Data Act 2023/2854 RO

(a)	punerea de date referitoare la un produs și de date referitoare la un serviciu conex la dispoziția utilizatorului produsului conectat sau serviciului conex;

(b)	punerea de date la dispoziția destinatarilor datelor de către deținătorii de date;

(c)	punerea de date la dispoziția organismelor din sectorul public, a Comisiei, a Băncii Centrale Europene și a organelor Uniunii de către deținătorii de date, în cazul în care există o nevoie excepțională pentru respectivele date, pentru îndeplinirea unei sarcini specifice de interes public;

(d)	facilitarea trecerii de la un serviciu de prelucrare a datelor la altul;

(e)	introducerea unor garanții împotriva accesului ilegal al terților la date fără caracter personal; și

(f)	elaborarea de standarde de interoperabilitate pentru datele care urmează să fie accesate, transferate și utilizate.

(2) Prezentul regulament se referă la datele cu caracter personal și datele fără caracter personal, inclusiv la următoarele tipuri de date, în următoarele contexte:

(a)	capitolul II se aplică datelor, cu excepția conținutului, privind performanța, utilizarea și mediul produselor conectate și ale serviciilor conexe;

(b)	capitolul III se aplică tuturor datelor din sectorul privat care fac obiectul obligațiilor statutare privind partajarea de date;

(c)	capitolul IV se aplică tuturor datelor din sectorul privat care se accesează și se utilizează pe baza unor contracte între întreprinderi;

(d)	capitolul V se aplică tuturor datelor din sectorul privat, cu accent pe datele fără caracter personal;

(e)	capitolul VI se aplică tuturor datelor și serviciilor prelucrate de furnizorii de servicii de prelucrare a datelor;

(f)	capitolul VII se aplică tuturor datelor fără caracter personal deținute în Uniune de furnizori de servicii de prelucrare a datelor.

(3) Prezentul regulament se aplică:

(a)	fabricanților de produse conectate introduse pe piață în Uniune și furnizorilor de servicii conexe, indiferent de locul de stabilire al respectivilor fabricanți și furnizori;

(b)	utilizatorilor în Uniune de produse conectate sau de servicii conexe astfel cum se menționează la litera (a);

(c)	deținătorilor de date, indiferent de locul de stabilire al acestora, care pun date la dispoziția destinatarilor datelor din Uniune;

(d)	destinatarilor datelor din Uniune cărora le sunt puse la dispoziție date;

(e)

organismelor din sectorul public, Comisiei, Băncii Centrale Europene și organelor Uniunii care înaintează deținătorilor de date o cerere de punere la dispoziție de date în cazul în care există o nevoie excepțională de datele respective pentru îndeplinirea unei sarcini specifice de interes public și deținătorilor de date care furnizează datele respective ca răspuns la o astfel de cerere;

(f)	furnizorilor de servicii de prelucrare a datelor, indiferent de locul de stabilire al acestora, care oferă astfel de servicii clienților din Uniune;

(g)	participanților la spațiile de date și vânzătorilor de aplicații care utilizează contracte inteligente și persoanelor a căror activitate comercială, economică sau profesională presupune implementarea de contracte inteligente pentru alții în contextul executării unui acord.

(4) Trimiterile la produse conectate sau servicii conexe din prezentul regulament se înțeleg ca incluzând și asistenții virtuali, în măsura în care aceștia interacționează cu un produs conectat sau un serviciu conex.

(5) Prezentul regulament nu aduce atingere dreptului Uniunii și dreptului intern privind protecția datelor cu caracter personal, a vieții private și a confidențialității comunicațiilor și a integrității echipamentelor terminale, care se aplică datelor cu caracter personal prelucrate în legătură cu drepturile și obligațiile stabilite în acesta, în special Regulamentelor (UE) 2016/679 și (UE) 2018/1725 și Directivei 2002/58/CE, nici atribuțiilor și competențelor autorităților de supraveghere și nici drepturilor persoanelor vizate. În măsura în care utilizatorii sunt persoanele vizate, drepturile prevăzute în capitolul II din prezentul regulament completează dreptul de acces al persoanelor vizate și drepturile la portabilitatea datelor prevăzute la articolele 15 și 20 din Regulamentul (UE) 2016/679. În cazul unui conflict între prezentul regulament și dreptul Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal sau a vieții private ori legislația națională adoptată în conformitate cu dreptul respectiv al Uniunii, prevalează dreptul Uniunii sau dreptul intern relevant privind protecția datelor cu caracter personal sau a vieții private.

(6) Prezentul regulament nu se aplică în cazul înțelegerilor voluntare de schimb de date între entități private și publice, în special al înțelegerilor voluntare de partajare de date, și nici nu împiedică astfel de înțelegeri.

Prezentul regulament nu aduce atingere actelor juridice ale Uniunii sau actelor juridice naționale care prevăd partajarea, accesarea și utilizarea de date în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor, sau în scopuri vamale sau fiscale, în special Regulamentelor (UE) 2021/784, (UE) 2022/2065 și (UE) 2023/1543 și Directivei (UE) 2023/1544 sau cooperării internaționale în domeniul respectiv. Prezentul regulament nu se aplică activităților de colectare de date sau partajare de date, acces la date sau utilizare de date desfășurate în temeiul Regulamentului (UE) 2015/847 și al Directivei (UE) 2015/849. Prezentul regulament nu se aplică domeniilor care nu intră în sfera de aplicare a dreptului Uniunii și, sub nicio formă, nu aduce atingere competențelor statelor membre în materie de siguranță publică, apărare sau securitate națională, indiferent de tipul de entitate însărcinată de statele membre să îndeplinească sarcini în legătură cu aceste competențe, sau competenței acestora de a proteja alte funcții esențiale ale statului, inclusiv asigurarea integrității teritoriale a statului și menținerea ordinii publice. Prezentul regulament nu aduce atingere competențelor pe care le au statele membre în ceea ce privește administrația vamală și fiscală sau sănătatea și siguranța cetățenilor.

(7) Prezentul regulament completează abordarea bazată pe autoreglementare din Regulamentul (UE) 2018/1807 prin adăugarea de obligații general aplicabile în ceea ce privește trecerea la alt furnizor de servicii de cloud.

(8) Prezentul regulament nu aduce atingere actelor juridice ale Uniunii și actelor juridice naționale care prevăd protecția drepturilor de proprietate intelectuală, în special Directivelor 2001/29/CE, 2004/48/CE și (UE) 2019/790.

(9) Prezentul regulament completează și nu aduce atingere dreptului Uniunii care vizează promovarea intereselor consumatorilor și asigurarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor, precum și protejarea sănătății, siguranței și intereselor economice ale acestora, în special Directivelor 93/13/CEE, 2005/29/CE și 2011/83/UE.

(10) Prezentul regulament nu împiedică încheierea de contracte legale voluntare de partajare de date, inclusiv contracte încheiate pe bază de reciprocitate, care respectă cerințele prevăzute în prezentul regulament.

Articolul 7

Domeniul de aplicare al obligațiilor de partajare de date între întreprinderi și consumatori și între întreprinderi

(1) Obligațiile prevăzute în prezentul capitol nu se aplică datelor generate prin utilizarea produselor conectate fabricate sau proiectate sau a serviciilor conexe furnizate de o microîntreprindere sau o întreprindere mică, cu condiția ca întreprinderea respectivă să nu aibă o întreprindere parteneră sau o întreprindere afiliată, în înțelesul articolului 3 din anexa la Recomandarea 2003/361/CE, care nu se califică drept microîntreprindere sau întreprindere mică și atunci când microîntreprinderea și întreprinderea mică nu sunt subcontractate pentru a fabrica sau a proiecta un produs conectat sau pentru a furniza un serviciu conex.

Același lucru este valabil și pentru datele generate prin utilizarea de produse conectate fabricate sau de servicii conexe furnizate de o întreprindere care s-a calificat drept o întreprindere mijlocie în temeiul articolului 2 din anexa la Recomandarea 2003/361/CE pentru mai puțin de un an și pentru produsele conectate, pentru o perioadă de un an de la data la care au fost introduse pe piață de către o întreprindere mijlocie.

(2) Nicio clauză contractuală care, în detrimentul utilizatorului, exclude aplicarea drepturilor utilizatorului în temeiul prezentului capitol, derogă de la acestea sau modifică efectul acestora nu este obligatorie pentru utilizator.

CAPITOLUL III

OBLIGAȚIILE DEȚINĂTORILOR DE DATE CARE AU OBLIGAȚIA DE A PUNE DATE LA DISPOZIȚIE ÎN TEMEIUL DREPTULUI UNIUNII

Articolul 8

Condițiile în care deținătorii de date pun date la dispoziția destinatarilor datelor

(1) În cazul în care, în relațiile dintre întreprinderi, un deținător de date este obligat să pună date la dispoziția unui destinatar al datelor în temeiul articolului 5 sau în temeiul altor acte din dreptul aplicabil al Uniunii sau din legislația națională adoptate în conformitate cu dreptul Uniunii, respectivul deținător de date convine cu un destinatar al datelor modalitățile de punere la dispoziție a datelor și face acest lucru în conformitate cu clauze și condiții echitabile, rezonabile și nediscriminatorii și într-un mod transparent, în conformitate cu prezentul capitol și cu capitolul IV.

(2) O clauză contractuală care se referă la accesul la date și la utilizarea acestora sau la răspunderea și măsurile reparatorii pentru încălcarea sau încetarea obligațiilor legate de date nu este obligatorie dacă este o clauză contractuală abuzivă în înțelesul articolului 13 sau dacă exclude aplicarea drepturilor utilizatorului prevăzute în capitolul II, derogă de la respectivele drepturi sau modifică efectul acestora, în detrimentul utilizatorului.

(3) Un deținător de date nu discriminează, în ceea ce privește modalitățile de punere la dispoziție a datelor, între categorii comparabile de destinatari ai datelor, inclusiv întreprinderi partenere sau întreprinderi afiliate deținătorului de date, când pune la dispoziție date. În cazul în care un destinatar al datelor consideră discriminatorii condițiile în care i-au fost puse la dispoziție datele, deținătorul de date furnizează fără întârziere destinatarului datelor, la cererea motivată a acestuia, informații care arată că nu a existat nicio discriminare.

(4) Un deținător de date nu poate să pună date la dispoziția unui destinatar al datelor, inclusiv în mod exclusiv, cu excepția cazului în care există o cerere introdusă în acest sens de utilizator în temeiul capitolului II.

(5) Deținătorii de date și destinatarii datelor nu au obligația de a furniza informații în plus față de cele necesare pentru verificarea respectării clauzelor contractuale convenite pentru punerea la dispoziție a datelor sau a obligațiilor care le revin în temeiul prezentului regulament sau al altor acte din dreptul aplicabil al Uniunii sau din legislația națională adoptate în conformitate cu dreptul Uniunii.

(6) Cu excepția cazului în care se prevede altfel în dreptul Uniunii, inclusiv la articolul 4 alineatul (6) și la articolul 5 alineatul (9) din prezentul regulament, sau în legislația națională adoptată în conformitate cu dreptul Uniunii, obligația de a pune date la dispoziția unui destinatar al datelor nu include obligația de divulgare a unor secrete comerciale.

Articolul 10

Soluționarea litigiilor

(1) Utilizatorii, deținătorii de date și destinatarii datelor au acces la un organism de soluționare a litigiilor, certificat în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol, pentru a soluționa litigii în temeiul articolului 4 alineatele (3) și (9) și al articolului 5 alineatul (12), precum și litigii în legătură cu clauzele și condițiile echitabile, rezonabile și nediscriminatorii de punere la dispoziție a datelor și cu modul transparent de punere la dispoziție a datelor, în conformitate cu prezentul capitol și cu capitolul IV.

(2) Organismele de soluționare a litigiilor aduc taxele sau mecanismele utilizate pentru stabilirea taxelor la cunoștința părților în cauză înainte ca părțile respective să solicite emiterea unei decizii.

(3) În ceea ce privește litigiile pentru care a fost sesizat organismul de soluționare a litigiilor în temeiul articolului 4 alineatele (3) și (9) și al articolului 5 alineatul (12), în cazul în care organismul de soluționare a litigiilor decide în cadrul unui litigiu în favoarea utilizatorului sau a destinatarului datelor, deținătorul de date suportă toate taxele percepute de organismul de soluționare a litigiilor și rambursează utilizatorului sau destinatarului respectiv orice alte cheltuieli rezonabile pe care le-a suportat în legătură cu soluționarea litigiului. În cazul în care organismul de soluționare a litigiilor decide în cadrul unui litigiu în favoarea deținătorului de date, utilizatorul sau destinatarul datelor nu are obligația de a rambursa eventualele taxe sau alte cheltuieli pe care deținătorul de date le-a plătit sau pe care urmează să le plătească în legătură cu soluționarea litigiului, cu excepția cazului în care organismul de soluționare a litigiilor constată că utilizatorul sau destinatarul datelor a acționat în mod evident cu rea-credință.

(4) Clienții și furnizorii de servicii de prelucrare a datelor au acces la un organism de soluționare a litigiilor, certificat în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol, pentru a soluționa litigiile legate de încălcarea drepturilor clienților și a obligațiilor furnizorilor de servicii de prelucrare a datelor, în conformitate cu articolele 23-31.

(5) Statul membru în care este stabilit organismul de soluționare a litigiilor certifică organismul, la cererea organismului respectiv, în cazul în care acesta a demonstrat că îndeplinește toate condițiile următoare:

(a)	este imparțial și independent și emite decizii în conformitate cu norme de procedură clare, nediscriminatorii și echitabile;

(b)

dispune de cunoștințele de specialitate necesare, în special privind clauzele și condițiile echitabile, rezonabile și nediscriminatorii, inclusiv privind compensațiile, și privind punerea la dispoziție a datelor într-un mod transparent, ceea ce îi permite să stabilească în mod eficace clauzele și condițiile respective;

(c)	este ușor de accesat prin intermediul tehnologiei comunicațiilor electronice;

(d)	are capacitatea de a adopta decizii într-un mod rapid, eficace și eficient din punctul de vedere al costurilor în cel puțin o limbă oficială a Uniunii.

(6) Organismele de soluționare a litigiilor certificate sunt notificate Comisiei de către statele membre în conformitate cu alineatul (5). Comisia publică pe un site specializat o listă a organismelor respective, pe care o actualizează în permanență.

(7) Un organism de soluționare a litigiilor refuză să trateze o cerere de soluționare a unui litigiu dacă pentru același litigiu s-a introdus deja o cerere în fața altui organism de soluționare a litigiilor ori a unei instanțe judecătorești sau a unui tribunal dintr-un stat membru.

(8) Un organism de soluționare a litigiilor acordă părților, într-un termen rezonabil, posibilitatea de a-și exprima punctele de vedere asupra chestiunilor pe care părțile respective le-au introdus în fața organismului respectiv. În contextul respectiv, fiecare parte la un litigiu primește concluziile celeilalte părți la litigiu și eventualele declarații ale experților. Părților li se oferă posibilitatea de a prezenta observații cu privire la cererile și declarațiile respective.

(9) Un organism de soluționare a litigiilor adoptă o decizie cu privire la chestiunea pentru care a fost sesizat în termen de cel mult 90 de zile de la data primirii unei cereri în temeiul alineatelor (1) și (4). Decizia respectivă este scrisă sau pe un suport durabil și este însoțită de o expunere de motive.

(10) Organismele de soluționare a litigiilor întocmesc și pun la dispoziția publicului rapoartele lor anuale de activitate. Fiecare astfel de raport anual include, în special, următoarele informații:

(a)	rezultatele agregate ale litigiilor;

(b)	timpul mediu necesar pentru soluționarea litigiilor;

(c)	motivele cele mai frecvente ale litigiilor.

(11) Pentru facilitarea schimbului de informații și de bune practici, un organism de soluționare a litigiilor poate decide să includă recomandări în raportul menționat la alineatul (10) privind modul în care pot fi evitate sau soluționate problemele.

(12) Decizia unui organism de soluționare a litigiilor este obligatorie pentru părți numai dacă părțile și-au dat consimțământul explicit cu privire la caracterul său obligatoriu înainte de începerea procedurii de soluționare a litigiilor.

(13) Prezentul articol nu aduce atingere dreptului părților de a introduce o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești sau a unui tribunal dintr-un stat membru.

Articolul 12

Domeniul de aplicare al obligațiilor deținătorilor de date care au obligația în temeiul dreptului Uniunii de a pune date la dispoziție

(1) Prezentul capitol se aplică în cazul în care, în relațiile dintre întreprinderi, un deținător de date este obligat, în temeiul articolului 5 ori în temeiul dreptului aplicabil al Uniunii sau al legislației naționale adoptate în conformitate cu dreptul Uniunii, să pună date la dispoziția unui destinatar al datelor.

(2) O clauză contractuală dintr-un acord de partajare de date care, în detrimentul uneia dintre părți sau, după caz, în detrimentul utilizatorului, exclude aplicarea prezentului capitol, derogă de la acesta sau îi modifică efectele nu este obligatorie pentru partea respectivă.

CAPITOLUL IV

CLAUZELE CONTRACTUALE ABUZIVE REFERITOARE LA ACCESAREA ȘI UTILIZAREA DE DATE ÎNTRE ÎNTREPRINDERI

Articolul 13

Clauze contractuale abuzive impuse unilateral unei alte întreprinderi

(1) O clauză contractuală referitoare la accesul la date și utilizarea acestora sau la răspunderea și măsurile reparatorii pentru încălcarea sau încetarea obligațiilor legate de date, care a fost impusă unilateral de o întreprindere unei alte întreprinderi, nu poate fi obligatorie pentru aceasta din urmă dacă este abuzivă.

(2) O clauză contractuală care reflectă dispoziții imperative ale dreptului Uniunii sau dispoziții ale dreptului Uniunii care s-ar aplica în cazul în care clauzele contractuale nu ar reglementa chestiunea nu este considerată abuzivă.

(3) O clauză contractuală este abuzivă dacă prezintă caracteristici ca urmare a cărora utilizarea sa deviază în mod flagrant de la bunele practici comerciale în ceea ce privește accesarea și utilizarea de date, contrar bunei-credințe și corectitudinii.

(4) În special, o clauză contractuală este abuzivă în sensul alineatului (3) dacă are ca obiect sau ca efect:

(a)	excluderea sau limitarea răspunderii părții care a impus-o unilateral pentru acte intenționate sau neglijență gravă;

(b)	excluderea măsurilor reparatorii de care dispune partea căreia i-a fost impusă unilateral în cazul neexecutării obligațiilor contractuale sau excluderea răspunderii părții care a impus-o unilateral în cazul unei încălcări a respectivelor obligații;

(c)	acordarea către partea care a impus-o unilateral a dreptului exclusiv de a stabili dacă datele furnizate sunt conforme cu contractul sau de a interpreta orice clauză contractuală.

(5) O clauză contractuală este prezumată a fi abuzivă în sensul alineatului (3) dacă are ca obiect sau ca efect:

(a)	limitarea în mod necorespunzător a măsurilor reparatorii în cazul neexecutării obligațiilor contractuale sau limitarea răspunderii în cazul încălcării acestor obligații, sau extinderea răspunderii întreprinderii căreia i-a fost impusă clauza în mod unilateral;

(b)

crearea pentru partea care a impus clauza unilateral a posibilității de accesare și utilizare a datelor celeilalte părți contractante într-un mod care prejudiciază în mod semnificativ interesele legitime ale celeilalte părți contractante, în special în cazul în care datele respective conțin date sensibile din punct de vedere comercial sau sunt protejate de secrete comerciale ori drepturi de proprietate intelectuală;

(c)

împiedicarea părții căreia i-a fost impusă unilateral să utilizeze datele furnizate sau generate de partea respectivă pe durata contractului sau limitarea utilizării unor astfel de date într-o asemenea măsură încât partea respectivă nu are dreptul să utilizeze, să înregistreze, să acceseze sau să controleze astfel de date sau să exploateze valoarea unor astfel de date în mod adecvat;

(d)	împiedicarea părții căreia i-a fost impusă unilateral clauza să rezilieze acordul într-un termen rezonabil;

(e)	împiedicarea părții căreia i-a fost impusă unilateral clauza să obțină o copie a datelor furnizate sau generate de partea respectivă pe durata contractului sau într-un termen rezonabil de la încetarea acestuia;

(f)

crearea pentru partea care a impus-o unilateral a posibilității de a rezilia contractul cu un preaviz nejustificat de scurt, luându-se în considerare orice posibilitate rezonabilă a celeilalte părți contractante de a trece la un serviciu alternativ și comparabil, precum și prejudiciul financiar cauzat de o astfel de reziliere, cu excepția cazului în care există motive serioase în acest sens;

(g)

acordarea pentru partea care a impus unilateral clauza a posibilității de a modifica substanțial prețul specificat în contract sau orice altă condiție de fond legată de natura, formatul, calitatea sau cantitatea datelor care urmează să fie partajate, când niciun motiv întemeiat și niciun drept al celeilalte părți de a rezilia contractul în cazul unei astfel de modificări nu este specificat în contract.

Litera (g) de la primul paragraf nu afectează condițiile prin care partea care a impus unilateral clauza își rezervă dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract pe durată nedeterminată, cu condiția ca în contract să se specifice un motiv întemeiat pentru o astfel de modificare unilaterală, ca partea care a impus unilateral clauza să fie obligată să dea celeilalte părți contractante un preaviz rezonabil cu privire la orice astfel de modificare intenționată și ca cealaltă parte contractantă să aibă libertatea de a rezilia contractul fără costuri în cazul unei modificări.

(6) Se consideră că o clauză contractuală este impusă unilateral în înțelesul prezentului articol dacă a fost oferită de o parte contractantă, fără ca cealaltă parte contractantă să fi fost în măsură să îi influențeze conținutul, în ciuda încercării de a o negocia. Sarcina de a dovedi că o clauză nu a fost impusă unilateral îi revine părții contractante care a oferit clauza contractuală respectivă. Partea contractantă care a inclus clauza contractuală contestată nu poate invoca caracterul abuziv al clauzei contractuale respective.

(7) În cazul în care clauza contractuală abuzivă poate fi disociată de celelalte clauze ale contractului, acestea din urmă sunt obligatorii.

(8) Prezentul articol nu se aplică clauzelor contractuale care definesc obiectul principal al contractului sau caracterului adecvat al prețului, în raport cu datele furnizate în schimb.

(9) Părțile la un contract care intră în domeniul de aplicare al alineatului (1) nu exclud aplicarea prezentului articol, nu derogă de la acesta și nu îi modifică efectele.

CAPITOLUL V

PUNEREA DE DATE LA DISPOZIȚIA ORGANISMELOR DIN SECTORUL PUBLIC, A COMISIEI, A BĂNCII CENTRALE EUROPENE ȘI A ORGANELOR UNIUNII PE BAZA UNEI NEVOI EXCEPȚIONALE

Articolul 16

Relația cu alte obligații de punere la dispoziția organismelor din sectorul public, a Comisiei, a Băncii Centrale Europene și a organelor Uniunii de date

(1) Prezentul capitol nu aduce atingere obligațiilor prevăzute în dreptul Uniunii sau în dreptul intern în scopul raportării, al respectării cererilor de acces la informații ori al demonstrării sau verificării respectării obligațiilor legale.

(2) Prezentul capitol nu se aplică organismelor din sectorul public, Comisiei, Băncii Centrale Europene sau organelor Uniunii care desfășoară activități pentru prevenirea, depistarea, investigarea sau urmărirea penală a infracțiunilor sau contravențiilor ori pentru executarea pedepselor, și nici administrației vamale și fiscale. Prezentul capitol nu aduce atingere dreptului Uniunii și dreptului intern aplicabil în materie de prevenire, depistare, investigare sau urmărire penală a infracțiunilor sau contravențiilor ori de executare a pedepselor sau a sancțiunilor administrative ori în materie de administrare vamală sau fiscală.

Articolul 19

Obligațiile organismelor din sectorul public, ale Comisiei, ale Băncii Centrale Europene și ale organelor Uniunii

(1) Un organism din sectorul public, Comisia, Banca Centrală Europeană ori un organ al Uniunii care primește date în urma unei cereri introduse în temeiul articolului 14:

(a)	nu utilizează datele într-un mod incompatibil cu scopul pentru care au fost solicitate;

(b)	a pus în aplicare măsuri tehnice și organizatorice care să păstreze confidențialitatea și integritatea datelor solicitate și securitatea transferurilor de date, în special a datelor cu caracter personal, și protejează drepturile și libertățile persoanelor vizate;

(c)

șterge datele de îndată ce acestea nu mai sunt necesare pentru scopul declarat și informează deținătorul de date și persoanele fizice sau organizațiile care au primit datele în temeiul articolului 21 alineatul (1), fără întârzieri nejustificate, că datele au fost șterse, cu excepția cazului în care este necesară arhivarea datelor în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern privind accesul public la documente în contextul obligațiilor de transparență.

(2) Un organism din sectorul public, Comisia, Banca Centrală Europeană, un organ al Uniunii sau un terț care primește date în temeiul prezentului capitol:

(a)

nu utilizează datele sau informațiile despre situația economică, activele și metodele de producție sau de operare ale deținătorului de date pentru a dezvolta sau a îmbunătăți un produs conectat sau un serviciu conex care concurează cu produsul conectat sau cu serviciul conex al deținătorului de date;

(b)	nu partajează datele cu un alt terț în oricare dintre scopurile menționate la litera (a).

(3) Divulgarea de secrete comerciale către un organism din sectorul public, către Comisie, Banca Centrală Europeană ori un organ al Uniunii este obligatorie numai dacă ea este strict necesară pentru atingerea scopului unei cereri depuse în temeiul articolului 15. Într-un astfel de caz, deținătorul datelor sau, atunci când aceștia nu sunt aceeași persoană, deținătorul secretului comercial identifică datele care sunt protejate ca secrete comerciale, inclusiv în metadatele relevante. Organismul din sectorul public, Comisia, Banca Centrală Europeană ori organul Uniunii iau, înainte de divulgarea secretelor comerciale, toate măsurile tehnice și organizatorice necesare și adecvate pentru a păstra confidențialitatea secretelor comerciale, inclusiv, după caz, utilizarea de modele de clauze contractuale, de standarde tehnice și aplicarea codurilor de conduită.

(4) Un organism din sectorul public, Comisia, Banca Centrală Europeană sau un organ al Uniunii este responsabil de securitatea datelor pe care le primește.

Articolul 24

Domeniul de aplicare al obligațiilor tehnice

Responsabilitățile furnizorilor de servicii de prelucrare a datelor prevăzute la articolele 23, 25, 29, 30 și 34 se aplică numai în cazul serviciilor, contractelor sau practicilor comerciale asigurate de furnizorul serviciilor de prelucrare a datelor de origine.

Articolul 40

Sancțiuni

(1) Statele membre adoptă normele privind sancțiunile care se aplică în cazul nerespectării prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile trebuie să fie efective, proporționale și disuasive.

(2) Statele membre notifică Comisiei normele și măsurile respective până la 12 septembrie 2025 și îi comunică acesteia, fără întârziere, orice modificare ulterioară a respectivelor norme și măsuri. Comisia ține un registru public ușor accesibil al acestor măsuri și îl actualizează periodic.

(3) Statele membre țin seama de recomandările EDIB și de următoarele criterii neexhaustive atunci când impun sancțiuni pentru încălcarea prezentului regulament:

(a)	natura, gravitatea, amploarea și durata încălcării;

(b)	orice acțiune întreprinsă de autorul încălcării pentru a atenua sau a remedia prejudiciul cauzat de încălcare;

(c)	eventuale încălcări anterioare comise de către autorul încălcării;

(d)	beneficiile financiare obținute sau pierderile evitate de autorul încălcării ca urmare a încălcării, în măsura în care aceste beneficii sau pierderi pot fi stabilite în mod fiabil;

(e)	orice alt factor agravant sau atenuant aplicabil circumstanțelor cazului;

(f)	cifra de afaceri anuală realizată de autorul încălcării în Uniune, în exercițiul financiar precedent.

(4) Pentru încălcările obligațiilor stabilite în capitolele II, III și V din prezentul regulament, autoritățile de supraveghere responsabile de monitorizarea aplicării Regulamentului (UE) 2016/679 pot impune, în limitele domeniului lor de competență, amenzi administrative în conformitate cu articolul 83 din Regulamentul (UE) 2016/679 până la concurența sumei menționate la articolul 83 alineatul (5) din regulamentul respectiv.

(5) Pentru încălcările obligațiilor stabilite în capitolul V din prezentul regulament, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor poate impune, în limitele domeniului său de competență, amenzi administrative în conformitate cu articolul 66 din Regulamentul (UE) 2018/1725 până la concurența sumei menționate la articolul 66 alineatul (3) din regulamentul respectiv.

Articolul 42

Rolul EDIB

EDIB, instituit de Comisie ca un grup de experți în temeiul articolului 29 din Regulamentul (UE) 2022/868, în care sunt reprezentate autoritățile competente, sprijină aplicarea consecventă a prezentului regulament prin următoarele acțiuni:

(a)	consiliază și asistă Comisia în ceea ce privește dezvoltarea unei practici coerente a organismelor competente pentru asigurarea punerii în aplicare a capitolelor II, III, V și VII;

(b)

facilitează cooperarea între autoritățile competente prin consolidarea capacităților și schimbul de informații, în special prin stabilirea de metode pentru schimbul eficient de informații referitoare la asigurarea respectării drepturilor și obligațiilor în conformitate cu capitolele II, III și V în cazurile transfrontaliere, inclusiv coordonarea în ceea ce privește stabilirea sancțiunilor;

(c)

consiliază și asistă Comisia în ceea ce privește:

(i)	posibilitatea de a solicita redactarea standardelor armonizate menționate la articolul 33 alineatul (4), articolul 35 alineatul (4) și articolul 36 alineatul (5);

(ii)	pregătirea actelor de punere în aplicare menționate la articolul 33 alineatul (5), articolul 35 alineatele (5) și (8) și articolul 36 alineatul (6);

(iii)

pregătirea actelor delegate menționate la articolul 29 alineatul (7) și la articolul 33 alineatul (2); și

(iv)	adoptarea orientărilor care stabilesc cadre interoperabile pentru standarde și practici comune pentru funcționarea spațiilor europene comune ale datelor menționate la articolul 33 alineatul (11).

CAPITOLUL X

DREPTUL SUI GENERIS PREVĂZUT ÎN DIRECTIVA 96/9/CE

whereas

keyboard_tab Data Act 2023/2854 RO

Data Act 2023/2854 RO