keyboard_tab Contratti digitali 2019/0770 RO

(7) Stabilirea de norme de drept armonizate în materie de contracte de consum în toate statele membre ar facilita furnizarea de conținut digital sau de servicii digitale în întreaga Uniune de către întreprinderi, în special de către IMM-uri.

  acestea ar oferi întreprinderilor un mediu stabil în materie de drept contractual atunci când furnizează conținut digital sau servicii digitale în alte state membre.

  Aceste norme ar evita, de asemenea, fragmentarea cadrului juridic generată în caz contrar de noile dispoziții de drept intern care reglementează în mod specific conținutul digital și serviciile digitale.

(17) Definiția consumatorului ar trebui să includă persoanele fizice care acționează în afara activității lor comerciale, industriale, artizanale sau profesionale.

  Cu toate acestea, în cazul contractelor cu dublu scop, când contractul este încheiat în scopuri parțial circumscrise activității comerciale și parțial aflate în afara acesteia, iar scopul comercial este într-atât de limitat, încât nu are o pondere predominantă în contextul general al contractului, statele membre ar trebui să poată în continuare reglementa în mod liber dacă și în ce condiții respectiva persoană ar trebui să fie, și ea, considerată drept consumator.

(19) Directiva ar trebui să permită soluționarea problemelor care afectează diferitele categorii de conținut digital, de servicii digitale și furnizarea acestora.

  Pentru a ține seama de evoluțiile tehnologice rapide și pentru a menține valabilitatea în timp a noțiunii de conținut digital sau de serviciu digital, prezenta directivă ar trebui să acopere, printre altele, software-ul, aplicațiile, fișierele video, fișierele audio, fișierele de muzică, jocurile digitale, cărțile electronice sau alte publicații electronice și, de asemenea, serviciile digitale care permit crearea, prelucrarea sau stocarea de date în format digital ori accesul la acestea, inclusiv software-ul sub formă de servicii, cum ar fi partajarea materialelor video și audio și alte tipuri de găzduire de fișiere, procesarea de text sau jocurile oferite în mediul de tip cloud și platformele de comunicare socială.

  Deoarece există numeroase modalități prin care pot fi furnizate conținutul digital sau serviciile digitale, cum ar fi transmiterea pe un suport material, descărcarea de către consumatori pe dispozitivele lor, streamingul, acordarea accesului la capacitățile de stocare a conținutului digital sau accesul la utilizarea platformelor de comunicare socială, prezenta directivă ar trebui să se aplice, indiferent de mijlocul utilizat pentru transmiterea conținutului digital sau a serviciului digital, ori pentru acordarea de acces la conținutul digital sau la serviciul digital.

  Cu toate acestea, prezenta directivă nu ar trebui să se aplice serviciilor de acces la internet.

(20) Prezenta directivă și Directiva (UE) 2019/771 a Parlamentului European și a Consiliului (3) ar trebui să se completeze reciproc. În timp ce prezenta directivă prevede norme privind anumite cerințe referitoare la contractele de furnizare de conținut digital sau de servicii digitale, Directiva (UE) 2019/771 prevede norme privind anumite cerințe referitoare la contractele de vânzare de bunuri. În consecință, pentru a răspunde așteptărilor consumatorilor și a asigura un cadru juridic clar și simplu pentru comercianții de conținut digital, prezenta directivă ar trebui să se aplice inclusiv conținutului digital furnizat pe suport material, cum ar fi DVD-urile, CD-urile, unitățile flash pentru USB și cardurile de memorie, precum și suportului material, cu condiția ca suportul material să servească exclusiv ca suport al conținutului digital.

  Cu toate acestea, în locul dispozițiilor prezentei directive privind obligația de furnizare a comerciantului și măsurile corective aflate la dispoziția consumatorului în caz de nefurnizare, ar trebui să se aplice dispozițiile Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) referitoare la obligațiile legate de livrarea bunurilor și măsurile corective în cazul în care nu se realizează livrarea. În plus, dispozițiile Directivei 2011/83/UE privind, de exemplu, dreptul de retractare și natura contractului în baza căruia sunt furnizate bunurile respective ar trebui, de asemenea, să se aplice în continuare suporturilor materiale de acest tip și conținutului digital furnizat pe acestea.

  De asemenea, prezenta directivă nu aduce atingere dreptului de distribuire care se aplică acestor bunuri în temeiul dreptului privind drepturile de autor.

(21) Directiva (UE) 2019/771 ar trebui să se aplice contractelor de vânzare de bunuri, inclusiv bunuri cu elemente digitale.

  Noțiunea de bunuri cu elemente digitale ar trebui să se refere la bunurile care încorporează conținut digital sau un serviciu digital sau sunt interconectate cu acestea, astfel încât, în absența respectivului conținut digital sau serviciu digital, bunurile nu își pot îndeplini funcțiile.

  Conținutul digital sau un serviciu digital încorporat în bunuri ori interconectat cu acestea în acest mod ar trebui să intre sub incidența Directivei (UE) 2019/771, dacă este furnizat împreună cu bunurile în temeiul unui contract de vânzare a bunurilor respective.

  Stabilirea faptului că furnizarea de conținut digital sau de servicii digitale încorporate sau interconectate face sau nu parte din contractul de vânzare încheiat cu vânzătorul ar trebui să depindă de conținutul contractului respectiv.

  Ar trebui să fie incluse aici conținutul digital sau serviciile digitale încorporate sau interconectate a căror furnizare este explicit prevăzută de contract.

  Ar trebui, de asemenea, să fie incluse aici contractele de vânzare care pot fi înțelese ca având ca obiect furnizarea de conținut digital specific sau de servicii digitale specifice care sunt normale pentru bunurile de același tip și la care consumatorul s-ar putea aștepta în mod rezonabil, dată fiind natura bunurilor și ținându-se seama de orice declarație publică făcută de vânzător sau în numele acestuia ori de alte persoane situate în amonte în cadrul lanțului de tranzacții, inclusiv producătorul.

  De exemplu, în cazul în care un anunț publicitar ar prezenta un televizor inteligent ca integrând o anumită aplicație video, aceasta ar fi considerată a face parte din contractul de vânzare.

  Această condiție ar trebui să se aplice indiferent dacă conținutul digital sau serviciul digital este preinstalat în cadrul bunului ca atare sau dacă acesta trebuie descărcat ulterior pe un alt dispozitiv și este numai interconectat cu bunul.

(23) Reprezentările digitale ale unei valori, cum ar fi bonurile electronice sau cupoanele electronice, sunt utilizate de consumatori pentru a plăti diferite bunuri sau servicii pe piața unică digitală.

  Astfel de reprezentări digitale ale unei valori devin tot mai importante pentru furnizarea de conținut digital sau de servicii digitale și ar trebui, prin urmare, să fie considerate metodă de plată în sensul prezentei directive.

  Ar trebui să se considere că monedele virtuale fac parte dintre reprezentările digitale ale unei valori, în măsura în care sunt recunoscute de dreptul intern.

  Diferențierea în funcție de metodele de plată ar putea duce la discriminare și poate oferi un stimulent nejustificat pentru ca întreprinderile să se orienteze către oferirea de conținut digital sau de servicii digitale în schimbul reprezentărilor digitale ale unei valori.

  Totuși, deoarece reprezentările digitale ale unei valori au unicul scop de a servi ca metodă de plată, acestea nu ar trebui să fie considerate ca reprezentând, în sine, conținut digital sau serviciu digital în sensul prezentei directive.

(26) Prezenta directivă ar trebui să se aplice contractelor care prevăd dezvoltarea unui conținut digital adaptat cerințelor specifice ale consumatorului, inclusiv a unui program software adaptat.

  Prezenta directivă ar trebui să se aplice și în cazul furnizării de fișiere electronice, necesare în contextul imprimării 3D a bunurilor, în măsura în care astfel de fișiere se încadrează în definiția conținutului digital sau a serviciilor digitale în sensul prezentei directive.

  Cu toate acestea, prezenta directivă nu ar trebui să reglementeze drepturile sau obligațiile legate de bunurile produse cu ajutorul tehnologiei de imprimare 3D.

(27) Întrucât prezenta directivă ar trebui să se aplice contractelor care au ca obiect furnizarea de conținut digital sau de servicii digitale către consumator, aceasta nu ar trebui să se aplice contractelor al căror obiect principal constă în furnizarea de servicii profesionale, cum ar fi servicii de traducere, servicii de arhitectură, servicii juridice sau alte servicii de consiliere profesională care sunt adesea prestate personal de către comerciant, indiferent dacă comerciantul utilizează mijloace digitale pentru a genera rezultatul serviciului sau pentru a îl livra ori transmite către consumator. În mod similar, prezenta directivă nu ar trebui să se aplice serviciilor publice precum serviciile de securitate socială sau registrele publice în care mijloacele digitale sunt utilizate numai pentru transmiterea sau comunicarea serviciului către consumator.

  Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice nici înscrisurilor autentice și altor acte notariale, indiferent dacă acestea sunt efectuate, înregistrate, reproduse sau transmise prin mijloace digitale.

(35) Practica comercială ce constă în gruparea de oferte de conținut digital sau de servicii digitale cu furnizarea de bunuri ori de alte servicii face obiectul Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11) privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori.

  O astfel de grupare nu este interzisă ca atare în temeiul Directivei 2005/29/CE.

  Cu toate acestea, este interzisă atunci când se consideră că este neloială, în urma unei evaluări de la caz la caz, în conformitate cu criteriile stabilite în directiva respectivă.

  Dreptul Uniunii în materie de concurență permite combaterea practicilor de legare și de grupare, atunci când acestea aduc atingere procesului concurenței și dăunează consumatorilor.

(58) Statele membre ar trebui să dispună de libertatea de a reglementa termenele de prescripție din dreptul intern.

  Cu toate acestea, astfel de termene de prescripție nu ar trebui să împiedice consumatorii să își exercite drepturile pe întreg parcursul perioadei în care comerciantul răspunde pentru neconformitate.

  Deși, prin urmare, prezenta directivă ar trebui să nu armonizeze punctul de plecare al termenelor de prescripție din dreptul intern, ea ar trebui să asigure, cu toate acestea, faptul că aceste termene le permit consumatorilor să solicite măsuri corective pentru orice neconformitate constatată pe durata perioadei în care comerciantul răspunde pentru o neconformitate.

(60) Fără a aduce atingere dreptului fundamental la protecția vieții private, inclusiv la confidențialitatea comunicațiilor și protecția datelor cu caracter personal ale consumatorului, acesta ar trebui să coopereze cu comerciantul pentru ca comerciantul să poată verifica dacă neconformitatea se datorează mediului digital al consumatorului recurgând la mijloacele disponibile din punct de vedere tehnic care sunt cel mai puțin intruzive pentru consumator.

  Acest lucru poate fi realizat, de exemplu, prin punerea la dispoziția comerciantului a unor rapoarte generate automat privind incidentele sau a unor detalii despre conexiunea la internet a consumatorului.

  Numai în circumstanțe excepționale și justificate în mod corespunzător, atunci când nu există nicio altă modalitate posibilă chiar și după cea mai bună utilizare a tuturor celorlalte mijloace, poate fi necesar ca consumatorii să permită accesul virtual la mediul lor digital.

  Cu toate acestea, în cazul în care nu cooperează cu comerciantul și a fost informat de consecințele necooperării, consumatorul ar trebui să fie cel care dovedește nu numai neconformitatea conținutului digital sau a serviciului digital, ci și faptul că conținutul digital sau serviciul digital nu era conform la momentul furnizării conținutului digital sau a serviciului digital, în cazul în care contractul prevede un singur act de furnizare sau o serie de acte de furnizare individuale, sau, atunci când contractul prevede o furnizare continuă pe o perioadă de timp, pe durata contractului.

(64) Având în vedere diversitatea de conținut digital și de servicii digitale, nu este oportun să se stabilească termene fixe pentru exercitarea drepturilor sau îndeplinirea obligațiilor referitoare la acestea.

  Astfel de termene nu ar ține cont de această diversitate și ar putea fi fie prea scurte, fie prea lungi, după caz.

  Prin urmare, este mai adecvat să se prevadă ca conținutul digital și serviciile digitale să fie aduse în conformitate într-un termen rezonabil.

  Această cerință nu ar trebui să împiedice părțile să convină asupra unui termen specific pentru aducerea în conformitate a conținutului digital sau a serviciului digital.

  Conținutul digital sau serviciul digital ar trebui adus în conformitate fără costuri. În special, consumatorul nu ar trebui să suporte costurile asociate dezvoltării unei actualizări a conținutului digital sau a serviciului digital.

(71) Consumatorul ar trebui să aibă dreptul de a recupera conținutul într-un termen rezonabil, fără impedimente din partea comerciantului, într-un format care poate fi citit automat și este utilizat în mod normal, și fără costuri, cu excepția costurilor generate de propriul mediu digital al consumatorului, de exemplu costurile unei conexiuni la rețea, întrucât aceste costuri nu sunt legate în mod specific de recuperarea conținutului.

  Cu toate acestea, obligația comerciantului de a pune la dispoziție un astfel de conținut nu ar trebui să se aplice în cazul în care conținutul are utilitate doar în contextul utilizării conținutului digital sau a serviciului digital, sau se referă doar la activitatea consumatorului atunci când utilizează conținutul digital sau serviciul digital, sau a fost agregat cu alte date de către comerciant și nu poate fi dezagregat sau numai cu eforturi disproporționate. În astfel de cazuri, conținutul nu are o utilitate practică sau un interes semnificativ pentru consumator, luând în considerare, de asemenea, interesele comerciantului. În plus, obligația comerciantului de a pune la dispoziția consumatorului, în momentul încetării contractului, orice conținut care nu reprezintă date cu caracter personal și a fost furnizat sau creat de către consumator nu ar trebui să aducă atingere dreptului comerciantului de a nu divulga anumite conținuturi în conformitate cu dreptul aplicabil.

(74) Prezenta directivă ar trebui să reglementeze, de asemenea, modificările, de exemplu actualizările și îmbunătățirile realizate de către comercianți asupra conținutului digital sau asupra serviciului digital care este furnizat consumatorului sau pus la dispoziția acestuia pe parcursul unei anumite perioade.

  Având în vedere evoluția rapidă specifică conținutului digital și serviciilor digitale, aceste actualizări, îmbunătățiri sau modificări similare pot fi necesare și sunt adesea în avantajul consumatorului.

  Anumite modificări, de exemplu cele prevăzute în contract drept actualizări, pot face parte din angajamentul contractual.

  Alte modificări pot fi necesare pentru îndeplinirea cerințelor obiective de conformitate a conținutului digital sau a serviciului digital, astfel cum sunt prevăzute în prezenta directivă.

  Cu toate acestea, alte modificări, care se abat de la cerințele obiective de conformitate și care pot fi prevăzute la momentul încheierii contractului, ar trebui să fie aprobate în mod expres de către consumator la încheierea contractului.

(77) În cazul în care o modificare are un impact negativ mai mult decât minor asupra accesului consumatorului la conținutul digital sau la serviciul digital sau asupra utilizării acestuia de către consumator, consumatorul ar trebui să aibă, ca urmare a unei astfel de modificări, dreptul de a obține fără costuri încetarea contractului. În mod alternativ, comerciantul poate decide să permită consumatorului să mențină accesul la conținutul digital sau la serviciul digital fără costuri suplimentare, fără modificări și conform, caz în care consumatorul nu ar trebui să aibă dreptul de a obține încetarea contractului.

  Cu toate acestea, în cazul în care conținutul digital sau serviciul digital pe care comerciantul l-a pus la dispoziția consumatorului nu mai este în conformitate cu cerințele subiective de conformitate și obiective, consumatorul ar trebui să fie în măsură să se bazeze pe măsurile corective în caz de neconformitate, astfel cum se prevede în prezenta directivă. În cazul în care nu sunt îndeplinite cerințele pentru o astfel de modificare, astfel cum sunt stabilite în prezenta directivă, iar modificarea duce la o neconformitate, nu ar trebui să se aducă atingere drepturilor consumatorului în ceea ce privește aducerea în conformitate a conținutului digital sau a serviciului digital, reducerea prețului sau încetarea contractului, astfel cum se prevede în prezenta directivă. În mod similar, atunci când în urma unei modificări apare o neconformitate a conținutului digital sau a serviciului digital care nu a fost cauzată de modificare, consumatorul ar trebui să aibă în continuare dreptul de a se baza pe măsurile corective prevăzute în prezenta directivă în caz de neconformitate în legătură cu respectivul conținut digital sau serviciu digital, astfel cum se prevede în prezenta directivă.

(78) Neconformitatea conținutului digital sau a serviciului digital astfel cum a fost furnizat consumatorului este adesea cauzată de una dintre tranzacțiile din serie, de la proiectantul inițial la comerciantul final.

  Deși comerciantul final ar trebui să răspundă față de consumator în caz de neconformitate, este important să se asigure că comerciantul deține drepturi corespunzătoare față de diferitele persoane din lanțul de tranzacții financiare pentru a putea acoperi răspunderea față de consumator.

  Aceste drepturi ar trebui să fie limitate la tranzacțiile comerciale și, prin urmare, nu ar trebui să acopere situațiile în care comerciantul răspunde față de consumator pentru neconformitatea conținutului digital sau a unui serviciu digital compus dintr-un program software sau fabricat pe baza unui program software care a fost furnizat fără plata unui preț în cadrul unei licențe gratuite și cu sursă deschisă de către o persoană situată în amonte în cadrul lanțului de tranzacții.

  Cu toate acestea, identificarea persoanelor din lanțul de tranzacții împotriva cărora se poate întoarce comerciantul final, precum și modalitățile și condițiile pentru punerea în aplicare a unei astfel de acțiuni ar trebui să rămână la latitudinea statelor membre în temeiul dispozițiilor de drept intern aplicabile.

(83) Consumatorii ar trebui să poată beneficia de drepturile care le sunt conferite de prezenta directivă de îndată ce încep să se aplice dispozițiile corespunzătoare de transpunere în dreptul intern.

  Prin urmare, dispozițiile de transpunere în dreptul intern ar trebui să se aplice, de asemenea, contractelor pe durată nedeterminată sau determinată care au fost încheiate înainte de data aplicării și prevăd furnizarea de conținut digital sau de servicii digitale într-o perioadă de timp, fie continuu, fie printr-o serie de acte individuale de furnizare, dar numai în ceea ce privește conținutul digital sau un serviciu digital care este furnizat începând cu data aplicării dispozițiilor de transpunere în dreptul intern.

  Cu toate acestea, pentru a asigura un echilibru între interesele legitime ale consumatorilor și ale comercianților, dispozițiile de transpunere în dreptul intern a dispozițiilor prezentei directive privind modificarea conținutului digital sau a serviciului digital și dreptul la compensații ar trebui să se aplice numai contractelor încheiate după data punerii în aplicare în temeiul prezentei directive.

(86) Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume de a contribui la funcționarea pieței interne prin abordarea coerentă a obstacolelor legate de dreptul contractelor care afectează furnizarea de conținut digital sau de servicii digitale evitându-se fragmentarea juridică, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, pentru asigurarea coerenței generale a dispozițiilor de drept intern prin norme armonizate de drept al contractelor care ar facilita și acțiuni coordonate de asigurare a respectării normelor, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.