keyboard_tab Clausole e vendite online Direttiva EU 1998/0006 RO

(2) întrucât consumatorilor trebuie să li se garanteze un nivel ridicat de protecție; întrucât Comunitatea trebuie să contribuie la acest lucru prin acțiuni specifice care sprijină și completează politica statelor membre privind furnizarea de informații exacte, transparente și clare consumatorilor despre prețurile și produsele care le sunt oferite;

(3) întrucât Rezoluția Consiliului din 14 aprilie 1975 privind un program preliminar al Comunității Economice Europene în vederea unei politici de protecție și informare a consumatorului (4) și Rezoluția Consiliului din 19 mai 1981 privind un al doilea program al Comunității Economice Europene pentru o politică de protecție și informare a consumatorului (5) prevăd stabilirea de principii comune pentru indicarea prețurilor;

(4) întrucât aceste principii au fost stabilite prin Directiva 79/581/CEE privind indicarea prețurilor anumitor produse alimentare (6) și Directiva 88/314/CEE privind indicarea prețurilor produselor nealimentare (7);

(5) întrucât legătura dintre indicarea prețului unitar al produselor și preambalarea acestora în cantități sau volume prestabilite corespunzătoare valorilor din intervalele adoptate la nivelul Comunității s-a dovedit a fi excesiv de dificil de aplicat; întrucât este astfel necesară abandonarea acestei legături în favoarea unui mecanism nou, simplificat, în interesul consumatorului, fără a aduce atingere normelor de standardizare a ambalării;

(6) întrucât obligația de a indica prețul de vânzare și prețul unitar contribuie substanțial la o mai bună informare a consumatorilor, acesta fiind cel mai ușor mod de a permite consumatorilor să evalueze și să compare prețul produselor într-o manieră optimă și, ca urmare, să facă alegeri în cunoștință de cauză pe baza unor comparații simple;

(7) întrucât, prin urmare, ar trebui să existe o obligație generală de a indica atât prețul de vânzare, cât și prețul unitar pentru toate produsele, cu excepția produselor vândute în vrac, la care prețul de vânzare nu poate fi determinat până când consumatorul nu indică ce cantitate de produs dorește;

(8) întrucât este necesar să se aibă în vedere faptul că anumite produse se vând de obicei în alte cantități decât la kilogram, la litru, la metru, la metru pătrat sau la metru cub; întrucât este astfel oportun să se permită statelor membre să autorizeze ca prețul unitar să se refere la o unitate cantitativă unică diferită, ținând seama de natura produsului și de cantitățile în care produsul se vinde de obicei în statele membre respective;

(9) întrucât obligația de a indica prețul unitar poate conduce în anumite situații la împovărarea excesivă a unor mici întreprinderi de desfacere cu amănuntul; întrucât statele membre ar trebui, prin urmare, să se abțină de la aplicarea acestei obligații pentru o perioadă de tranziție corespunzătoare;

(10) întrucât statele membre ar trebui să aibă, de asemenea, libertatea de a renunța la obligația indicării prețului unitar în cazul produselor pentru care această indicare a prețului nu ar fi utilă sau ar putea să provoace confuzie, de exemplu atunci când indicarea cantității nu este relevantă pentru compararea prețurilor sau atunci când produse diferite sunt comercializate în același ambalaj;

(11) întrucât, în cazul produselor nealimentare, statele membre sunt libere, în vederea facilitării aplicării mecanismului existent, să întocmească o listă de produse sau categorii de produse pentru care obligația de a indica prețul unitar rămâne valabilă;

(13) întrucât statele membre trebuie să se asigure că sistemul are efectele dorite; întrucât transparența sistemului ar trebui păstrată și după introducerea monedei euro; întrucât, în acest scop, numărul maxim de prețuri care trebuie indicate ar trebui să fie limitat;