relevante și consultă în mod corespunzător toate părțile interesate relevante.

(9)   Vânzătorul unui contract inteligent sau, în absența acestuia, persoana a cărei activitate comercială, economică sau profesională presupune implementarea de contracte inteligente pentru alții în contextul executării unui acord sau a unei părți a acestuia de punere la dispoziție de date ce îndeplinesc specificațiile comune stabilite de actele de punere în aplicare menționate la alineatul (6) sunt prezumați a respecta cerințele esențiale prevăzute la alineatul (1), în măsura în care cerințele respective fac obiectul unor astfel de specificații comune sau de părți ale acestora.

(10)   În cazul în care un standard armonizat este adoptat de o organizație de standardizare europeană și este propus Comisiei pentru ca trimiterea la acesta să fie publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comisia evaluează standardul armonizat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012. În cazul în care trimiterea la un standard armonizat este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comisia abrogă actele de punere în aplicare menționate la alineatul (6) de la prezentul articol sau acele părți ale lor care vizează aceleași cerințe esențiale ca cele care fac obiectul standardului armonizat respectiv.

(11)   În cazul în care un stat membru consideră că o specificație comună nu satisface în totalitate cerințele esențiale prevăzute la alineatul (1), acesta informează Comisia oferind o explicație detaliată. Comisia analizează respectiva explicație detaliată și, dacă este cazul, poate modifica actul de punere în aplicare prin care se stabilește specificația comună în cauză.

(1)   Statele membre adoptă normele privind sancțiunile care se aplică în cazul nerespectării prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile trebuie să fie efective, proporționale și disuasive.

(2)   Statele membre notifică Comisiei normele și măsurile respective până la 12 septembrie 2025 și îi comunică acesteia, fără întârziere, orice modificare ulterioară a respectivelor norme și măsuri. Comisia ține un registru public ușor accesibil al acestor măsuri și îl actualizează periodic.

(3)   Statele membre țin seama de recomandările EDIB și de următoarele criterii neexhaustive atunci când impun sancțiuni pentru încălcarea prezentului regulament:

(4)   Pentru încălcările obligațiilor stabilite în capitolele II, III și V din prezentul regulament, autoritățile de supraveghere responsabile de monitorizarea aplicării Regulamentului (UE) 2016/679 pot impune, în limitele domeniului lor de competență, amenzi administrative în conformitate cu articolul 83 din Regulamentul (UE) 2016/679 până la concurența sumei menționate la articolul 83 alineatul (5) din regulamentul respectiv.

(5)   Pentru încălcările obligațiilor stabilite în capitolul V din prezentul regulament, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor poate impune, în limitele domeniului său de competență, amenzi administrative în conformitate cu articolul 66 din Regulamentul (UE) 2018/1725 până la concurența sumei menționate la articolul 66 alineatul (3) din regulamentul respectiv.