keyboard_tab Contratti digitali 2019/0770 RO

(5) Consumatorii nu au întotdeauna încredere atunci când fac cumpărături transfrontaliere, mai ales în mediul online.

  Unul dintre principalii factori pentru această lipsă de încredere a consumatorilor este incertitudinea cu privire la drepturile lor contractuale esențiale și lipsa unui cadru contractual clar pentru conținutul digital sau serviciile digitale.

  Mulți consumatori se confruntă cu probleme legate de calitatea conținutului digital sau a serviciilor digitale sau de accesul la acest tip de conținut sau de servicii.

  De exemplu, consumatorii primesc conținut digital ori servicii digitale greșite sau defectuoase sau nu sunt în măsură să obțină acces la conținutul digital sau la serviciul digital în cauză.

  Ca urmare, consumatorii suferă prejudicii financiare și nefinanciare.

(18) Prezenta directivă ar trebui să se aplice oricărui contract în care comerciantul furnizează sau se angajează să furnizeze consumatorului conținut digital sau un serviciu digital.

  Furnizorii de platforme ar putea fi considerați comercianți în temeiul prezentei directive în cazul în care acționează, în scopuri legate de propria lor afacere, în calitate de partener contractual direct al consumatorului pentru furnizarea de conținut digital sau a unui serviciu digital.

  Statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a extinde domeniul de aplicare al prezentei directive la furnizorii de platforme care nu îndeplinesc cerințele pentru a fi considerați comercianți în temeiul prezentei directive.

(20) Prezenta directivă și Directiva (UE) 2019/771 a Parlamentului European și a Consiliului (3) ar trebui să se completeze reciproc. În timp ce prezenta directivă prevede norme privind anumite cerințe referitoare la contractele de furnizare de conținut digital sau de servicii digitale, Directiva (UE) 2019/771 prevede norme privind anumite cerințe referitoare la contractele de vânzare de bunuri. În consecință, pentru a răspunde așteptărilor consumatorilor și a asigura un cadru juridic clar și simplu pentru comercianții de conținut digital, prezenta directivă ar trebui să se aplice inclusiv conținutului digital furnizat pe suport material, cum ar fi DVD-urile, CD-urile, unitățile flash pentru USB și cardurile de memorie, precum și suportului material, cu condiția ca suportul material să servească exclusiv ca suport al conținutului digital.

  Cu toate acestea, în locul dispozițiilor prezentei directive privind obligația de furnizare a comerciantului și măsurile corective aflate la dispoziția consumatorului în caz de nefurnizare, ar trebui să se aplice dispozițiile Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) referitoare la obligațiile legate de livrarea bunurilor și măsurile corective în cazul în care nu se realizează livrarea. În plus, dispozițiile Directivei 2011/83/UE privind, de exemplu, dreptul de retractare și natura contractului în baza căruia sunt furnizate bunurile respective ar trebui, de asemenea, să se aplice în continuare suporturilor materiale de acest tip și conținutului digital furnizat pe acestea.

  De asemenea, prezenta directivă nu aduce atingere dreptului de distribuire care se aplică acestor bunuri în temeiul dreptului privind drepturile de autor.

(26) Prezenta directivă ar trebui să se aplice contractelor care prevăd dezvoltarea unui conținut digital adaptat cerințelor specifice ale consumatorului, inclusiv a unui program software adaptat.

  Prezenta directivă ar trebui să se aplice și în cazul furnizării de fișiere electronice, necesare în contextul imprimării 3D a bunurilor, în măsura în care astfel de fișiere se încadrează în definiția conținutului digital sau a serviciilor digitale în sensul prezentei directive.

  Cu toate acestea, prezenta directivă nu ar trebui să reglementeze drepturile sau obligațiile legate de bunurile produse cu ajutorul tehnologiei de imprimare 3D.

(53) Restricțiile privind utilizarea de către consumatori a conținutului digital sau a serviciului digital în conformitate cu prezenta directivă ar putea rezulta din limitările impuse de titularul drepturilor de proprietate intelectuală în conformitate cu dreptul proprietății intelectuale.

  Astfel de restricții își pot avea originea în acordul de licență al utilizatorului final, în temeiul căruia este furnizat consumatorului conținutul digital sau serviciul digital.

  Acesta poate fi cazul atunci când, de exemplu, acordul de licență pentru un utilizator final interzice utilizarea de către consumator a anumitor caracteristici legate de funcționalitatea conținutului digital sau a serviciului digital.

  O astfel de restricție ar putea duce la încălcarea de către conținutul digital sau serviciul digital a cerințelor obiective de conformitate prevăzute în prezenta directivă, în cazul în care s-ar referi la caracteristici care se regăsesc în mod normal în conținutul digital sau serviciile digitale de același tip și la care consumatorul se poate aștepta în mod rezonabil. În astfel de cazuri, consumatorul ar trebui să fie în măsură să solicite, din partea comerciantului care a furnizat conținutul digital sau serviciul digital, măsurile corective prevăzute în prezenta directivă în caz de neconformitate.

  Comerciantul ar trebui să poată evita o astfel de răspundere numai prin îndeplinirea condițiilor de derogare de la cerințele obiective de conformitate, astfel cum sunt prevăzute în prezenta directivă, și anume numai în cazul în care comerciantul informează în mod special consumatorul înainte de încheierea contractului că o anumită caracteristică a conținutului digital sau a serviciului digital se abate de la cerințele obiective de conformitate, iar consumatorul acceptă în mod expres și separat abaterea respectivă.

(71) Consumatorul ar trebui să aibă dreptul de a recupera conținutul într-un termen rezonabil, fără impedimente din partea comerciantului, într-un format care poate fi citit automat și este utilizat în mod normal, și fără costuri, cu excepția costurilor generate de propriul mediu digital al consumatorului, de exemplu costurile unei conexiuni la rețea, întrucât aceste costuri nu sunt legate în mod specific de recuperarea conținutului.

  Cu toate acestea, obligația comerciantului de a pune la dispoziție un astfel de conținut nu ar trebui să se aplice în cazul în care conținutul are utilitate doar în contextul utilizării conținutului digital sau a serviciului digital, sau se referă doar la activitatea consumatorului atunci când utilizează conținutul digital sau serviciul digital, sau a fost agregat cu alte date de către comerciant și nu poate fi dezagregat sau numai cu eforturi disproporționate. În astfel de cazuri, conținutul nu are o utilitate practică sau un interes semnificativ pentru consumator, luând în considerare, de asemenea, interesele comerciantului. În plus, obligația comerciantului de a pune la dispoziția consumatorului, în momentul încetării contractului, orice conținut care nu reprezintă date cu caracter personal și a fost furnizat sau creat de către consumator nu ar trebui să aducă atingere dreptului comerciantului de a nu divulga anumite conținuturi în conformitate cu dreptul aplicabil.

(86) Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume de a contribui la funcționarea pieței interne prin abordarea coerentă a obstacolelor legate de dreptul contractelor care afectează furnizarea de conținut digital sau de servicii digitale evitându-se fragmentarea juridică, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, pentru asigurarea coerenței generale a dispozițiilor de drept intern prin norme armonizate de drept al contractelor care ar facilita și acțiuni coordonate de asigurare a respectării normelor, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.